Decizia nr. 339/A/2018 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Prin Sentinţa penală nr. 55 din 24 iunie 2016, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a dispus:

a) schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, în sensul înlăturării circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. (1969), respingând cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de către inculpatul A.

b) condamnarea inculpaţilor:

- A. la o pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 8 luni de închisoare (2 pedepse de câte 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. şi 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.) cu executare în regim de detenţie şi la pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) g) C. pen., pe o durată de 5 ani, deducând reţinerea de 24 de ore;

- B. la o pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 10 luni închisoare (2 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.; 2 pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 301 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi 1 an şi 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.) cu executare în regim de detenţie şi la pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, deducând reţinerea de 24 de ore;

- C. la o pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare (6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. şi 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen.), cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de 5 ani şi la pedeapsă accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (1969), impunându-i, ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte măsurile prevăzute de art. 861 C. pen. (1969), totodată, atrăgându-i-se atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. (1969);

- D. la o pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare (1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen., 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.; 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969) şi 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.), cu executare în regim de detenţie şi la pedeapsă accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (1969);

- E. la o pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare (3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen.) cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de 5 ani şi la pedeapsă accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (1969), impunându-i, ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte măsurile prevăzute de art. 861 C. pen. (1969), totodată, atrăgându-i-se atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. (1969);

- F. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni şi la pedeapsă accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (1969), totodată, atrăgându-i-se atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969);

- G. la pedeapsa rezultantă a amenzii de 20.000 RON (20.000 RON amendă pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. şi 7.000 de RON amendă pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen.);

- SC I. SRL la pedeapsa rezultantă a amenzii de 15.000 RON (15.000 RON amendă pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., 10.000 de RON amendă pentru săvârşirea infracţiunii de fals, în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. şi 10.000 de RON amendă pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen.);

- SC J. SRL la pedeapsa rezultantă a amenzii de 10.000 RON (10.000 RON amendă pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. şi 10.000 de RON amendă pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen.);

- SC K. SRL la pedeapsa amenzii de 10.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen.

c) achitarea inculpaţilor:

- F., în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. a) şi b) teza a II-a C. proc. pen., pentru complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. şi luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969);

- G. în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 C. pen. (1969);

d) încetarea procesului penal faţă de inculpaţii:

- SC L. SRL, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor de folosire sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. şi spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen.;

În temeiul dispoziţiilor art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19 C. proc. pen. şi art. 1003 C. civ. anterior, a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia de Plăţi Pentru şi Intervenţie pentru Agricultură din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale cu consecinţa, obligării:

- inculpaţilor A., E., D., B. şi SC I. SRL la plata debitului principal de 91.641,07 RON, la care se adaugă, potrivit art. 121 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, dobânzi şi penalităţi ce se vor calcula începând cu data constituirii de parte civilă (24.02.2012), şi până la achitarea integrală a debitului;

- inculpaţii A., B. şi G., cu datele de stare civilă şi de identificare de mai sus, în solidar, la plata debitului principal de 334.730,62 RON, la care se adaugă, potrivit art. 121 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, dobânzi şi penalităţi ce se vor calcula începând cu data constituirii de parte civilă (11.04.2012), şi până la achitarea integrală a debitului.

În temeiul dispoziţiilor art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen. au fost desfiinţate înscrisurile falsificate, respectiv, declaraţia Anexa 13 din 23.03.2011, procesele-verbale de recepţie a lucrărilor cu nr. x din 14.10.2011, hotărârea Consiliului Local Gorban din 27.03.2009, menţiunile din Registrul Exploataţiilor, bază de date deţinută de Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară, referitoare la animalele deţinute de SC L. SRL, cod de exploataţie x, facturile fiscale nr. x din 15.10.2009 şi y din 25.10.2009 procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din 15.07.2009 .

S-a menţinut sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A., E., D., C., SC L. SRL, SC I., SC J. SRL Gorban şi SC K. SRL, instituit prin Ordonanţa nr. 43/P/2010 din 24.06.2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, până la concurenţa sumei 91.641,07 RON, la care se adaugă, potrivit art. 121 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, dobânzi şi penalităţi ce se vor calcula începând cu data constituirii de parte civilă (24.02.2012) şi până la achitarea integrală a debitului, iar în cazul SC I. SRL, SC J. SRL Gorban şi SC K. SRL, suma de 15.000 RON amendă pentru prima societate, şi respectiv 10.000 RON amendă pentru fiecare din celelalte două societăţi, precum şi sumele reprezentând cheltuieli de judecată.

S-a menţinut măsura popririi sumelor de bani datorate cu orice titlu de către persoane fizice şi juridice şi măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A., E., D., C., B., SC L. SRL, SC I. SRL şi SC J. S.R.L Gorban, prin Ordonanţa nr. 43/P/2010 din 17.02.2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, până la concurenţa sumei 73.273,54 RON, la care se adaugă, potrivit art. 121 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, dobânzi şi penalităţi ce se vor calcula începând cu data constituirii de parte civilă (24.02.2012), şi până la achitarea integrală a debitului. .

S-a menţinut măsura popririi sumelor de bani datorate cu orice titlu de către persoane fizice şi juridice şi măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A., B. şi G. prin Ordonanţa nr. 43/P/2010 din 14.03.2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, până la concurenţa sumei 334.730,62 RON, la care se adaugă, potrivit art. 121 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, dobânzi şi penalităţi ce se vor calcula începând cu data constituirii de parte civilă (11.04.2012), şi până la achitarea integrală a debitului, iar în cazul Asociaţiei crescătorilor de bovine, ovine şi H. şi suma de 20.000 RON amendă, precum şi suma reprezentând cheltuieli de judecată.

În baza art. 404 alin. (4) C. proc. pen. a fost ridicat sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului F. prin Ordonanţa nr. 43/P/2010 din 24.06.2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi.

În baza art. 404 alin. (4) C. proc. pen. a fost ridicată poprirea instituită asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu de către persoane fizice şi juridice şi măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului F., dispuse prin Ordonanţa nr. 7/P/2012 din 17.02.2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin O.U.G. nr. 126/2006, aprobată şi modificată de Legea nr. 139 din 21.05.2007, s-a prevăzut acordarea de ajutoare financiare prin plăţi directe către producătorii agricoli, în cadrul Schemei de plată unică de suprafaţă (S.A.P.S.) gestionată de Agenţia de Plăti şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A.), sursa de finanţare fiind asigurată din Fondul european pentru garantare în agricultură (F.E.G.A.), stabilindu-se în art. 5 din acest act normativ că schema de plată unică pe suprafaţă constă în acordarea unei sume uniforme/ha, plătibilă o dată pe an şi decuplată total de producţie, iar suprafaţa agricolă eligibilă poate avea categoria pajişti permanente - păşuni şi fâneţe - terenul utilizat pentru păşunatul animalelor sau pentru producerea de furaje, iar beneficiarii plăţilor pot fi, persoanele fizice şi/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune, locatari sau altele asemenea.

Iniţial, pentru a beneficia de acordarea de plăţilor, s-a prevăzut în actul normativ anterior menţionat că este obligatoriu ca solicitanţii să fie înscrişi în Registrul fermierilor administrat de A.P.I.A., să depună o cerere de solicitare a plăţilor până la data de 15 mai a fiecărui an calendaristic la centrele judeţene ale agenţiei şi să îndeplinească anumite condiţii generale printre care să exploateze un teren agricol cu o suprafaţă de cel puţin 1 ha, să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea (art. 7), iar, suplimentar, pentru suprafaţa de pajişte comunală utilizată pentru păşunat sau producerea de fân, prin Ordinul nr. 246 din 23 aprilie 2008 al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, s-a stabilit că sunt necesare o adeverinţă eliberată de consiliul local din care să reiasă poziţia din Registrul agricol şi numărul de animale, pe specii şi categorii, copia facturii de valorificare a fânului recoltat de pe suprafaţa de păşune sau a documentelor care atestă efectuarea lucrărilor de întreţinere a păşunii şi dovada evidenţei fiecărui producător agricol, a animalelor acestuia şi a suprafeţei agricole care revine fiecărui membru pentru utilizare, printr-o listă nominală anexată la cerere, precum şi acceptul fiecărui membru pentru a solicita aceste plăţi, în cazul utilizării pajiştilor comunale de către o formă asociativă legal constituită (art. 5), ordin ce a fost modificata prin Ordinul nr. 118/2009, care a reglementat şi obligativitatea depunerii unor documente doveditoare (copie a cardului exploataţiei, copii ale înscrisurilor care atestă efectuarea lucrărilor pe păşune şi/sau declaraţie pe propria răspundere, după caz, păşunatul cu animalele, cosire a fânului, regenerări - însămânţări şi supraînsămânţări, administrare de fertilizanţi şi amendamente şi lucrări de curăţare şi altele asemenea).

În acest context, judecătorul fondului a reţinut cu privire la S.C L. SRL că, în anul 2009, inculpatul A., primarul comunei Gorban, judeţul Iaşi, i-a propus inculpatului D., consilier local, cu care era în relaţii strânse de prietenie să înfiinţeze împreună cu alţi consilieri o societate comercială care să ia în arendă, cu titlu gratuit, păşunea aflată în domeniul public al Consiliului Local (cca 400 ha), întrucât subvenţia pentru păşune se poate acorda de A.P.I.A., în cazul unui contract de arendă cu titlu gratuit încheiat cu o societate sau o asociaţie a crescătorilor de animale, urmând ca banii obţinuţi să fie împărţiţi şi folosiţi în interes personal

Fiind de acord cu propunerea primarului, inculpatul D. a obţinut consimţământul consilierilor locali M., N., O. şi P., faţă de care a invocat interesul general al comunităţii de a încasa subvenţia într-o formă agreată de A.P.I.A. şi de a o folosi pentru a îmbunătăţi condiţiile de păşunat, propunându-le pentru înlăturarea eventualelor suspiciuni să-şi desemneze fiecare un reprezentant în structura asociativă, dar şi a consilierului B., căruia i-a promis un procent din subvenţie şi deţinerea calităţii de asociat de către fiul său, B., având în vedere că acesta formulase deja, în nume personal, o cerere de concesionarea sau închiriere a păşunii comunale, motiv pentru care a înregistrat la data de 20 martie 2009, SC L. SRL Iaşi la Oficiul Registrului Comerţului Iaşi, cu asociaţii Q. (apropiat al lui M.), R. (socrul lui P.), S. (nora lui N.), T. (soţia lui O.), B. (fiul lui B.) şi E. (fratele lui D.), ce deţineau părţi sociale, în cote egale de 16,66, obiectul principal de activitate fiind "activităţi în ferme mixte - cultură vegetală combinată cu creşterea animalelor".

Ulterior, inculpatul E., administrator al SC L. SRL, a solicitat, prin cererea olografă din 27 martie 2009, înregistrată sub nr. x din 28 martie 2009 la Primăria comunei Gorban, arendarea suprafeţelor de păşune comunală pentru îngrijire, exploatare, folosinţă, cerere ce a fost aprobată consiliului local, în şedinţa din data de 27 martie 2009, a cu votul consilierilor locali D., M., P., U., N., O., V. şi W. şi B., fără să fie trecută pe ordinea de zi şi să fie avizată în comisiile de buget finanţe, de administrare a domeniului public şi privat şi pentru programe de dezvoltare economico-sociale şi în condiţiile în care solicitanta nu avea angajaţi, nu desfăşura activităţi de profil şi nu deţinea vreun animal. În scopul de a ascunde aprobarea nelegală cererii, inculpatul D. şi de a obţine avizul de legalitate din partea Instituţiei Prefectului, au menţionat în fals în cuprinsul Hotărârii nr. 15 din 27 martie 2009 că s-a votat ca păşunea comunală să fie dată în arendă Asociaţiei crescătorilor de animale Gorban, care în realitate nu existenta.

Deşi anterior votului, inculpatul A., în calitate de primar, a propus, în conformitate cu dispoziţiile art. 36 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, consiliului local (competent să aprobe darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei), prin nota de fundamentare nr. x din 26 februarie 2009, arendarea păşunilor comunale către Asociaţiile crescătorilor de animale, sens în care a întocmit şi proiectul de hotărâre cu nr. x din 26 februarie 2009, informându-i, totodată, pe cei interesaţi despre acest proiect prin anunţul nr. x din 26 februarie 2009, urmare a înţelegerii avute cu inculpaţii D. şi B., a semnat contractul nr. x din 31 martie 2009, prin care păşunea comunală de 461,75 ha a fost arendată, cu titlu gratuit, pe o perioadă de 10 ani, în favoarea SC L. SRL

Pentru a putea face dovada îndeplinirii condiţiei de deţinere a cardului exploataţiei prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. a) din Ordinului nr. 118/2009 al ministrului Agriculturii, la sugestia inculpatului B., care i-a pus la dispoziţie modelul de adeverinţă nesemnat şi neştampilat (aspect dovedit de procesul-verbal de percheziţie efectuată la domiciliul fiului său, B.), inculpatul D. l-a contactat pe inculpatul F., medic veterinar, care i-a eliberat adeverinţa nr. x din 2009, atestând în fals faptul că SC L. SRL are în exploatare un număr de 302 bovine şi 464 ovine, înscris în baza căruia medicul veterinar a înregistrat societatea în Registrul Exploataţiilor, făcând, totodată, menţiunea eliberării crotalelor aferente.

De asemenea, pentru probarea cerinţei privind păşunatul cu animalele şi efectuarea lucrărilor pe păşune (cosire a fânului, regenerări - însămânţări şi supraînsămânţări, administrare de fertilizanţi şi amendamente, curăţare) prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. b) din acelaşi ordin, a fost întocmit în fals contractul de prestări servicii din 17 aprilie 2009 (inculpatul B. asumându-şi completarea menţiunilor olografe), încheiat între SC L. SRL - beneficiar şi SC I. SRL - prestator servicii, având ca obiect prestarea de servicii şi lucrări de întreţinere a păşunii firme, în care este menţionat ca administrator al prestatorului numitul X., persoană inexistentă.

În baza înscrisurilor false şi a contractului de arendă nr. x din 31 martie 2009, inculpatul E. a depus pentru SC L. SRL, însoţit fiind de inculpatul B., cerere unică de plată, înregistrată sub nr. x din 15 mai 2009 la A.P.I.A. - Centrul Zonal Iaşi, solicitând acordarea subvenţiei pentru suprafaţa de păşune comunală pentru campania din 2009. Pe durata verificării documentelor, inculpatul B. a demarat formalităţile de înfiinţare a Asociaţiei crescătorilor de bovine, ovine, şi H., finalizate la data de 14 iulie 2009, când a fost autentificat actul constitutiv, ulterior determinându-l pe inculpatul A. să solicite rezilierea contractului de arendă, în vederea arendării suprafeţei de păşune în favoarea asociaţiei nou constituite, demers acceptat de către inculpatul E., prin semnarea la data de 07 august 2009 a înscrisului intitulat act de reziliere şi înregistrat sub nr. x din 10 august 2009 la Primăria Gorban.

Totodată, diligenţe pentru rezilierea acestui contract a depus şi inculpatul A., concretizate în:

- transmiterea adresei cu nr. x, prin fax, la data de 03 iulie 2009, către A.P.I.A., prin care a solicitat sistarea plăţii subvenţie, până la clarificare situaţiei juridice a contractului de arendare, solicitare la care s-a comunicat răspunsul din 10 iulie 2009, semnat de martora Y., potrivit căruia până la anularea sau modificare contractului printr-un act adiţional acesta este în vigoare;

- deplasarea la sediul A.P.I.A., la data de 07 august 2009, ulterior semnării actului de reziliere, unde i-a adus la cunoştinţă martorei Y. acest fapt, ocazie cu care i-a înmânat un exemplar pe care martora a atestat olograf primirea, însă, realizând că trebuie înregistrat la registratura instituţiei, i l-a restituit, comunicându-i, totodată, la solicitarea inculpatului, că subvenţia nu putea fi încasată, în cazul rezilierii contractului de arendă. de către Consiliul Local Gorban.

În acest context, având în vedere că se depăşise şi termenul limită de depunere a cererii de plată a subvenţiei în favoarea Asociaţiei crescătorilor de bovine, ovine, şi H., inculpatul A. nu a mai depus la registratură actului de reziliere a contractului de arendă, aşa cum rezultă din adresa din 20 aprilie 2015 emisă de A.P.I.A. potrivit căreia "documentul numit Act de reziliere din data de 07 august 2009 cu nr. x din 10 august 2009 de la Primăria Gorban nu figurează în registrul de intrări/ieşiri al Centrului Judeţean Iaşi. Nefiind depus la registratura instituţiei, documentul în cauză nu a urmat circuitul firesc şi nu se află la dosarul cererii unice de plată depus de SC L.", motiv pentru care procedura de acordare a subvenţiei pe suprafaţă şi-a urmat cursul, fiind aprobată, în baza Deciziei nr. x din 24 noiembrie 2009, plata subvenţiei în valoare de 91.641,07 RON, în 2 tranşe, sumă ce a fost virată în contul bancar al SC L. SRL, deschis la Z. S.A. - Agenţia ZZZZ.

La data de 27 noiembrie 2009, A.P.I.A. a transferat prima tranşă, în cuantum de 73.273,54 RON, în contul SC L. SRL, deschis la Z. S.A - Agenţia ZZZZ., aspect adus la cunoştinţa inculpatului D. de inculpaţii A. şi B., care i-au solicitat să facă demersuri pentru a-i retrage, urmând să-i împartă între ei (30.000 RON lui A., câte 10.000 RON lui B. şi E., diferenţa lui D.).

Drept urmare, inculpatul D., în scopul de a spăla şi a da justificare contabilă operaţiunilor, l-a apelat pe inculpatul C., întrucât acesta avea specimen de semnătură pentru contul SC I. SRL deschis la Z. - Agenţia ZZZZ., societate care fusese preluată formal, în luna august 2009, de numiţii AA. şi BB., convingându-l pe acest inculpat să accepte ca parte din suma obţinută cu titlu de subvenţie să fie transferată în conturile firmei, pentru ajutor urmând să primească 10.000 RON. Astfel, pentru a justifica operaţiunea bancară, inculpatul C. a întocmit în fals facturile fiscale nr. x din 17 octombrie 2009 şi nr. x din 26 octombrie 2009, atestând, contrar adevărului, achiziţionarea unei cantităţi de îngrăşământ complex CC., în valoare 9.895,43 RON, de către SC L. SRL de la SC DD. SRL, în timp ce inculpatul D. a întocmit în fals facturile fiscale nr. x din 07 noiembrie 2009, nr. x din 14 noiembrie 2009 şi nr. x din 21 noiembrie 2009, pe care le-a semnat ilizibil la rubricile "semnătura şi ştampila furnizorului" şi "semnătura de primire", consemnând neadevărat efectuarea unor lucrări de prestări servicii - muncă manuală, în valoare de 14.689 RON, de către SC K. SRL

La data de 02 decembrie 2009, inculpatul E. s-a deplasat Z. S.A. - Agenţia ZZZZ. şi a retras, în baza indicaţiilor fratelui său, din contul SC L. SRL 10.000 RON cu titlu de plăţi diverse, transferând, totodată, 60.000 RON în conturile unor firme (10.000 RON către SC J. SRL, retraşi, în aceeaşi zi, de inculpatul D., operaţiune justificată prin întocmirea în fals a facturilor fiscale nr. x din 15 octombrie 2009 şi nr. x din 25 octombrie 2009 şi a contractului de prestări servicii nr. x din 01 mai 2009, care atestă nereal efectuarea unor activităţi de prestări servicii - muncă manuală, în valoare de 9.999,58 RON, respectiv 10.000 RON către SC L. SRL; a procesului-verbal de recepţie din 15 iulie 2009, care consemnează contrar adevărului efectuarea unor lucrări de tăiere şi curăţare de buruieni, arbuşti; 10.000 RON către SC EE. SRL, cu titlu nereal de cv factură motorină, retraşi de inculpatul D.; 40.000 RON către SC I. SRL, retraşi, în aceeaşi zi, de inculpatul C. cu titlu nereal de avans salarii şi diverse plăţi, din care şi-a păstrat 10.000 RON, diferenţa predându-i-o inculpatului D. care, în cursul aceleiaşi zile, le-a remis inculpaţilor A. şi B. suma de 29.500 RON, respectiv, 10.000 RON, operaţiune justificată prin întocmirea în fals de D. a facturilor fiscale nr. x din 06.07.2009 şi nr. x din 5.07.2009, care atestau efectuarea a unor activităţi de prestări servicii - muncă manuală, în valoare de 11.523 RON, în favoarea SC L. SRL

De asemenea, la data de 03 decembrie 2009, inculpatul E. a retras şi suma de 3.100 RON, cu titlu nereal de plăţi diverse.

Ulterior, pentru a îngreuna eventualele verificări fiscale inculpaţii D., E., B. şi A. au decis să înstrăineze formal părţile sociale ale SC L. SRL într-o formă care să le asigure controlul asupra ultimei tranşe de bani ce urma să fie primită de la A.P.I.A., sens în care au apelat la inculpatul C., care în schimbul unui procent din suma obţinută a fost de acord să-i ajute.

Astfel, la solicitarea inculpatului D., justificată, în mod fals, de refuzul A.P.I.A., de a mai plăti a doua tranşă ca urmare a rezilierii contractului, ceilalţi consilieri locali au acceptat cesionarea părţilor sociale pe care le deţineau rudele şi apropiaţii la SC L. SRL, în favoarea lui FF., care i-a dat procură generală de administrare martorului GG., verişor al inculpatului C., acesta din urmă depunând, la data de 12.03.2010, specimen de semnătură pe contul societăţii deschis la Z. S.A. - Agenţia AAAAA.

Între timp, consiliului local a aprobat cererea Asociaţiei crescătorilor de bovine, ovine şi H. de arendare a păşunii comunale de către aceasta fiind încheiat contractul nr. x din 15 martie 2010, motiv pentru care inculpatul B. a solicitat ca ultima tranşă să fie virată din contul SC L. SRL în contul asociaţiei.

La data de 04 iunie 2010, în baza Deciziei nr. x din 13 mai 2010, A.P.I.A. a transferat suma de 18.367,53 RON, în contul de la Z. S.A. - Agenţia ZZZZ. al SC L. SRL, aspect comunicat telefonic inculpatului D., care i-a informat pe inculpaţii A. şi B., iar inculpatul C., la solicitarea lui B., a încercat, la 24 iunie 2010, să vireze suma în contul asociaţiei, fiind însă depistat împreună cu martorul GG., la sediul unităţii bancare, de organele de anchetă, motiv pentru care a doua tranşă a fost indisponibilizată integral în contul SC L. SRL

Situaţia de fapt s-a reţinut din coroborarea probatoriului administrat în cauză atât la urmărire penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti (cererea din 04 februarie 2009 a inculpatului B., de solicitare a concesionării sau închirierii păşunii comunale; fişa cu specimenele de semnături depusă de inculpatul E., în calitate de reprezentant legal a SC L. SRL, la Agenţia ZZZZ.; cererea olografă din 27 martie 2009 a inculpatului E., privind solicitarea pentru SC L. SRL a arendării suprafeţelor de păşune comunală ale comunei Gorban; convocatorul pentru şedinţa din 27 martie 2009 a Consiliului Local Gorban; adresa din 16 februarie 2012 a Inspectoratului Teritorial de Muncă Iaşi din care rezultă că SC L.

SRL nu figurează în evidenţe cu salariaţi; Hotărârea nr. x din 27 martie 2009 a Consiliul Local Gorban de aprobare a arendării păşunii comunale asociaţiei crescătorilor de animale din comuna Gorban; notă de fundamentare nr. x din 26 februarie 2009, întocmită de inculpatul A., primarul comunei Gorban; proiectul Hotărârii nr. 30 din 26 februarie 2009, întocmit de inculpatul A.; anunţul nr. x din 26 februarie 2009 al secretarului comunei Gorban; contractul de arendare nr. x din 31 martie 2009, încheiat de inculpatul A., reprezentant al Consiliului Local Gorban, cu SC L.

SRL, reprezentantă de inculpatul E., în calitate de administrator; adeverinţa nr. x/2009 eliberată de inculpatul F., în calitate de medic veterinar; înregistrările din Baza naţională de date a Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor; contractul de prestări servicii din 17 aprilie 2009 încheiat de SC L. SRL cu SC "I." SRL; cererea unică de plată nr. x din 15 mai 2009, prin care E., reprezentant al SC L. SRL, a solicitat acordarea subvenţiei pentru suprafaţă de păşune comunală arendată aferentă campaniei din anul 2009 de la A.P.I.A. - Centrul zonal Iaşi;

încheierea nr. x din 14 iulie 2009 de autentificare a actului constitutiv al Asociaţiei crescătorilor de bovine, ovine, şi H.; adresa din 03 iulie 2009 de sistare a plăţii dosarului de subvenţie pentru SC L. SRL, semnată de inculpatul A., primarul comunei Gorban, ce a fost înaintată prin fax către A.P.I.A. Iaşi; răspunsul din 10 iulie 2009 al A.P.I.A. - Centrului judeţean Iaşi, semnat de Y., potrivit căruia contractul va fi considerat în vigoare până la anularea sau modificare sa prin act adiţional/hotărâre a consiliului local; actul de reziliere a contractului de arendă nr. x din 31 martie 2009 emis la 07 august 2009, înregistrat la Primăria Gorban sub nr. x din 10 august 2009; adresa înaintată de către A.P.I.A. - Centrul judeţean Iaşi, la Dosar nr. x din 25 noiembrie 2015, care atestă că adresa din 03 iulie 2009 a Primăriei Gorban figurează în registrul de intrare şi ieşire a corespondenţei instituţiei, în care este menţionat şi răspunsul la această adresă; actul de reziliere din 07 august 2009, înmânat martorei Y., care a atestat olograf că a primit contractul şi l-a semnat; declaraţia martorei Y., conform căreia inculpatul A. s-a prezentat la sediul A.P.I.A.

Iaşi, în biroul său, pentru i-a aduce la cunoştinţă rezilierea contractului de arendă cu nr. x din 31 martie 2009, înmânându-i un exemplar, ce i-a fost restituit când martora şi-a dat seama că nu era înregistrat la registratura, după ce în prealabil, atestase olograf, la finalul contractului, primirea acestuia, semnând pe acesta; adresa cu nr. x din 20.04.2015 emisă de A.P.I.A. - Centrul judeţean Iaşi, potrivit căreia actul de reziliere din 07 august 2009, înregistrat sub nr. x din 10 august 2009 la Primăria Gorban, care nu figurează în registrul de intrări/ieşiri al Centrului judeţean Iaşi şi nu se află la dosarul cererii unice de plată depus de SC L.

SRL; Decizia nr. x din 24 noiembrie 2009, de plată în avans, în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2009 emisă de A.P.I.A. - Centul judeţean Iaşi; extras de cont al SC L. SRL, deschis la Agenţia ZZZZ. (IS) a Z. S.A.; facturile fiscale nr. x din 17 octombrie 2009 şi nr. x din 26 octombrie 2009, în care s-a atestat nereal achiziţionarea unei cantităţi de îngrăşământ complex CC. în valoare de 9.895,43 RON de SC L. SRL de la SC DD. SRL; facturile fiscale nr. x din 07 noiembrie 2009, nr. x din 14 noiembrie 2009 şi nr. x din 21 noiembrie 2009, semnate D. la rubricile semnătura şi ştampila furnizorului, respectiv, semnătura de primire, care atestă în mod nereal efectuarea a unor lucrări de prestări servicii - muncă manuală, în valoare de 14.689 RON de către reprezentanţii SC K.

SRL; extrasul de cont al SC J. SRL, deschis la Agenţia ZZZZ. (IS) a Z. S.A., din care rezultă că SC L. SRL i-a virat suma de 10.000 RON, retrasă, în aceeaşi zi, de D.; facturile fiscale nr. x din 15 octombrie 2009 şi nr. x din 25 octombrie 2009, semnate inculpatul D. la rubricile semnătura şi ştampila furnizorului, respectiv, semnătura de primire, care atestă nereal efectuarea unor activităţi de prestări servicii - muncă manuală, în valoare de 9.999,58 RON de reprezentanţii SC J. SRL a în favoarea SC L. SRL Iaşi; procesul-verbal de recepţie din 15 iunie 2009, întocmit şi semnat de inculpatul E. la rubricile predat, respectiv, primit, care a atestat în fals efectuarea unor lucrări de tăiere şi curăţare de buruieni, arbuşti, pe o suprafaţă de 54 ha păşune; contractul de prestări servicii - muncă manuală nr. x din 01 mai 2009, semnat de inculpatul E. la rubricile predat, respectiv, primit, care atestă în fals prestarea de servicii - muncă manuală de către SC J.

SRL, în valoare de 10.000 RON, în favoarea SC L. SRL; extrasul de cont al SC I. SRL, deschis la Agenţia AAAAA. a Z. S.A., din care rezultă că SC L. SRL i-a virat 40.000 RON; facturile fiscale seriile ... nr. x din 06.07.2009 şi nr. x din 15.07.2009, semnate de inculpatul D. la rubricile semnătura şi ştampila furnizorului, respectiv, semnătura de primire, care atestă, în mod nereal, efectuarea unor activităţi de prestări servicii - muncă manuală, în valoare totală de 11.523 RON, de SC I. SRL. în favoarea SC L. SRL; declaraţiile martorilor M., P., U., N., O., V., HH.

şi W., consilieri locali, care au votat arendarea păşunii către SC L. SRL alături de inculpaţii B. şi D., în şedinţa Consiliul Local Gorban din data de 27 martie 2009, declaraţia martorului II., vicepreşedinte al G., care a fost de faţă la întâlniri ale inculpaţilor privind obţinerea şi împărţirea sumelor luate de la A.P.I.A. şi declaraţiile inculpaţilor D., E., A., B. şi C.).

Cu privire la G. s-a reţinut că a fost constituită în luna iulie 2009 de inculpatul B., fiind înscrisă în Registrul special al asociaţiilor şi fundaţiilor de la Judecătoria Răducăneni, în baza încheierii pronunţată în Dosarul nr. x din 2010 al instanţei, rămasă definitivă la 14 aprilie 2010. În calitate de preşedinte al asociaţiei, inculpatul B. a solicitat Consiliului Local Gorban să-i dea în arendă păşunea comunală, ulterior, votând, în calitate de consilier local, aprobarea cererii şi adoptarea Hotărârii nr. 10 din 11 martie 2011 de arendare cu titlu gratuit a păşunii locale, deşi avea un interes direct în obţinerea subvenţiei pe suprafaţă anuale acordate de A.P.I.A.

În aceeaşi şedinţă a fost adoptată şi Hotărârea nr. 11, prin care s-a aprobat planul de lucrări ce urmau a fi executate din sumele date A.P.I.A. cu titlu de subvenţii, stabilindu-se, totodată, ca asociaţia să prezinte anual Consiliului Local un raport cu privire la lucrările efectuate şi sumele cheltuite pentru păşunea comunală primită în arendă. Semnarea contractului de arendă nr. x din 15 martie 2010 s-a făcut de inculpaţii B., în calitate de preşedinte al asociaţiei, şi A., în calitate de primar al comunei Gorban.

Ulterior, la data de 10 mai 2010, inculpatul B. a completat formularul "Cerere unică de plată pe suprafaţă 2010", pe care l-a depus la A.P.I.A. - Centrul Zonal Iaşi, solicitând acordarea subvenţiei pe suprafaţă pentru păşunea comunală arendată asociaţiei, aferentă campaniei anului 2010, însă cum una dintre cerinţele impuse pentru obţinerea banilor era prezentarea unui contract de concesiune conform art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 139 din 21 mai 2007, inculpaţii A. şi B. au întocmit, în fals, contractul de concesiune nr. x din 15 martie 2010 şi actul adiţional nr. x din 10 mai 2010, în care au atestat în mod nereal că asociaţiei i-ar fi fost concesionată în baza Hotărârii nr. 10 din 11 martie 2011 a Consiliului local Gorban păşunea comunală, deşi această procedură care era supusă normelor de achiziţie publică nu fusese derulată.

De asemenea, inculpatul B. (personal sau la alte persoane la solicitarea sa) a întocmit o declaraţie nedatată (ANEXA 32), conform dispoziţiilor art. 5 alin. (4) al Ordinului nr. 246/2008 al ministrului agriculturii, prin care a atestat contrar adevărului că are acordul membrilor asociaţiei pentru a depune la A.P.I.A. cererea de solicitare a subvenţiei, la care a anexat un tabel ce conţinea lista nominală a membrilor şi semnăturile lor, în condiţiile în care:

- o parte din aceştia (JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE. şi FFF.) şi-au recunoscut semnăturile, însă au declarat că au semnat înscrisul crezând că, astfel, şi-au dat acordul să devină membri ai asociaţiei ori ca pe păşunea comunală să fie împrăştiate îngrăşăminte, fără a avea cunoştinţă că urma să fie depus la A.P.I.A., pentru a susţine cererea de subvenţii;

- restul semnăturilor (GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX.) au fost contrafăcute, prin imitaţie, de BBB. (sat Gorban), YYY. (sat Scoposeni), ZZZ. (sat AAAA.) şi CCC. (sat Zberoaia), desemnaţi de inculpatul B. să meargă la săteni pentru completarea tabelului, fiind făcute menţiuni neadevărate cu privire la calitatea de membri, mandatul dat pentru administrarea păşunii comunale, numărul de animale deţinut.

Folosindu-se aceste documente false, s-a obţinut de către inculpatul B., în baza deciziilor cu nr. x din 15 noiembrie 2010 şi nr. x din 14 decembrie 2010, ajutoare financiare provenite din fonduri F.E.G.A., aferente schemelor de sprijin pe suprafaţă, în valoare de 147.060,94 RON, sume ce au fost virate în contul asociaţiei deschis la BBBB. S.A, sucursala Iaşi, la datele de 29 noiembrie 2010 (73.804,70 RON) şi 29 decembrie 2010 (73.256,24 RON).

S-a mai stabilit că, la data de 22 martie 2011, inculpatul B. a completat cererea unică de plată pe suprafaţă 2011, prin care a solicitat A.P.I.A., acordarea subvenţiei pe suprafaţă de păşune comunală arendată asociaţiei, înscris la care a anexat o declaraţie datată 23 martie 2011 (ANEXA 13), în cuprinsul căreia a atestat nereal că are acceptul membrilor asociaţiei pentru a depune cerere unică, precum şi un tabel al membrilor asociaţiei în condiţiile în care:

- o parte dintre semnatarii tabelului (JJ., LL., NN., QQ., SS., LLL., VV., XX., YY., ZZ., RRR., AAA., BBB., CCCC., CCC., DDD., EEE.), au arătat că au semnat, întrucât au crezut că astfel se înscriu în asociaţie ori că şi-au dat acordul pentru împrăştierea îngrăşământului pe păşunea comunală şi nu pentru formularea cererii pentru obţinerea în numele lor a subvenţiei pe suprafaţă;

- restul semnăturilor fiind s-au contrafăcute de BBB., YYY., ZZZ. şi CCC., la cerere inculpatului B., prin imitaţie, fiind făcute menţiuni nereale cu privire la calitatea de membri a celor în dreptul cărora a fot aplicată semnătură, ori la mandatul dat pentru administrarea păşunii comunale, sau la numărul de animale deţinut, în acest sens declarând martorii GGG., MM., JJJ., UU., DDDD., EEEE. şi FFF.

De asemenea, pentru a face dovada îndeplinirii cerinţelor art. 5 alin. (1) lit. b) din Ordinul nr. 118/2009 al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, inculpaţii A. şi B. au întocmit în fals procesul-verbal de recepţie a lucrărilor nr. x din 14 octombrie 2011, în care au atestat contrar adevărului că, în perioada iunie - august 2011, asociaţia ar fi executat lucrări de întreţinere şi îngrijire a păşunii în proporţie de 80% din planul aprobat prin Hotărârea nr. x din 11 martie 2010, deşi lucrări fuseseră realizate numai într-o mică măsură, respectiv împrăştierea de îngrăşăminte pe o parte a suprafeţei în cauză.

În baza acestei documentaţii justificative, inculpatul B. a obţinut ajutoare financiare provenite din fonduri F.E.G.A., aferent schemelor de sprijin pe suprafaţă, în valoare de 187.669,68 RON, sumă, virată în tranşe (28 noiembrie 2011 şi 30 ianuarie 2012) în contul G. deschis la BBBB. S.A., sucursala Iaşi.

Situaţia a fost reţinută de judecătorul fondului prin coroborarea ansamblului probator administrat pe parcursul procesului penal (încheierea de şedinţă pronunţată în Dosarul nr. x din 2010 al Judecătoriei Răducăneni, prin care s-a admis cererea inculpatului B. de înscriere a Asociaţiei crescătorilor de bovine, ovine şi H., în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor; actul constitutiv şi statutul asociaţiei; hotărârile din 11 martie 2010 ale Consiliului Local Gorban, privind dare în arendă a păşunii comunale către Asociaţia crescătorilor de animale din comuna Gorban şi planul de lucrări de executat pe păşunea comunală din sumele primite ca subvenţii de la A.P.I.A.; contractul de arendă nr. x din 15 martie 2010 încheiat de inculpatul A., în calitate de primar al comunei Gorban, cu G., reprezentată de preşedinte, inculpatul B.; cererea unică de plată pe suprafaţă 2010, completată de inculpatul B., depusă la A.P.I.A. - Centrul judeţean Iaşi; contractul de concesiune nr. x din 15 martie 2010, întocmit în fals de inculpaţii A.

şi B. şi actul adiţional nr. x din 10 mai 2010; declaraţia (Anexa 32) semnată de inculpatul B., potrivit căreia membrii asociaţiei au fost de acord acesta să depună cererea unică de plată pe suprafaţă în campania 2010 la A.P.I.A., în numele membrilor asociaţiei; tabel nominal cu membrii asociaţie, anexat la declaraţie; deciziile nr. x din 15 noiembrie 2010 şi nr. x din 14 decembrie 2010 ale A.P.I.A., de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2010; cererea unică de plată pe suprafaţă 2011, completată de inculpatul B.

şi depusă A.P.I.A., de solicitare a subvenţiei pe suprafaţă de păşune comunală arendată asociaţiei; declaraţia (Anexa 13) semnată de inculpatul B., potrivit căreia membrii asociaţiei au fost de acord acesta să depună cererea unică de plată pe suprafaţă în campania 2011, în numele membrilor asociaţiei; tabel nominal cu membrii asociaţie, anexat la declaraţie; procesul-verbal de recepţie a lucrărilor nr. x din 14 octombrie 2011, semnat de inculpaţii A. şi B., în calitate de primar, respectiv, preşedinte al asociaţiei, prin care s-a atestat nereal că, în perioada iunie - august 2011, G. ar fi executat lucrări de întreţinere şi îngrijire a păşunii în proporţie de 80 % din planul aprobat prin Hotărârea din 11 octombrie 2010; deciziile nr. x din 18 octombrie 2011 şi nr. x din 21 decembrie 2011 de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2011, în valoare de 187.669,68 RON, sumă virată, în două tranşe, în contul asociaţiei deschis la BBBB.

S.A, sucursala Iaşi; declaraţiile martorilor GGG., MM., JJJ., UU., DDDD., EEEE. şi FFF. potrivit cărora le-au fost contrafăcute, prin imitaţie, semnăturile din tabel, fiind atestate în mod nereal menţiuni cu privire la calitatea de membri, la mandatul dat pentru se a administra păşunea comunală şi de a prelua drepturile şi obligaţiile ce decurg din acestea ori la numărul de animale deţinut; declaraţiile martorilor JJ., LL., NN., QQ., SS., LLL., VV., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCCC., CCC., DDD. şi EEE., din care rezultă că au semnat tabelul nominal, întrucât au fost încunoştinţaţi că, în acest mod, se înscriu în asociaţie şi vor putea duce vitele la păşunat, ori că sunt de acord ca pe păşunea comunală să fie împrăştiate îngrăşăminte, fără să ştie că înscrisul urma să fie depus la A.P.I.A., pentru obţinerea subvenţiei în numele lor; declaraţiile martorilor FFFF. (consilier local şi preşedinte de şedinţă) HH. (consilier local);

U. (consilier local); procesele-verbal din 07 iunie 2011, întocmite de comisiile desemnate pentru satele Zberoaia, Gorban, Scoposeni, AAAA. şi Podu Hagiulu din comuna Gorban, pentru verificarea lucrărilor ce trebuiau efectuate de către asociaţie, potrivit planului de lucrări aprobat de Consiliul local Gorban prin Hotărârea nr. 11 din 11 martie 2010; declaraţiile martorilor HH., GGGG., HHHH., IIII., LL., FFFF., GGG. O., YYY., JJJJ., M., UUU., KKKK., JJ., W., LLLL. şi MMMM., membrii, după caz, ai comisiilor desemnate pentru satele Zberoaia, Gorban Scoposeni, AAAA., respectiv, Podu Hagiului, care au confirmat cele consemnate în procesele-verbale din 07 iunie 2011; declaraţiile inculpaţilor A.

şi B.).

Sub aspectul încadrării juridice a activităţilor desfăşurate de inculpaţii E., A., D. şi B. cu privire la SC L. SRL, judecătorul fondului a reţinut că:

- fapta inculpatului E. de a depune la A.P.I.A. - Centrul Zonal Iaşi, la data de 15.05.2009, în calitate de administrator al SC L. SRL Iaşi, înscrisuri false în baza cărora a obţinut ilegal ajutoare financiare pe suprafaţă aferent campaniei din anul 2009, în valoare de 91.641,07 RON, pentru păşunea comunală arendate societăţii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- fapta inculpatului A. de a semna, în calitate de primar al comunei Gorban, contractul de arendă nr. x din 31 martie 2009, prin care păşunea comunală a fost dată în arendată cu titlu gratuit SC L. SRL, deşi ştia că societatea nu deţinea animale şi nu desfăşura activităţi cu profil zootehnic sau vegetal, fiind înfiinţată exclusiv în acest scop, ajutându-i, astfel pe coinculpaţi să obţină în baza unor documente false ajutoare financiare pe suprafaţă de la A.P.I.A. - Centrul Zonal Iaşi pentru campania din anul 2009, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, comisă în forma participaţiei penale a complicităţii, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- fapta inculpatului D. de a sprijini prin implicarea în înfiinţarea SC L. SRL, numirea fratelui său, inculpatul E., în funcţia de administrator al societăţii şi obţinerea de la F. a adeverinţei nr. x din 2009, înscris ce a fost folosit alături de alte documente false pentru dobândirea de ajutoare financiare pe suprafaţă de la A.P.I.A. - Centrul Zonal Iaşi, pentru campania din anul 2009, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, comisă în forma participaţiei penale a complicităţii, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- fapta inculpatului B. de a se implica în înfiinţarea/administrarea SC L. SRL, firmă al căruia asociat a fost fiul, în redactarea/întocmirea de documente, însoţindu-l, totodată, pe inculpatul E. la A.P.I.A. - Centrul Regional Iaşi pentru depunerea cererii şi înscrisurilor false necesare obţinerii de către societate de ajutoare financiare pe suprafaţă pentru campania din 2009, în contul păşunii comunale arendate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, comisă în forma participaţiei penale a complicităţii, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- fapta aceluiaşi inculpat de a vota, în calitate de consilier local, la data de 27 martie 2009, cererea de arendare cu titlu gratuit a SC L. SRL, privind păşunea comunală, în condiţiile în care asociaţii/administratorul societăţii erau persoane aflate în relaţii de rudenie sau afinitate cu participanţii la vot, inclusiv fiul său, B., ulterior fiind încheiat contractul de arendă nr. x din 31 martie 2009, în baza căreia au fost obţinute ajutoare financiare pentru schemele de sprijin pe suprafaţă ale campaniei din anul 2009, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 301 alin. (1) C. pen.;

- fapta inculpatului C. de a întocmi în fals facturile fiscale nr. x din 17 octombrie 2009 şi nr. x din 26 octombrie 2009 pe care le-a semnat ilizibil la rubricile "semnătura şi ştampila furnizorului" şi, "semnătura de primire" şi a le înregistra în contabilitatea firmei SC DD. SRL, în care a atestat nereal vânzarea unei cantităţi de îngrăşământ complex CC., în valoare de 9.895,43 RON, către SC L. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen. (1969);

- fapta aceluiaşi inculpat de a acceptat, în calitate de împuternicit al contului deschis la Z. S.A. - Agenţia AAAAA. de SC I. SRL transferul sumei de 40.000 RON, la data de 02 decembrie 2009, provenită din subvenţia obţinută de SC L. SRL din fonduri F.E.G.A., cunoscându-i provenienţa ilicită şi de a o retrage cu titlu nereal de avans salarii şi diverse plăţi, pentru a o pune la dispoziţia inculpatului D., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002;

- fapta inculpatului F. care, în calitatea de medic veterinar, a fi înscris în fals, în momentul întocmirii adeverinţei nr. x din 2009, că SC L. SRL deţine un număr de 302 bovine şi 464 ovine, deşi nu era adevărat, făcând, totodată, menţiunea nereală a eliberării crotalelor aferente, înscris în baza căruia a fost înregistrată firma în Registrul Exploataţiilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969).

În ceea ce priveşte poziţia procesuală a inculpaţilor judecătorul fondului a precizat că:

- inculpatul E. a recunoscut la urmărire penală că a depus, în calitate de administrator al SC L. SRL, înscrisuri false, la data de 15 mai 2009, la A.P.I.A. - Centrul Zonal Iaşi, în baza cărora a obţinut ilegal, aferent campaniei din anul 2009, ajutoare financiare pe suprafaţă în valoare de 91.641,07 RON, societatea fiind înfiinţată în baza înţelegerii avute cu inculpaţii B., A. şi D., cu scopul preluării în arendă a păşunii comunale, urmând ca acţionari să fie câte un apropiat al fiecărui consilier local din comuna Gorban (soţia lui O., R., ginerele lui N., Q. din partea consilierului M. şi fiul lui B.). A mai declarat că a semnat contractul de arendă, depunând, ulterior, împreună cu inculpatul B., documentaţia la A.P.I.A., deşi societatea nu avea animale în proprietate sau în exploatare, precum şi că SC "L. SRL nu a desfăşurat activităţii de prestări servicii, contractele încheiate cu SC I. SRL, SC J. SRL şi cu SC K. SRL fiind fictive, motiv pentru care facturile emise atestă, în mod nereal, efectuarea de lucrări de către aceste societăţi.

- inculpatul A. a menţionat că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, deşi a semnat contractul de arendare a păşunii comunale, cu titlu gratuit, către SC L. SRL, care nu avea ca obiect de activitate creşterea animalelor, iar asociaţii săi erau rude ale unor consilieri locali, ulterior, constatând că hotărârea consiliului local nu prevedea ce fusese decis în şedinţa din data de 27 martie 2009, a decis să rezilieze contractul, făcând în acest sens demersuri pe lângă consilierii locali, iar o dată adoptată hotărârea a semnat actul de reziliere, a cărui copie a înmânat-o martorei Y., angajată A.P.I.A.

S-a apreciat ca fiind nefondate apărările inculpatului în susţinerea nevinovăţiei, întrucât a cunoscut înţelegerea consilierilor locali M., P., N., O., B. şi D. de a înfiinţa o societate comercială (asociaţi urmând să fie rudele sau apropiaţii consilierilor) cu scopul de a-i fi dată în arendă păşunea comunală şi de a fi încasată subvenţia pe suprafaţă aferentă campaniei din 2009, precum şi că respectiva firmă nu deţinea şi nici nu intenţiona să achiziţioneze animale, motiv pentru care prin demersurile sale atât anterioare cât şi ulterioare rezilierii contractului nu a urmărit împiedicarea obţinerii pe nedrept a subvenţiei pe suprafaţă de SC L. SRL, ci doar ca această subvenţie să fie încasată de asociaţia crescătorilor de animale din comună (în acea perioadă inculpatul B. demarând procedurile legale pentru înfiinţarea unei asemenea asociaţii), sau direct de către comună şi când a realizat că acest fapt nu era posibil a stopat orice acţiune, astfel că A.P.I.A. (Centrul Zonal Iaşi) nu a fost notificată în mod legal cu privire la rezilierea contractului de arendă.

Neadevărate au fost considerate şi susţinerile aceluiaşi inculpat privind faptul că nu a cunoscut că SC L. SRL a primit subvenţia pe suprafaţă pentru campania din 2009, în condiţiile în care, în faza de urmărire penală, inculpaţii E. şi D. au declarat contrariul, respectiv că A. i-a anunţat data la care A.P.I.A. urma să facă plata, iar inculpatul B. a arătat că, în luna iunie 2010, când trebuia să se fie plătită a treia tranşă din subvenţie, fiind deja înfiinţată G., reprezentantă de inculpatul A., a fost sunat de D. care i-a cerut ca banii să fie transferaţi în contul asociaţiei, pentru ca a doua zi să aibă o discuţie în contradictoriu cu acesta, în prezenţa inculpatului A., generată de refuzul său de a plăti, în numerar, inculpatului C. 8.000 RON.

De asemenea, s-a constatat că inculpatul A., deşi cunoştea că acordarea subvenţiei pe suprafaţă avea ca scop efectuarea lucrărilor de cosire a fânului, de însămânţare, de fertilizare şi de curăţare, nu a făcut niciun un demers, în calitatea sa de primar, pentru a notifica SC L. SRL să-şi îndeplinească obligaţiile sau A.P.I.A. - Centrul Zonal Iaşi cu privire la aceleaşi aspecte.

- inculpatul B., audiat fiind în ambele faze ale procesului penal, şi-a susţinut nevinovăţia, sens în care a arătat că, la începutul anului 2009, în urma unor discuţii avute cu consilierii locali D., M., O., NNNN. şi N., s-a hotărât înfiinţarea unei societăţi care să primească în arendă păşunea comunală, iar asociaţi să fie rude sau apropiaţi ai consilierilor, inclusiv fiul său B., în timp ce de administrare urma să se ocupe E., inculpat pe care l-a însoţit la A.P.I.A. - Centrul Zonal Iaşi, la solicitarea inculpatului D., întrucât nu se descurca cu formalităţile de obţinere a subvenţie (urmărire penală)/pentru a-i fi şofer fără a cunoaşte ce demersuri ori ce documente trebuia să depună (instanţa de judecată), precum şi că adeverinţa nr. x din 2009 eliberată de inculpatul F., în calitate de medic veterinar, a primit-o de la D. pentru a o înmâna lui E., în drumul său spre casă. A mai menţionat că după înfiinţarea G., inculpatul D. i-a cerut ca ultima tranşă din sumele primite de la A.P.I.A. să fie transferată în contul asociaţiei, motiv pentru care s-a întâlnit cu inculpatul C., căruia a refuzat să-i plătească, în numerar, 8.000 RON din banii viraţi de A.P.I.A., aspect pe care i l-a comunicat lui D., care era însoţit de inculpatul A.

Din analiza întregului material probator administrat în cauză, s-a reţinut că vinovăţia inculpatului B. este dovedită fără echivoc, iar apărările sale sunt vădit nefondate, în condiţiile în care l-a sprijinit pe inculpatul E. să obţină pentru SC L., prin folosirea de documente false, ajutoare financiare pe suprafaţă aferente campaniei din 2009, în valoare de 91.641,07 RON, după ce în prealabil îşi desemnase fiul ca asociat în cadrul societăţii înfiinţate pentru a primi în arendă păşunile comunale şi care nu deţinea animale şi nici nu avea angajaţi.

De asemenea, s-a constatat, în baza procesului-verbal de şedinţă din 27 martie 2010, că inculpatul B., în calitate de consilier, a votat cererea formulată de SC L. SRL pentru arendarea cu titlu gratuit a păşunii comunale în suprafaţă de 461,75 ha, în condiţiile în care era în conflict de interese, întrucât fiul său, B., avea calitatea de asociat la respectiva societate care, ulterior încheierii contractului de arendă, a solicitat ajutoare financiare, în valoare de 91.641,07 RON aferent schemelor de sprijin pe suprafaţă pentru campania din anul 2009, precum şi că a redactat, personal/cu ajutorul unei alte persoane, un model de adeverinţă, pus la dispoziţia inculpatului F., prin intermediul lui D., pentru a fi semnat şi ştampilat, înscris în cuprinsul căruia s-a atestat în mod fals că SC L. SRL are în exploatare un număr de 302 bovine şi 464 ovine, aşa cum rezultă din exemplar de model al adeverinţei găsită la domiciliul fiului său, B., şi din declaraţia inculpatului D., conform căreia B. i-a înmânat, în două exemplare, o adeverinţă pentru a le prezenta medicului veterinar spre semnare şi ştampilare

Implicarea inculpatului B. în activitatea infracţională, respectiv ajutorul dat inculpatului E. în completarea documentaţiei pentru obţinerea subvenţiei, în mod nelegal, însoţirea acestuia la sediul A.P.I.A.- Centrul Zonal Iaşi, a rezultat din coroborarea propriilor declaraţii de la urmărire penală cu cele ale inculpaţilor D. şi E., precum şi cu procesul-verbal de percheziţie domiciliară efectuată la locuinţa sa, care enumeră înscrisurile privind SC L. SRL ridicate.

- inculpatul D. a recunoscut la urmărire penală integral faptele reţinute în sarcina sa, respectiv înfiinţarea SC L. SRL care să primească în arendă păşunea comunală, iar asociaţi să fie rude sau apropiaţi ai consilierilor, în timp ce de administrare urma să se ocupe fratele său, inculpatul E., aprobarea cererii SC L. SRL de arendare în şedinţa din 27 martie 2009, în calitate de consilier local, implicarea în predarea către inculpatul F. a adeverinţei nr. x din 2009 pentru a fi semnată şi ştampilată, demersurile făcute pentru rezilierea contractului de arendă ca urmare a refuzului exprimat de fratele său cu privire la încasarea unor tranşe din subvenţiile obţinute ilegal, demersurile întreprinse la solicitarea inculpaţilor A. şi B. pentru a-şi determina fratele să accepte primirea tranşei a treia de la A.P.I.A., în contul SC L. SRL Iaşi pentru a-i împărţi cu aceştia, caracterul fictiv al serviciilor prestate de SC J. SRL către SC L. SRL, semnarea facturilor fiscale nr. x din 15 octombrie 2009 şi nr. x din 25 octombrie 2009, care atestă operaţiuni nereale.

- inculpatul C., audiat în faza de urmărire penală, nu a recunoscut comiterea infracţiunilor de fals şi de spălare de bani, iar apărările sale au fost apreciate ca neîntemeiate, întrucât, aşa cum rezultă din propriile sale declaraţii, a fost unicul asociat care deţinea facturierul şi ştampila societăţii, astfel fiind fără dubiu că a completat menţiunile false de pe cele două facturi fiscale care atestă, în mod nereal, vânzarea de SC DD. SRL a îngrăşământului complex CC. către cumpărătorul SC L. SRL, ce se coroborează cu cele ale inculpatului D., potrivit cărora cele două facturi i-au fost puse la dispoziţie de inculpatul C., în schimbul sumei de 10.000 RON, pe care i-a remis-o în numerar.

De asemenea, s-a mai arătat că la momentul retragerii sumei de 40.000 RON din contul SC I. SRL, inculpatul C. a avut la cunoştinţă că desfăşoară operaţiuni de spălare a banilor, contrar susţinerilor sale că a acţionat doar în calitate de simplu angajat al societăţii, în condiţiile în care a fost implicat în înstrăinarea formală a părţilor sociale ale inculpatul D. şi lui OOOO. către AA. şi BB. (25 august 2009), iar, ulterior, către PPPP. (05 martie 2010, acceptând, totodată, să aibă împuternicire pe contul societăţii deschis la Z. şi să ridice bani pe care, ulterior, i-a remis inculpatului D., persoană ce nu avea nicio calitate în cadrul firmei. Au fost considerate ca neadevărate şi susţinerile acestuia că a fost angajat cu contract de muncă, atribuţiile sale fiind de a efectua tranzacţii bancare, având în vedere că nu a putut indica obiectul de al societăţii, numele angajaţilor.

- inculpatul F. a recunoscut că a înscris în fals, în Registrul Exploataţiilor, că SC "L." SRL deţine 302 bovine şi 464 ovine, făcând, totodată, şi menţiunea nereală a eliberării crotalelor aferente.

Referitor la acuzaţia de complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că a pus la dispoziţia coinculpatului D. adeverinţa nr. x din 2009, în cuprinsul căreia a atestat în fals că SC L. SRL are în exploatare un număr de 302 bovine şi 464 ovine, înscris folosit la înscrierea societăţii în Registrul Exploataţiilor, în scopul obţinerii în mod nelegal de ajutoare financiare pe suprafaţă de la A.P.I.A., s-a arătat că materialul probator administrat în cauză nu a putut dovedi, fără echivoc, că inculpatul a avut reprezentarea faptului că demersurile sale ajută la obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, având în vedere că nu i-a cunoscut pe inculpaţii E., B. şi A. decât în faţa instanţei, aşa cum rezultă din propriile-i afirmaţii, confirmate de către aceştia, iar declaraţia inculpatului D. de la urmărire penală, potrivit căreia ar fi ştiut că adeverinţa urma să fie folosită la A.P.I.A. pentru obţinerea de subvenţii pe păşune, nu este suficientă în dovedirea intenţiei cu care a acţionat, în condiţiile în care D. nu a fost audiat nemijlocit de către instanţă, iar susţinerile sale privind folosirea adeverinţei în scopul deschiderii unei firme nu au putut fi înlăturate.

De asemenea, pentru infracţiunea de luare de mită, respectiv primirea sumei de 500 RON de la inculpatul D. pentru a-i elibera, în calitate de medic veterinar, adeverinţa nr. x din 2009, s-a constatat că nu se poate reţine vinovăţia inculpatului F., în condiţiile în care unica probă este declaraţia dată în faza de urmărire penală de D., astfel că simpla afirmaţie a acestuia că "(...) i-am dat pentru asta suma de 500 RON (...)", nu pot face dovada clară şi indubitabilă a vreunei activităţi ilicite în sensul art. 254 alin. (1) C. pen. (1969).

În aceste condiţii, judecătorul fondului a apreciat că se impune achitarea inculpatului F. pentru cele două infracţiuni în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) şi b) teza a II-a C. proc. pen.

În legătură cu încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatele persoane juridice s-a reţinut că:

- fapta inculpatei SC I. SRL, în numele căreia inculpatul C., în calitate de împuternicit pe contul deschis la Z. S.A. - Agenţia AAAAA., a acceptat transferul sumei de 40.000 RON, la data de 02 decembrie 2009, din contul SC L. S.R.L, sumă provenită din subvenţia pe suprafaţă aferentă păşunii comunale de la A.P.I.A., cunoscându-i provenienţa ilicită, pe care, ulterior, a retras-o în numerar cu titlu de "avans salarii" şi "diverse plăţi" şi a pus-o la dispoziţia inculpatul D., conform înţelegerii prealabile avută cu acesta, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002.

- fapta aceleiaşi inculpate persoane juridice, în numele căreia inculpatul D. a întocmit, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, documente fiscale, prin care a atestat efectuarea unor operaţiuni de prestări servicii nereale, documente ce au fost înregistrate în contabilitatea societăţii, în scopul de a justifica contabil şi/sau de a spăla suma obţinută cu titlu de avans de la A.P.I.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- fapta aceleiaşi inculpate persoane juridice, în numele căreia inculpatul E. a întocmit contractul de prestări servicii FN din 17 aprilie 2009 încheiat cu SC L. SRL, prin care a atestat, în mod nereal, calitatea de administrator a lui X. şi efectuarea unor lucrări de întreţinere a păşunii comunale, înscris pe care l-a depus la data de 15 mai 2009 la A.P.I.A. - Centrul Zonal Iaşi ţi în baza căruia a obţinut ilegal, aferent campaniei din 2009, ajutoare financiare pe suprafaţă, în valoare de 91.641,07 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în forma participaţiei penale a complicităţii, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

S-a constatat că SC I. SRL a fost înfiinţată în scopul săvârşirii de infracţiuni, la data de 05 februarie 2009, avându-i ca asociaţi, în cote egale, pe inculpaţii D. şi E., ultimul asigurând şi administrarea societăţii

De asemenea, inculpata persoană juridică a mai fost trimisă în judecată pentru obţinerea ilegală de subvenţii de la A.J.O.F.M. Iaşi în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Iaşi, fapte comise de D. şi OOOO., care pentru a-şi ascunde implicarea în activitatea infracţională, cu sprijinul inculpatului C., şi-au înstrăinat formal părţile sociale, iniţial către AA. şi BB. (25 august 2009), iar, ulterior, la 05 martie 2010, lui PPPP., însă, întrucât formularele şi ştampila societăţii au rămas la inculpatului C. care şi-a depus specimen de semnătură pe contul deschis la Z. S.A. - Agenţia ZZZZ. (IS), inculpatul D. a implicat firma în procesul de spălare a sumelor obţinute ilegal cu titlu de subvenţie pe suprafaţă de către SC L. SRL Iaşi, fiindu-i viraţi 40.000 RON, în baza unor documente justificative fictive, ce au fost retraşi de inculpatul C. pentru folosul său personal şi al celorlalţi inculpaţi.

În aceste condiţii, s-a reţinut că vinovăţia inculpatei SC I. SRL sub aspectul săvârşirii celor trei infracţiunii ce i-au fost imputate este dovedită de materialul probator anterior dezvoltat, din care rezultă că inculpaţii C. şi D. au acţionat în numele societăţii, pe care au înfiinţat-o şi au implicat-o în mod deliberat în procesul de spălare de bani, fiind întrunite astfel cerinţele pentru atragerea la răspundere penală a persoanei juridice, în condiţiile art. 191 alin. (1) C. pen. (1969).

- fapta inculpatei SC L. SRL, în numele căreia inculpatul D. a întocmit, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, documente fiscale şi comerciale (facturile fiscale din 06 iulie 2009 şi din 15 iulie 2009, procesul-verbal de recepţie nr. FN din 15 iulie 2009, contractul de prestări servicii şi muncă manuală din 01 mai 2009, facturile fiscale din 15 octombrie 2009 şi din 25 octombrie 2009, facturile fiscale din 07 noiembrie 2009, din 14 noiembrie 2009 şi din 21 noiembrie 2009) prin care a atestat efectuarea unor operaţiuni de prestări servicii nereale, documente ce au fost înregistrate în contabilitatea SC I. SRL, SC J. SRL şi SC K. SRL, în scopul de a justifica contabil şi/sau de a spăla suma obţinută cu titlu de avans de la A.P.I.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- fapta aceleiaşi inculpate, în numele căreia inculpatul E. a depus la A.P.I.A., la data de 15 mai 2009, înscrisuri false în baza cărora a obţinut ilegal, aferent campaniei din anul 2009, ajutoare financiare pe suprafaţă, în valoare totală de 91.641,07 RON, în contul păşunii comunale arendate firmei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

- fapta aceleiaşi inculpate, în numele căreia inculpatul E. a fost implicat în procesul de plasare a sumei de 50.000 RON obţinută ilegal de SC L. SRL, cu titlu de subvenţie pe suprafaţă pentru păşunea comunală, de la A.P.I.A., sens în care, la solicitarea fratelui său, a transferat-o în conturile bancare ale unor terţe firme, în scopul de a-i ascunde originea ilicită, ulterior, retrăgând-o pentru a fi împărţită şi folosită în interes personal de inculpaţii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, prevăzută art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Cu privire la aceste trei infracţiuni reţinute în sarcina inculpatei SC L. SRL, s-a dispus încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 lit. f) C. proc. pen., întrucât, la data de 27 februarie 2014, prin rezoluţia Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi a fost radiată persoană juridică.

- fapta inculpatei SC J. SRL, în numele căreia inculpatul D. a întocmit, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, documente fiscale şi comerciale (procesul-verbal de recepţie nr. x din 15 iulie 2009, contractul de prestări servicii şi muncă manuală nr. x din 01 mai 2009, facturile fiscale nr. x din 15 octombrie 2009 şi nr. x din 25 octombrie 2009) prin care a atestat efectuarea unor operaţiuni de prestări servicii nereale, documente ce au fost înregistrate în contabilitatea societăţii, în scopul de a justifica contabil şi/sau de a spăla suma obţinută cu titlu de avans de la A.P.I.A. de SC L. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- fapta aceleiaşi inculpate, în numele căreia inculpatul D., în calitate de împuternicit pe contul deschis la Agenţia ZZZZ. (IS) a Z. S.A., a participat la plasarea/integrarea sumei de 10.000 RON obţinută ilegal de SC L. SRL, cu titlu de subvenţie pe suprafaţă pentru păşunea comunală, de la A.P.I.A., sens în care, la solicitarea sa a fost transferată de fratele său în contul anterior menţionat, fiind retrasă, în numerar, în aceeaşi zi, cu titlu de "cv factură prestări servicii" şi folosită în interes personal, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, prevăzută art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002.

S-a constatat că şi această inculpată persoană juridică a fost înfiinţată în scopul săvârşirii de infracţiuni, la data de 05 martie 2008, avându-l, iniţial, pe QQQQ. ca asociat şi administrator, iar începând cu 21 noiembrie 2008, în cote egale, pe inculpatul D. şi numitul OOOO., ultimul retrăgându-se din societate la 16 februarie 2010.

De asemenea, inculpata persoană juridică a mai fost trimisă în judecată pentru obţinerea ilegală de subvenţii de la A.J.O.F.M. Iaşi în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Iaşi, iar, în prezenta cauză, inculpatul D. a implicat firma în circuite comerciale fictive pentru spălarea sumelor obţinute ilegal de la A.P.I.A., cu titlu de subvenţie pe suprafaţă, de către SC L. SRL

În aceste condiţii, s-a reţinut că vinovăţia inculpatei SC J. SRL sub aspectul săvârşirii celor două infracţiunii ce i-au fost imputate este dovedită de materialul probator anterior dezvoltat, din care rezultă că inculpaţii C. şi D. au acţionat în numele societăţii, pe care au preluat-o şi au implicat-o în mod deliberat în procesul de falsificare de documente fiscale şi de spălare de bani, fiind întrunite astfel cerinţele pentru atragerea la răspundere penală a persoanei juridice, în condiţiile art. 191 alin. (1) C. pen. (1969).

- fapta inculpatei SC K. SRL, în numele căreia inculpatul D., la diferite intervale de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întocmit şi a înregistrat în contabilitate facturile fiscale nr. x din 07 noiembrie 2009, nr. x din 14 noiembrie 2009 şi nr. x din 21 noiembrie 2009, semnate ilizibil la rubricile "semnătura şi ştampila furnizorului" şi "semnătura de primire", atestând nereal efectuarea unor activităţi de prestări servicii - muncă manuală, în valoare de 14.689 RON, în favoarea SC L. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pornind de la faptul că martorul RRRR., reprezentantul SC K. SRL, a preluat, la cererea inculpatului C. şi a numiţilor AA. şi BB. părţile sociale şi administrarea formală a societăţii, întrucât nu a primit formularele, documentele contabile şi ştampila societăţii şi nici nu a desfăşurat activităţi în contul acesteia, s-a constatat că societatea a fost înfiinţată în scopul săvârşirii de infracţiuni, la data de 07 martie 2008, avându-l ca asociat şi administrator pe SSSS., tatăl inculpaţilor E. şi D., de la care, acesta din urmă, a preluat părţile sociale şi administrarea firmei, începând cu 21 noiembrie 2008.

De asemenea, inculpata persoană juridică a mai fost trimisă în judecată pentru obţinerea ilegală de subvenţii de la A.J.O.F.M. Iaşi în dosarul x/2013 al Tribunalului Iaşi, fapte comise în numele său de asociaţii D. şi OOOO., care pentru a-şi ascunde implicarea în activitatea infracţională, cu sprijinul inculpatului C., şi-au înstrăinat formal părţile sociale, iniţial către AA. şi BB. (25 august 2009), iar, ulterior, la 05 martie 2010, lui RRRR., însă, întrucât formularele şi ştampila societăţii au rămas la inculpatului C. care şi-a depus specimen de semnătură pe contul deschis la Z. S.A. - Agenţia ZZZZ. (IS), inculpatul D. a implicat firma în circuite comerciale fictive de justificare contabilă a modului de folosire a sumelor obţinute ilegal de la A.P.I.A., cu titlu de subvenţie pe suprafaţă, de către SC L. SRL

În aceste condiţii, s-a reţinut că vinovăţia inculpatei SC K. SRL sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este dovedită de materialul probator anterior dezvoltat, din care rezultă că inculpaţii C. şi D. au acţionat în numele societăţii, implicând-o în circuite comerciale fictive de justificare contabilă a modului de folosire a sumelor obţinute ilegal de la A.P.I.A. de către SC L. SRL, fiind întrunite astfel cerinţele pentru atragerea la răspundere penală a persoanei juridice, în condiţiile art. 191 alin. (1) C. pen. (1969).

Sub aspectul încadrării juridice a faptelor privind G. s-a reţinut că faptele inculpatului B., care, în calitate de preşedinte al G., în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la date diferite date, a depus la A.P.I.A. înscrisuri şi declaraţii false, obţinând, în mod nelegal, ajutoare financiare în valoare de 334.730,62 RON pentru campaniile 2010 şi 2011 şi a semnat procesul-verbal nr. x din 14 octombrie 2011 privind recepţia lucrărilor, întocmit de primarul comunei Gorban, inculpatul A., care atesta contrar realităţii că, în lunile iunie - august 2011, au fost executate lucrări de întreţinere şi îngrijire a păşunii comunale în proporţie de 80% din planul aprobat prin Hotărârea din 11 martie 2010 a Consiliului local, precum şi actul adiţional la contractul de concesiune nr. x din 15 mai 2010 încheiat de acelaşi primar, în care s-a prevăzut în mod nereal că asociaţia a cesionat păşunea comunală, deşi procedura de achiziţie publică nu s-a derulat nu s-a derulat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, în forma continuată, şi fals intelectual, în forma continuată, săvârşite participaţia penală a complicităţii, prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 48 C. pen. raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

De asemenea, s-a mai reţinut că fapta aceluiaşi inculpat, care, în calitate de consilier local al comunei Gorban, a participat la adoptarea Hotărârea din 11 martie 2010 a Consiliului local, de aprobare, cu titlu gratuit, a arendării păşunii comunale către G., al cărei membru fondator şi preşedinte era, semnând în această calitate contractul de arendare nr. x din 15 mai 2010 şi având interes direct în obţinerea subvenţiei pe suprafaţă acordată anual de A.P.I.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 301 alin. (1) C. pen.

Cu privire la inculpatul A., s-a arătat că faptele sale comise la intervale de timp diferite, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, constând în întocmirea procesului-verbal nr. x din 14 octombrie 2011 şi a actului adiţional la contractul de concesiune nr. x din 15 mai 2010, acte care atestau, în mod nereal, că G. a executat, în perioada iunie - august 2011, lucrări de întreţinere şi îngrijire a păşunii comunale în proporţie de 80 % din planul aprobat prin Hotărârea din 11 martie 2010 a Consiliului local, respectiv a concesionat păşunea comunală, deşi o asemenea procedură nu fusese derulată, şi punerea la dispoziţia inculpatului B. pentru a le folosi în vederea obţinerii de către asociaţie, pentru anii 2010 şi 2011, de subvenţii nelegale, în valoare de 334.730,62 RON, de la A.P.I.A., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de fals intelectual, în forma continuată şi complicitate la folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, în forma continuată, prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 48 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Judecătorul fondului a apreciat ca neîntemeiată solicitarea inculpatului A. de schimbare a încadrării juridice, în sensul reţinerii doar a infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., săvârşită în forma complicităţi, întrucât faptele de fals material în înscrisuri oficiale şi fals intelectual sunt comise în concurs cu cea de obţinere pe nedrept a fondurilor comunitare, dat fiind faptul că legea nu impune pentru existenţa infracţiunilor de fals condiţia folosirii înscrisurilor contrafăcute, ci este suficientă falsificarea acestor documente, spre deosebire de situaţia infracţiunilor de uz de fals şi fals în declaraţii care, în raport cu elementul lor material, sunt absorbite, întotdeauna, în conţinutul infracţiunii de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.

Referitor la inculpata G., s-a stabilit că faptele persoanei juridice, în numele şi interesul căreia inculpatul B., în calitate de preşedinte al G., în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la date diferite intervale de timp, a depus la A.P.I.A. înscrisuri şi declaraţii false, asociaţia obţinând, în mod nelegal, ajutoare financiare în valoare de 334.730,62 RON pentru campaniile 2010 şi 2011 şi a semnat procesul-verbal nr. x din 14 octombrie 2011 privind recepţia lucrărilor, ce atesta nereal că, în lunile iunie - august 2011, au fost executate lucrări de întreţinere şi îngrijire a păşunii comunale în proporţie de 80% din planul aprobat prin Hotărârea din 11 martie 2010 a Consiliului local, precum şi actul adiţional la contractul de concesiune nr. x din 15 mai 2010 încheiat de acelaşi primar, în care s-a prevăzut în mod neadevărat că asociaţia a cesionat păşunea comunală, deşi procedura de achiziţie publică nu s-a derulat nu s-a derulat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, în forma continuată, şi complicitate la fals intelectual, în forma continuată, prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

În raport cu poziţia procesuală a inculpaţilor A. şi B., care în declaraţiile date pe parcursul procesului penal nu au recunoscut faptele ce le-au fost imputate prin actul de sesizare a instanţei sau au minimizat efectele acţiunilor întreprinse, respectiv le-au dat o conotaţie nonpenală, instanţa de fond a constatat că apărările acestora sunt nefondate.

Astfel, s-a reţinut că, potrivit raportului de evaluare din 15 decembrie 2011 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, la data de 11 martie 2010, s-a încheiat proces-verbal al şedinţei ordinare a Consiliului Local Gorban, în care s-a consemnat aprobarea dării în arendă a păşunii comunale către G. - judeţul Iaşi şi planul de lucrări ce urma a fi efectua pe respectiva păşune, ocazie cu care s-au emis hotărârile din 11 martie 2010. S-a constatat că din proces-verbal de şedinţă, înaintat A.N.I. cu adresa cu nr. x din 29 septembrie 2011, rezultă la şedinţă au participat 10 consilieri din cei 11, lipsind O., iar proiectul de hotărâre din 11 martie 2010 a fost aprobat în unanimitate, deci inclusiv de inculpatul B.. În plus, în cadrul procedurii derulate de A.N.I., inculpatul B. exprimându-şi, în scris, un punct de vedere cu privire la cele constatate de raport a confirmat votul acordat în favoarea aprobării hotărârii anterior menţionate, precizând, totodată, că nu s-a aflat în conflict de interese.

Votul favorabil al acestui inculpat a fost dovedit şi de declaraţiile martorilor FFFF. (consilier local care a prezidat şedinţa din 11 martie 2010) care a confirmat cei prezenţi la şedinţă au fost în unanimitate de acord pentru arendarea păşunii; HH., (consilier local) potrivit căruia B. care a reprezentat asociaţia în raporturile cu primăria, în calitate de preşedinte, deţinea şi funcţia de consilier, votând astfel în favoarea arendării în şedinţa din 11 martie 2010; U. (consilier local), care a declarat că la momentul atribuirii păşunii, B., preşedintele asociaţiei, a votat favorabil în consiliul local.

Judecătorul fondului a mai reţinut că cei doi inculpaţii sunt vinovaţi şi de săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale, adică a procesului-verbal nr. x din 14 octombrie 2011 de recepţie a lucrărilor, în cuprinsul căruia la momentul întocmirii a fost atestat în mod nereal faptul că în perioada iunie - august 2011 au fost executate lucrări de întreţinere şi îngrijire a păşunii comunale în proporţie de 80% din planul aprobat prin Hotărârea din 11 martie 2010, deşi fuseseră realizate doar într-o mică măsură, respectiv împrăştierea de îngrăşăminte.

Sub acest aspect au fost avute în vedere dispoziţia cu nr. x din 06 mai 2011 emisă de A., în calitate de primar al Comunei Gorban, prin care s-a dispus constituirea unui număr de cinci comisii, una pentru fiecare sat al comunei, ce au fost prezidate de HH., viceprimar, şi înfiinţate la cererea preşedintelui G. - judeţul Iaşi pentru efectuarea recepţiei lucrărilor efectuate pe păşunea comunală; procesul-verbal cu nr. x din 07 iunie 2011, întocmit de membrii comisiei din satul Zberoaia (HH., GGGG., HHHH., IIII. şi LL.), în care s-a consemnat că nu au fost tăiaţi arbuşti, nu au fost cosită iarbă, nu se cunoaşte locul unde au fost împrăştiaţi cei 50 de saci cu azotat, iar lucrările de strângere a deşeurilor nedegradabile, împrăştiere a muşuroaielor, amenajare de adăpători, construire a celor două umbrare nu au fost efectuate până la acea dată, în timp ce reînsămânţarea şi regenerarea păşunii nu se executaseră, deşi aceste lucrări trebuiau efectuate în decursul lunii aprilie 2011; declaraţiile martorilor HH., GGGG., HHHH., IIII.

şi LL., membri ai comisiei pentru satul Zberoaia, au confirmat cele inserate în procesul-verbal cu nr. x din 07.06.2011, atât în faza de urmărire penală cât şi în faza cercetării; procesul-verbal cu nr. x din 07 iunie 2011 întocmit de comisia satul Gorban (HH., FFFF., GGG., TTTT. şi UUUU.), potrivit căruia arbuştii şi buruienile nu au fost tăiate, iar lucrările de strângere a deşeurilor nedegradabile, împrăştiere a muşuroaielor, amenajare de adăpători, construirea de umbrare, reînsămânţare şi regenerarea păşunii şi alte lucrări cu caracter de urgenţă nu au fost efectuate; declaraţiile martorilor HH., FFFF., GGG., şi TTTT., membri ai comisiei pentru satul Gorban, au susţinut cele precizate în procesul-verbal excepţie făcând martora TTTT. care, în faţa instanţei, a arătat că nu a citit înscrisul când l-a semnat, însă HH. i-a spus că s-a reţinut că nu au fost executate lucrări de întreţinere a păşunii; procesul-verbal cu nr. x din 07 iunie 2011 al comisiei satul Scoposeni (membri HH., O., YYY., VVVV.

şi JJJJ.) prin care s-a atestat că nu au fost tăiaţi arbuşti crescuţi răzleţi pe păşunea de deal, nu a fost cosit niciun ar din păşunea de şes, nu au fost efectuate lucrările de strângere a deşeurilor nedegradabile, împrăştiat muşuroaiele, amenajare de adăpători, construire a celor două umbrare, reînsămânţare şi regenerare a păşunii, precum că cu îngrăşământ s-a intervenit pe aproximativ 1 ha, aşa cum rezultă din benzile de culoare mai închisă măsurate, deşi martorii YYY. şi JJJJ. au menţionat că această activitate s-a derulat pe toată suprafaţa de şes a satului Scoposeni, (104,47 ha), folosindu-se 200 kg îngrăşăminte, aspect constatat direct; declaraţiile martorilor HH., O., YYY.

şi JJJJ., care au confirmat cele consemnate în procesul-verbal; procesul-verbal cu nr. x din 07 iunie 2011 întocmit de comisia satului AAAA. (membri HH., M., UUU., KKKK. şi JJ.), în cuprinsul căruia s-a menţionat că nu au fost tăiaţi arbuşti crescuţi răzleţi pe păşunea de deal, nu a fost cosit niciun ar din păşunea de şes, nu au fost efectuate lucrările de strângere a deşeurilor nedegradabile, împrăştiat muşuroaiele, amenajare de adăpători, construire umbrare, reînsămânţare şi regenerare a păşunii; declaraţiile martorilor HH., M., UUU., KKKK.

şi JJ., care au susţinut cele înscrise în procesul-verbal, cu anumite amendamente, respectiv martorul M. fiind reaudiat la termenul din 05 februarie 2016, a revenit, arătând că a semnat înscrisul fără a-l citi, însă a constatat că spinii erau tăiaţi, muşuroaiele erau împrăştiate, îngrăşământul aplicat pe suprafeţe, iarba era mai verde, declaraţie care a fost înlăturată de prima instanţă ca nesinceră, întrucât contravine depoziţiilor date ceilalţi membri ai comisiei; martorii UUU. şi KKKK., în faza de judecată, au precizat că au văzut că spinii au fost tăiaţi, fără să poată indica perioada, aspect care prezintă relevanţă, întrucât toţi martorii au susţinut că, în toamna anului 2011, au fost tăiaţi spinii de pe păşunea acestui sat, împrejurare care nu are legătură cu perioada iunie - august 2011, interval pentru care s-a încheiat de către inculpaţii A.

şi B. procesul-verbal din 14 octombrie 2011 de recepţie a lucrărilor; procesul-verbal cu nr. x din 07 iunie 2011 întocmit de către comisia satului Podu Hagiului (membri HH., W., WWWW., LLLL. şi MMMM.), conform căruia nu s-a cosit niciun ar, nu au fost efectuate lucrările de strângere a deşeurilor nedegradabile, împrăştiat muşuroaiele, amenajare de adăpători, construire umbrare, reînsămânţare şi regenerare a păşunii, fiind însă tăiaţi arbuşti tip de o lună pe păşune şi fertilizată o suprafaţă de 15 - 20 ha cu îngrăşăminte, declaraţiile martorilor HH., W., LLLL.

şi MMMM. au susţinut cele menţionate în procesul-verbal; declaraţia martorului HH., dată în faţa instanţei, în care a arătat că, deplasându-se în fiecare sat, a constatat cele consemnate toate procesele-verbale, precum şi că membrii fiecărei comisii au mers separat în control, întrucât reprezentanţii asociaţiei nu au dorit să participe; consemnările martorului HH. cu privire la situaţia din teren; dovezile de confirmare - primire a adreselor prin care inculpatul B., în calitate de reprezentant al asociaţiei a fost convocat la fiecare control, precum şi copia registrul de corespondenţă al Primăriei Gorban.

S-a mai constatat că procesul-verbal nr. x din 14 octombrie 2011 întocmit de inculpaţii A. şi B. nu atestă realitatea, având în vedere că este în contradicţie cu cele consemnate în celelalte procese-verbale încheiate de membrii comisiilor înfiinţate pentru satele din comuna Gorban, precum şi cu declaraţiile testimoniale ale membrilor acestor comisii.

În susţinerea activităţii infracţionale desfăşurată de inculpaţi a fost invocat şi faptul că B., în calitate de reprezentant al G. - judeţul Iaşi, nu a colaborat cu comisiile înfiinţate în scopul verificării stadiului de realizare a planului de lucrări aprobat de consiliul local, deşi îi revenea această obligaţie, iar coroborat cu faptul că nu a încheiat niciun proces-verbal care să evidenţieze stadiul lucrărilor, persoana care le-a efectuat, data acestora, dovedeşte că intenţia acestuia a fost de a controla în interes personal şi de a dispune în mod discreţionar de sumele ce urmau a fi primite de la A.P.I.A., motiv pentru care întocmirea procesului-verbal de recepţie a lucrărilor nr. x din 14 octombrie 2011, prin consemnarea unor situaţii neconforme cu realitate, s-a făcut pentru a fi folosit în planul său infracţional de a obţine pe nedrept fonduri din Bugetul General al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.

Tot în aplicarea acestui plan, inculpatul B. a semnat declaraţiile (Anexa 23 şi Anexa 13), în care a atestat nereal că are acceptul membrilor asociaţiei pentru a depune la A.P.I.A. cerere unică de plată pe suprafaţă aferentă campaniilor din anii 2010 - 2011, anexând câte un tabel al membrilor asociaţiei la fiecare cere.

Judecătorul fondului a mai reţinut că din declaraţiile martorilor BBB., YYY., ZZZ. şi CCC., persoane desemnate de inculpatul B. să se deplaseze la locuitorii satelor în care domiciliau pentru semnarea tabelelor, rezultă că aceştia nu au ştiut că, prin semnătură, sătenii şi-au dat acordul ca reprezentantul asociaţiei să depună la A.P.I.A. cerere unică de plată pentru anii 2010 - 2011, în condiţiile în care inculpatul nu le-a prezentat declaraţiile necesare pentru a se cunoaşte scopul demersului făcut de martorii menţionaţi, aspect confirmat şi de semnatarii tabelelor, care au crezut că astfel îşi dau acceptul pentru a face parte din asociaţie, pentru ca animalele lor să pască pe păşunea comunală

În ceea ce priveşte inculpata G., s-a constatat că probatoriu administrat în cauză dovedeşte intenţia inculpatului B. de a acţionat în numele şi interesul asociaţiei pentru a obţine pe nedrept, folosind documente false, sume de bani din fonduri F.E.G.A., motiv pentru care sunt îndeplinite condiţiile pentru tragerea la răspunderea penală a persoanei juridice pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. şi art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., în condiţiile art. 135 C. pen. [art. 191 alin. (1) C. pen. (1969)].

Referitor la infracţiunea de conflict de interese reţinută în sarcina inculpatei Asociaţiei crescătorilor de bovine, ovine şi H., constând în aceea că, în interesul asociaţiei inculpatul B. a participat, în calitate de consilier în cadrul Consiliului Local Gorban, la deliberarea şi adoptarea Hotărârii din 11 martie 2010, prin care s-a aprobat arendarea păşunii comunale asociaţiei, în condiţiile în care deţinea calitatea de membru fondator şi îndeplinea funcţia de preşedinte al consiliului director şi al asociaţiei, având astfel interes direct în arendarea păşunii şi obţinerea subvenţiei pe suprafaţă anuale acordate de A.P.I.A., iar, ulterior, a semnat, în calitate de preşedinte al asociaţiei, contractul de arendare nr. x din 5 martie 2010, prima instanţă a dispus achitarea persoanei juridice, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Sub acest aspect s-a reţinut că, întrucât norma de incriminare stabileşte un model abstract al faptei, aceasta trebuie să corespundă descrierii, adică trebuie să fie tipică. Însă, în cazul de faţă, având în vedere că atât în vechea codificare (art. 2531) cât şi în actuala reglementare (art. 301 alin. (1) C. pen.) subiect activ al infracţiunii poate fi doar funcţionarul public, adică o persoană fizică, G., fiind persoană juridică nu îndeplineşte cerinţele legii pentru a fi autor al acestei infracţiuni.

Sub aspectul tratamentului sancţionator instanţa de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (1969), respectiv natura, gravitatea şi modalitatea de săvârşire a faptelor, luând în considerare rolul, contribuţia, activităţile desfăşurate în concret de fiecare inculpat, valoarea prejudiciul produs, conduita procesuală a acestora, dar şi datele care-i caracterizează.

S-a mai reţinut că în mod greşit, prin actul de sesizare a instanţei, s-a făcut trimitere la circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969) pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, comisă în forma autoratului sau complicităţii de inculpaţii E., SC "L." SRL, A., B., D., F., SC "I." SRL, în condiţiile în care faptele nu au fost comise concomitent de aceştia, acţiunile de complicitate fiind anterioare săvârşirii activităţii infracţionale de către autori.

Cu privire la aceeaşi circumstanţă agravantă s-a mai arătat că nu este incidentă în cazul infracţiunii de conflict de interese, faptă care nu este compatibilă cu o asemenea circumstanţă, având în vedere că incriminarea vizează obligaţia de abţinere a făptuitorului de la anumite activităţi pentru a fi exclusă obţinerea de beneficii pentru sine ori pentru apropiaţi, obligaţie care fiind de natură personală şi individuală, atrage reţinerea în sarcina fiecărui funcţionar public aflată în aceeaşi a unei infracţiuni distincte şi nu săvârşită în coautorat.

Referitor la inculpaţii A. şi B. a fost identificată legea nouă ca lege penală mai favorabilă, întrucât: tratamentul sancţionator al infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 este inferior celui stabilit în vechea reglementare (2 - 7 ani închisoare, în loc de 3 - 15 ani închisoare), iar alin. (3) nu mai poate fi reţinut dată fiind cuantumul pagubei care atrage incidenţa consecinţelor deosebit de grave (2.000.000 RON) care este superior celui din cauză (334.730,62 RON); pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 C. pen. în formă continuată este mai redusă ca în vechea codificare.

Astfel, s-a reţinut că, în raport cu circumstanţele personale (nivel ridicat de pregătire, lipsa antecedentelor penale, situaţia familială - căsătorit dar fără copii în întreţinere căsătorit), dar şi faţă de gravitatea faptelor, contribuţia avută în arhitectura infracţională, obţinerea de beneficii materiale, se impune ca inculpatul A. să fie condamnat pentru fiecare infracţiune la o pedeapsă orientată spre minim (2 ani închisoare), urmând a executa în regim de detenţie o pedeapsă rezultantă la care s-a adăugat sporul obligatoriu calculat în condiţiile legii, în final având de executat 3 ani şi 8 luni de închisoare.

În cazul inculpatului B., făcându-se referire la gravitatea celor cinci infracţiuni comise, dată de contribuţia determinantă la săvârşirea acestora, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, importanţa valorilor sociale proteguite de legiuitor, calitatea în care a acţionat, valoarea prejudiciului, dar şi la datele care caracterizează persoana sa (studii superioare, divorţat, lipsa antecedentelor penale), s-a stabilit că aplicarea de pedepse cu executarea în regim de detenţie pentru fiecare infracţiune, orientate însă spere minimul special, cu consecinţa executării unei pedepse rezultante la care se adaugă sporul obligatoriu, este necesară pentru a se asigura scopul sancţiunii penale.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii C., D., E. şi F. s-a constatat că legea veche este legea penală mai favorabilă, în raport cu stabilirea în concret a criteriilor de individualizare, inclusiv a modalităţii de executare şi a tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni reglementate în codificarea anterioară.

Pentru inculpaţii C. (căsătorit, cu copii minori în întreţinere - 2, studii medii, fără antecedente penale, poziţie procesuală de nerecunoaştere a faptelor, dar cu o implicare mai redusă în activitatea infracţională) şi E. (căsătorit, cu copii minori în întreţinere - 2, studii medii, necunoscut cu antecedenţă penală, poziţie procesuală sinceră, însă cu o mai mare implicare în activitatea infracţională) s-a apreciat că se impune condamnare acestora la pedepse orientate spre minimul pentru fiecare infracţiune, în timp ce pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, stabilită conform vechii codificări, s-a considerat că se impune a fi suspendată sub supraveghere în raport cu circumstanţele persoanele favorabile ale celor doi inculpaţi.

Judecătorul fondului a mai arătat că datele personale care-l caracterizează pe inculpatul F., respectiv lipsa antecedentelor penale, studii superioare, căsătorit, copii minori în întreţinere, poziţie de recunoaştere parţială a activităţii infracţionale, precum şi contribuţia infracţională redusă, justifică aplicarea unei pedepse spre minimul special cu suspendarea condiţionată a executării acesteia.

S-a mai reţinut, date fiind circumstanţele personale ale inculpatului D. (necăsătorit, studii medii, administrator societate comercială, necunoscut cu antecedente penale, poziţie procesuală de recunoaştere în faza de urmărire penală), dar şi circumstanţele reale ale comiterii infracţiunilor (rol determinant în activitatea ilicită, funcţia publică deţinută, importanţa relaţiilor sociale încălcate, perseverenţa infracţională, gravitatea faptelor) se justifică aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special cu executare în regim de detenţie a pedepsei rezultante

La stabilirea pedepselor pentru inculpatele G., SC I. SRL, SC J. SRL şi SC K. SRL, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 alin. (3) C. pen. (1969), motiv pentru care constatând că faptele persoanelor juridice prezintă un grad ridicat de pericol social prin natura şi conţinutul lor concret, valoarea prejudiciului creat, modalităţile de săvârşire, importanţa relaţiilor juridice lezate, amploarea fenomenului de fraudă cu fonduri europene, poziţia de nerecunoaştere a activităţii infracţionale, nu a reţinut incidenţa circumstanţelor atenuante, aplicându-le, astfel, pedepse cu amenda penală orientate spre minimul special, cu consecinţa executării pedepsei celei mai grele, conform regulilor de la concursul de infracţiuni reglementat de vechea codificare care reprezintă şi în cazul inculpatelor persoane juridice legea penală mai favorabilă.

Pe latură civilă, s-a reţinut că, întrucât infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor B., A., E., D., SC I. SRL, G., reprezintă fapte ilicite prin care s-a cauzat o pagubă bugetului părţii civile A.P.I.A., sunt îndeplinite condiţiile de antrenare a răspunderii civile a acestora, motiv pentru care s-a dispus obligarea acestora, în solidar, inclusiv, după caz, cu partea responsabilă civilmente SC L. SRL, la plata sumelor solicitate de partea civilă, cu titlu de despăgubiri, dobânzi şi penalităţi.

La soluţionarea laturii civile, judecătorul fondului a ţinut seama şi de faptul că inculpaţii nu au contestat cuantumul sumelor primite de SC L. S.R.L şi G. de la partea civilă A.P.I.A., potrivit deciziilor de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă.

S-a mai dispus de judecătorul fondului, din oficiu, desfiinţarea înscrisurilor falsificate

În raport cu soluţia de achitare dispusă faţă de inculpatul F., judecătorul fondului a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii instituite prin Ordonanţele nr. 43/P/2010 din 24 iunie 2010 şi nr. 7/P/2012 din 17 februarie 2012 ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, menţinând, totodată, pentru inculpaţii A., E., D., C., B., SC L. SRL, SC I. SRL, SC J. SRL Gorban, SC K. SRL şi G. măsura sechestrului asigurător luată, după caz, prin ordonanţele anterior menţionate şi Ordonanţa nr. 43/P/2010 din 14 martie 2012, până la concurenţa sumelor de 91.641,07 RON, 73273,54 RON şi 334.730,62 RON, a dobânzilor şi penalităţilor până la plata integrală a debitului, a amenzilor penale şi a cheltuielilor de judecată, având în vedere soluţiile de condamnare din cauză.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, partea civilă Agenţia de plăţi şi intervenţie în agricultură şi inculpaţii C., D., E., A., F. şi B.

Ministerul Public a criticat în motivele scrise de apel greşita achitare a inculpatului F. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 254 C. pen. şi art. 181 din Legea nr. 78/2008, întrucât din probele administrate în cauză rezultă fără putinţă de tăgadă existenţa infracţiunii de corupţie, relevante în acest sens fiind declaraţiile inculpatului D., precum şi faptul că inculpatul a acţionat în cunoştinţă de cauză la momentul eliberării adeverinţei nr. x din 2009, motiv pentru care nu se poate reţine că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de folosire de documente false în scopul obţinerii pe nedrept de fonduri europene sub aspectul laturii subiective.

Cu privire la inculpata Asociaţiei crescătorilor de bovine, ovine şi H. s-a arătat că soluţia de achitare pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese este nelegală, întrucât activitatea ilicită a acestei persoane juridice îmbracă forma complicităţii, motiv pentru care se impune schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 2531 C. pen. (1969), cu consecinţa condamnării la pedeapsa amenzii penale, întrucât calitatea de funcţionar public trebuie să o aibă în raport cu norma de incriminare numai subiectul activ al infracţiunii, adică autorul.

Parchetul a invocat şi greşita individualizare a sancţiunilor penale aplicate inculpaţilor A., B., C., E., F. [pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (1969)] şi D. sub aspectul cuantumului - considerat prea mic în raport cu pericolul social al faptelor, împrejurările comiterii lor cât şi al modalităţii de executare în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii C. şi E., sens în care a solicitat majorarea pedepselor stabilite de curtea de apel şi executarea lor în regim privativ de libertate.

Având în vedere aceleaşi aspecte, s-a solicitat majorarea pedepselor stabilite de judecătorul fondului faţă de inculpatele Asociaţiei crescătorilor de bovine, ovine şi H., SC I. SRL şi SC J. SRL, precum şi aplicarea pedepselor complementare prevăzute de art. 713, art. 716 şi art. 717 C. pen. (1969), inclusiv faţă de inculpata SC K. SRL, apreciindu-se că sunt incidente aceste prevederi în raport cu gravitatea faptelor comise.

De asemenea, s-a mai solicitat aplicarea pedepsei complementare şi a celei accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., respectiv art. 65 alin. (1) C. pen. inculpaţilor B. şi A., având în vedere funcţiile publice pe care le ocupau la data comiterii infracţiunilor, iar faţă de inculpatul E. reţinerea dispoziţiilor art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (1969) şi art. 65 C. pen. (1969).

Au mai fost criticate de către parchet condamnarea inculpaţilor A. şi B. pentru fapte calificate juridic direct pe legea nouă, ca urmare a identificării noii codificări ca lege penală mai favorabilă, fără a se dispune în prealabil schimbarea încadrării juridice în acest sens; omisiunea indicării alin. (1) al art. 48 C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 imputată inculpaţilor A. şi B.; reţinerea greşită a încadrării juridice a infracţiunii de fals intelectual, adică art. 323 C. pen. care vizează uzul de fals în loc de art. 321 C. pen. pentru inculpaţii A. şi B.; reţinerea greşită a temeiului de contopire a pedepselor complementare pentru aceeaşi inculpaţi, respectiv art. 45 alin. (1) C. pen. în loc de art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., deşi le-au fost aplicate mai multe pedepse complementare nu una singură; reţinerea în mod greşit în sarcina inculpaţilor C., D., E., SC I. SRL, şi SC J. SRL a dispoziţiilor art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 în loc de art. 29 lit. a) din Legea 656/2002, deşi ca urmare a republicării actului normativ au fost renumerotate articolele şi omisiunea aplicării pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969) pentru fiecare infracţiune în parte pentru care au fost condamnaţi inculpaţii C., D. şi E., pedeapsa accesorie fiind stabilită direct pe lângă pedeapsa rezultantă.

La ultimul termen de judecată, cu ocazia dezbaterii căilor de atac, procurorul de şedinţă a mai solicitat încetarea procesului penal pentru infracţiunile de fals comise de inculpaţii C., D., F., SC J. SRL şi SC K. SRL ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială, dar şi faţă de inculpata SC I. SRL, întrucât societatea a fost radiată de la Registrul Comerţului.

Parte civilă Agenţia de plăţi şi intervenţie pentru agricultură, invocând încălcarea dispoziţiilor art. 121 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006 de către instanţa de fond, a solicitat obligarea inculpaţilor în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata dobânzii legale şi a penalităţilor aferente debitului principal, calculate de la data efectuării fiecărei plăţii către inculpatele Asociaţiei crescătorilor de bovine, ovine şi H. şi SC L. SRL până la achitarea efectivă a debitului.

Inculpatul F. a criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul greşitei condamnări pentru infracţiunea de fals intelectual, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 161/1998, medicul veterinar nu este funcţionar public, situaţie în care nu poate fi subiect activ al infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (1969).

În faţa instanţei de control judiciar, inculpatul a solicitat încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale pentru această infracţiune, fără să mai ceară continuarea procesului penal în vederea pronunţării unei soluţii de achitare, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Inculpatul C. a solicitat achitarea sub aspectul săvârşirii complicităţi la spălarea de bani, întrucât nu a avut reprezentarea faptului că prin activitatea desfăşurată îl ajută de inculpatul D. la albirea foloaselor financiare obţinute pe nedrept de SC L. SRL, în condiţiile în care nu-l cunoştea decât pe acest inculpat.

Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul a solicitat însă încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale pentru această infracţiune, fără să mai ceară continuarea procesului penal în vederea pronunţării unei soluţii de achitare, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.

Inculpatul B., criticând hotărârea primei instanţe pe motiv de nelegalitate şi netemeinicie, a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, în rejudecare, achitarea pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că nu este vinovat de săvârşirea activităţii infracţionale care i-a fost imputată, sens în care a arătat că nu l-a ajutat pe inculpatul E. să completeze şi să de pună la A.P.I.A. documentaţia necesară obţinerii subvenţie pe suprafaţă şi nici nu a ajutat la falsificarea înscrisurilor depuse la A.P.I.A., în calitate de preşedinte al Asociaţiei crescătorilor de bovine, ovine şi H., întrucât procesul-verbal de recepţie a lucrărilor reflectă adevărul.

Inculpatul A. a criticat nelegalitatea soluţiei de condamnare, sens în care a arătat că materialul probator administrat în cauză nu a dovedit existenţa infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, ba mai mult, a precizat că prima instanţă a reţinut greşit situaţia de fapt, întrucât nu a avut nicio înţelegere cu inculpaţii D. şi B. pentru a ajuta cele două inculpate persoane juridice să obţină, în anii 2009 - 2011, ajutor financiar de la A.P.I.A. pentru păşunea comunală arendată şi nici nu a falsificat actul adiţional la contractul de concesiune şi procesul-verbal de recepţie a lucrărilor, ultimul atestând aspecte conforme cu realitatea, acte pe care le-a pus la dispoziţia inculpatului B. pentru a le depune la Agenţia de plăţi, în susţinerea cererii de plată unică pe suprafaţă.

De asemenea, acesta a mai susţinut că, potrivit legii administraţiei publice locale nu avea competenţă în ceea ce priveşte administrarea domeniului public sau privat al comunei, consiliul local fiind singurul organism care putea dispune arendarea terenului agricol în discuţie, măsură pe care trebuia însă, în calitate de primar, să o aducă la îndeplinire, lucru pe care l-a şi făcut prin încheierea contractelor nr. x din 2009 şi nr. y din 2010, motiv pentru care a solicitat achitare în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. a) C. proc. pen.

În subsidiar, la cuvântul în dezbateri, apărătorul din oficiu al inculpatului a solicitat reindividualizarea tratamentului sancţionator sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, arătând că suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante este aptă să asigure îndreptarea clientului său, în raport cu datele favorabile care-i caracterizează persoana.

Inculpaţii D. şi E., au solicitat achitarea pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, întrucât actele false care au fost depuse la A.P.I.A. nu sunt înscrisuri de natură a produce efecte juridice în sensul obţinerii pe nedrept a subvenţiei pe suprafaţă, în condiţiile în care adeverinţa nr. x din 2009 nu are valoare cardului de exploataţie, contractul de arendă nr. x din 2009 nu a fost încheiat cu consiliul local, aşa cum prevede art. 5 din Ordinul nr. 118/2009 al ministrului agriculturii, iar transferul banilor proveniţi din fonduri europene nu au fost transferaţi în conturile celor trei societăţi comerciale în scopul ascunderii ilicite a provenienţei lor, aşa cum o cere textul de incriminare a infracţiunii de spălare a banilor, ci pentru a putea fi folosiţi în interes personal de către inculpaţi.

În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi sub aspectul reducerii cuantumului acestora, având în vedere circumstanţele personale favorabile, precum şi că aceştia au achitat 20.000 RON din valoarea prejudiciului, iar în ceea ce-l priveşte pe primul inculpat s-a arătat că se impune în raport de aceste date şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante, în sensul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Pe latură civilă a fost criticată obligarea inculpaţilor la plata sumei de 91.641 RON, în condiţiile în care ultima tranşă în valoare de 18.367,53 RON a fost indisponibilizată în conturile SC L. SRL, iar obligarea la plata penalităţilor şi dobânzilor s-a făcut în temeiul unui text de lege abrogat.

Înalta Curte, examinând cauza atât prin prisma motivelor de apel dezvoltate de procuror, partea civilă şi cei şase inculpaţi, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, constată că apelurile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, părţii civile A.P.I.A. şi a inculpaţilor C., D., F. şi B. sunt fondate, căile de atac exercitate de inculpaţii E. şi A. fiind neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Astfel, constatând ca fiind corecte împrejurările faptice stabilite de prima instanţă, Înalta Curte, în baza propriului examen al mijloacelor de probă administrate atât la urmărire penală cât şi în faza de judecată, reţine, în esenţă, că, la data de 20 martie 2009, inculpatul D., consilier local al comunei Gorban, în baza înţelegerii cu primarul comunei, inculpatul A., de a înfiinţa împreună cu alţi consilieri o societate comercială care să ia în arendă, cu titlu gratuit, păşunea comunală în scopul de a obţine şi folosi în interes personal subvenţia pentru suprafaţă plătită de A.P.I.A din fonduri europene, şi având, totodată, acordul aleşilor locali, a înregistrat la Registrul Comerţului SC L. SRL, cu asociaţii Q. (apropiat al consilierului M.), R. (socrul consilierului P.), S. (nora consilierului N.), T. (soţia consilierului O.), B. (fiul consilierului B.) şi E. (fratele consilierului D.), acesta din urmă fiind şi unic administrator, calitate în care, la data de 27 martie 2009, a solicitat primăriei, în scris, arendarea suprafeţelor de păşune comunală pentru îngrijire, exploatare, folosinţă, deşi societatea nu desfăşura nicio activitate de profil şi nu deţinea vreun animal.

Cu toate acestea, a doua zi, consiliul local a aprobat, în prezenţa primarului şi în lipsa avizelor comisiilor de specialitate din primărie, cu votul unui număr de 9 consilieri locali din 11, printre care şi inculpaţii B. şi D., darea în arendă a suprafeţelor solicitate de SC L. SRL, ulterior, fiind redactată Hotărârea din 27 martie 2009, în cuprinsul căreia s-a stipulat, contrar realităţii, că arendarea s-a dispus către Asociaţia crescătorilor de animale Gorban, formaţiune asociativă care nu exista.

La data de 31 martie 2009, s-a încheiat, pe o durată de 10 ani, deşi hotărârea menţionată nu făcea nicio referire în acest sens, contractul de arendă nr. x între Consiliul Local Gorban şi SC L. SRL, semnat de inculpaţii A., în calitate de primar, şi E., în calitate de administrator al societăţii. Ulterior, la data de 15 mai 2009, inculpatul E., a depus la A.P.I.A., în numele persoanei juridice, cerere unică de plată a subvenţiei pentru suprafaţă păşune comunală aferentă campaniei din 2009, la care a ataşat mai multe înscrisuri false (contract prestări servicii din 17 aprilie 2009 încheiat între prestatorul SC I. SRL şi beneficiarul SC L. SRL şi redactat de inculpatul B., având ca obiect efectuarea de lucrări de întreţinere a păşunii comunale, adeverinţa nr. x din 2009 potrivit căreia SC L. SRL are în exploatare un număr de 302 bovine şi 464 ovine, fiind înregistrată în Registrul exploataţilor) şi contractul de arendă în susţinerea solicitării.

Între timp, inculpatul B., care demarase formalităţile pentru înfiinţarea unei asociaţii a crescătorilor de animale, urmărind să ia în arendă păşunea comunală, l-a determinat pe inculpatul A. să rezilieze contractul încheiat de consiliul local cu SC L. SRL, motiv pentru care, la data de 03 iulie 2007, primarul a solicitat Agenţiei de plăţi să sisteze acordarea subvenţiei către această societate până la clarificarea situaţiei juridice a contractului de arendă, instituţia comunicând, la data de 07 iulie 2007, că până la anularea convenţiei prin hotărâre a consiliului local sau act adiţional va fi considerată în vigoare. Ulterior, la data de 14 iulie 2009, s-a înfiinţat G., preşedinte al asociaţiei şi al consiliului director fiind inculpatul B., care era şi membru fondator al formei asociative.

După semnarea actului de reziliere din data de 07 august 2009, inculpatul A. s-a deplasat la sediul A.P.I.A., unde aflând de la martora Y. că subvenţia nu poate fi încasată de consiliul local, dar nici de noua asociaţie de a crescătorilor de animale întrucât se depăşise termenul limită pentru depunerea cererii de acordare a ajutorului financiar aferent campaniei din anul 2009, nu l-a depus la registratură, situaţie în care procedura de acordare a subvenţiei pe suprafaţă către SC L. SRL a continuat.

Ca atare, banii au fost viraţi, în trei tranşe, în perioada noiembrie 2009 - iunie 2010, în contul SC L. SRL, o parte din bani fiind retraşi direct de inculpatul E., iar diferenţa a transferat-o, atât pentru a crea o aparenţă de legalitate cât şi pentru spălarea banilor, în conturile mai multor firme (SC J. SRL, SC I. SRL, SC EE. SRL, SC DD.), în baza unor facturi fiscale şi contracte de prestări servicii fictive care atestau, în mod nereal, efectuarea unor servicii în beneficiul acestei societăţi, fiind ridicaţi, după caz, de inculpaţii D. şi C. şi, ulterior, împărţiţi, în cote diferite, între aceştia şi inculpaţii B. şi A.

De asemenea, inculpatul B., urmare a înţelegerii avută cu inculpatul A., a solicitat consiliului local, în primăvara anului 2010, în calitate de preşedinte al Asociaţiei crescătorilor de bovine, ovine şi H., aprobarea arendării păşunii comunale, cerere ce a fost votată în şedinţa din 11 martie 2010, inclusiv de către solicitant, în calitatea sa de consilier local, ocazie cu care s-a stabilit şi planul de lucrări ce urmau a fi executate pe suprafaţa arendată din subvenţiile de la A.P.I.A., fiind, astfel, adoptate hotărârile din aceeaşi dată.

Ca atare, la data de 15 martie 2010, s-a încheiat contractul de arendă nr. x între Consiliul Local Gorban şi G., semnat de primarul A. şi preşedintele asociaţiei B., pentru ca la data de 10 mai 2010, acesta din urmă, să depună la Agenţia de plăţi, cerere unică de plată pe suprafaţă aferentă anului 2010, dată când a aflat că pentru a obţine subvenţia pentru păşunea comunală arendată trebuia, conform art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 139/2007, să prezinte un contract de concesiune, motiv pentru care a inculpatul A., în exerciţiul atribuţiilor specifice funcţiei deţinute, a întocmit în fals contractul cu acelaşi număr şi din aceeaşi dată ca a celui de arendă (care însă nu a fost folosit), precum şi actul adiţional nr. x din 10 mai 2010, prin care a atestat nereal că asociaţia a primit în concesiune, respectiv, i-a fost suplimentată suprafaţa pentru care se solicitat subvenţia, înscrisuri semnate şi de inculpatul B., ca reprezentant al persoanei juridice menţionate anterior.

Pentru a se conforma prevederilor anterior menţionate, dar şi celor prevăzute de art. 5 alin. (3) din Ordinul nr. 246/2008 al ministrului agriculturii, inculpatul B. a mai întocmit şi o adeverinţă (Anexa 32), în cuprinsul căreia a menţionat în fals că are acordul membrilor asociaţiei pentru a depune cerere la Agenţia de plăţi.

În baza acestor documente false, s-au obţinut ajutoare financiare provenite din fonduri europene pentru campania aferentă anului 2010, în valoare de 147.060 RON, sumă virată, în două tranşe, la datele de 29 noiembrie 2010 şi 29 decembrie 2010, în conturile asociaţie.

La data de 22 martie 2011, inculpatul B. a formulat o nouă cerere de acordare a subvenţiei pentru păşunea comunală aferentă anului 2011, la care a ataşat o declaraţie falsă (Anexa 13), prin care a atestat că are acordul tuturor membrilor Asociaţiei crescătorilor de bovine, ovine şi H. să formuleze o asemenea solicitare, iar, la data de 14 octombrie 2011, inculpatul A. a întocmit procesul-verbal nr. x, în cuprinsul căruia a menţionat, în mod nereal, că, în perioada iulie - august 2011, asociaţia ar fi executat lucrări de întreţinere şi îngrijire a suprafeţei arendate în proporţie de 80% din planul aprobat de consiliul local, prin Hotărârea din 11 martie 2010, document semnat şi de B.

Ca urmare, asociaţia a obţinut ajutoare financiare pentru campania anului 2011, plăţile în valoare totală de 187.669 RON, fiind efectuate de A.P.I.A., la datele de 28 noiembrie 2011 şi 30 ianuarie 2012.

Aşadar, se constată, contrar susţinerilor inculpatului A. privind inexistenţa faptelor pentru care a fost trimis în judecată, că acesta a comis infracţiunile de fals intelectual şi complicitate la folosirea sau prezentarea de documente false, în scopul obţinerii pe nedrept de fonduri europene, motiv pentru care cererea sa de achitare, întemeiată pe dispoziţiile art. 16 lit. a) C. proc. pen., este nefondată.

Aşa cum a reţinut prima instanţă, faptele inculpatului A. de a încheia contractele de arendă nr. 936 din 31 martie 2009 şi nr. x din 15 martie 2010, în condiţiile anterior menţionate (urmare a înţelegerii cu inculpaţii D. şi B., cunoscând că SC L. SRL nu desfăşoară nicio activitate şi nu deţine animale; obţinerea unei sume de bani din subvenţia acordată pentru anul 2009, ce i-a fost remisă de D. cu titlu de restituire împrumut; întocmirea în fals, în exerciţiul funcţiunii, a actului adiţional nr. x din 10 mai 2010 şi a procesului-verbal nr. x din 14 octombrie 2011 de recepţie a lucrărilor, documente puse la dispoziţia inculpatului B., acte folosite la A.P.I.A. pentru obţinerea ajutorului financiar aferent anilor 2010 şi 2011) sunt dovedite de probele administrate în ambele faze ale procesului penal, respectiv, declaraţiile inculpaţilor D., E. şi B.; depoziţiile martorilor Y., M., II., XXXX., HH., GGGG., HHHH., IIII., LL., FFFF., GGG., TTTT., O., YYY., JJJJ., M., UUU., KKKK., JJ., W., LLLL. şi MMMM.; înscrisuri (hotărârile nr. x/2009, nr. x/2010 şi nr. x/2010 ale Consiliului local Gorban, actul adiţional nr. x din 10 mai 2010, procesul-verbal nr. x din 14 octombrie 2011, contractul de concesiune nr. x din 15 martie 2010, nota de fundamentare nr. x din 26 februarie 2009, procesele-verbale din 07 iunie 2011) şi, inclusiv, propriile sale declaraţii.

Chiar dacă este adevărat că, potrivit art. 36 alin. (2) lit. c) şi alin. (5) lit. a) din Legea nr. 215/2001, consiliul local reprezintă autoritatea deliberativă, care hotărăşte în problemele referitoare la administrarea domeniului public şi privat al comunei, printre care şi darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică, respectiv vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată ale unităţii administrativ teritoriale, în timp ce primarul este autoritatea executivă, care pune în aplicare hotărârile consiliului local, inclusiv prin semnarea contractelor de arendă, Înalta Curte constată că întregul plan infracţional s-a făcut în baza înţelegerii cu primarul comunei Gorban, care deşi, aşa cum rezultă din propriile sale declaraţii, dar şi cele ale inculpaţilor D. şi E. (filele x, d.u.p.), a cunoscut că SC L. SRL a fost înfiinţată pentru obţinerea subvenţiei pentru suprafaţă plătită de A.P.I.A., fără ca societatea să desfăşoare vreo activitate de profil şi să deţină animale, având, totodată, ca asociaţi rude ale consilierilor locali, a semnat contractul de arendă, ajutând, astfel, la obţinerea pe nedrept de fonduri europene, prin folosirea unor documente false.

Ba mai mult, participarea inculpatului A. la şedinţa din 27 martie 2009, când consiliul local a aprobat arendarea păşunii comunale către SC L. SRL, este dovedită de declaraţiile martorei XXXX. (filele x d.u.p., filele x, d.i.f. şi filele x, d.i.a.), precum şi de susţinerile acestuia care, cu toate că nu a recunoscut explicit acest fapt, a precizat că a aflat despre cererea inculpatului D. în dimineaţa şedinţei în care a fost votată de aleşi locali.

În aceste condiţii, nu poate fi primită apărarea acestuia potrivit căreia demersurile întreprinse pentru rezilierea contractului de arendă nr. x din 31 martie 2009 au fost rezultatul aflării, la o dată ulterior încheierii acestuia, a faptului că, prin Hotărârea din 27 martie 2009, consiliul local aprobase arendarea păşunii comunale către Asociaţia crescătorilor de animale Gorban.

Această apărare nu ar fi putut fi acceptată nici în situaţia în care inculpatul nu ar fi participat la şedinţa de aprobare sau nu ar fi avut cunoştinţă despre cererea formulată de SC L. SRL, întrucât, conform dispoziţiilor art. 48 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, hotărârile consiliului local se comunică, în cel mult 10 zile lucrătoare de la adoptare, primarului şi prefectului de secretarul unităţii administrativ teritoriale, în speţă martora XXXX., pentru aducere la îndeplinire.

Astfel, inculpatul A. avea posibilitatea, cel mai târziu în data de 27 martie 2009, când s-a încheiat contractul de arendă, să constate că, potrivit Hotărârii din 27 martie 2009, beneficiarul păşunii comunale era asociaţia crescătorilor de animale şi, ca atare, să refuze semnarea contractului până la clarificarea acestei situaţii, lucru pe care însă nu l-a făcut, întrucât cunoştea realitatea, menţionarea unei alte persoane juridice în cuprinsul hotărârii, în locul SC L. SRL, nefiind o simplă eroare, ci o acţiunea intenţionată efectuată pentru obţinerea avizului de legalitate al prefectului.

În acest context, se reţine, contrar susţinerilor inculpatului, că demersurile de reziliere nu au fost făcute pentru a înlătura eroarea strecurată în contract în legătură cu termenul de valabilitate şi a împiedica obţinerea pe nedrept a subvenţiei pe suprafaţă de către SC L. SRL, ci pentru încheierea unui nou contract de arendă cu inculpatul B., care declanşase formalităţile de înfiinţare a asociaţiei crescătorilor de animale din comună în scopul încasării ajutorului financiar. Cum însă fusese depăşit termenul pentru depunerea cereri de plată unică pentru suprafaţă, iar consiliul local nu putea încasa direct subvenţia, aspect aflat în urma discuţiei purtată cu martora Y., angajată la A.P.I.A. (filele x, d.u.p., filele x, d.i.f. şi filele x, d.i.a.), inculpatul A. nu a mai notificat în mod legal instituţia cu privire la rezilierea contractului de arendă, aşa cum îl îndrumase martora, prin depunerea actului la registratură, fapt ce a condus la continuarea procedurii demarate de inculpatul E., reprezentantul SC L. SRL şi încasarea subvenţiei de societate, lucru cunoscut de primar, conform declaraţiilor inculpatului D. şi ale fratelui său, care, astfel, a contribuit, în mod evident, la obţinerea pe nedrept a sumelor provenite din fondurile europene, în final, primind chiar o parte din aceşti bani.

Nu în ultimul rând, la urmărire penală inculpatul B. a arătat că, ulterior încheierii contractului de arendă nr. x din 15 martie 2010, a fost contactat de inculpatul A. care i-a cerut ca ultima tranşă din subvenţia pentru anul 2009 să fie transferată în contul asociaţiei, însă, deşi iniţial a fost de acord, a revenit asupra hotărârii când inculpatul C., cu care se întâlnise pentru a-i da contul bancar în scopul efectuării transferului, i-a cerut să-i remită 8.000 RON din suma ce urma să o retragă, ocazie cu care, pentru a-şi exprima dezacordul, a purtat o discuţie şi cu inculpatul D. care era însoţit de primar, întâlnire confirmată şi de martorul II. .

De asemenea, aşa cum s-a arătat anterior, inculpatul A. l-a sprijinit şi pe inculpatul B. să obţină, în calitate de preşedinte şi membru fondator al Asociaţiei crescătorilor de bovine, ovine şi H., pe nedrept subvenţia pe suprafaţă pentru păşunea comunală arendată, sens în care pentru a asigura conformitatea cererilor formulate de asociaţie pentru campaniile din anii 2010 şi 2011 cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 139/2007 şi ale art. 5 alin. (3) din Ordinul nr. 246/2008 al ministrului agriculturii, a întocmit în fals actul adiţional nr. x din 10 mai 2010 şi procesului-verbal nr. x din 14 octombrie 2011 de recepţie a lucrărilor.

Astfel, deşi consiliul local, la data de 11 martie 2010, a emis Hotărârea nr. x/2010, prin care a decis arendarea către Asociaţiei crescătorilor de bovine, ovine şi H. a terenului agricol reprezentând păşune comunală şi în baza căreia s-a încheiat contractul de arendă nr. x din 15 martie 2009, primarul comunei fără a avea o nouă aprobare a autorităţii deliberative, a întocmit, contrar realităţii, un contract de concesiune, cu acelaşi număr şi din aceeaşi dată, precum şi actul adiţional nr. x din 10 mai 2010, aspect recunoscut chiar de acest inculpat în declaraţia dată în faţa primei instanţe, ocazie cu care a mai arătat că a emis şi procesul-verbal nr. x din 14 octombrie 2011, prin care a atestat că, în perioada iunie - august 2011, au fost executate lucrări de întreţinere şi îngrijire a păşunii comunale în proporţie de 80 % din planul aprobat prin Hotărârea din 11 martie 2010, întrucât actele eliberate de comisiilor numite pentru a constatat acest fapt cuprindeau neadevăruri.

Contrar susţinerilor inculpatului A., se constată, în raport cu declaraţiile martorilor HH., GGGG., HHHH., IIII., LL., FFFF., GGG., TTTT., O., YYY., JJJJ., M., UUU., KKKK., JJ., W., LLLL. şi MMMM., membri ai comisiilor constituite pentru fiecare din cele cinci sate ale comunei Gorban în vederea recepţiei lucrărilor efectuate pe păşunea comunală, precum şi cu menţiunile proceselor-verbale din 07 iunie 2011 întocmite de aceste comisii, că, în mare parte, nu au fost executate lucrările de întreţinere şi îngrijire a terenului agricol dat în arendă asociaţie, fiind realizată doar pe alocuri activitatea de împrăştiere a îngrăşămintelor, fără să se taie spinii sau arbuştii, să se cosească, să se construiască umbrare şi să se amenajeze adăpătoare.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază, în deplin acord cu prima instanţă, că, în cauză, există probe din care rezultă că inculpatul A. a săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecată, prin acţiunile sale ajutându-i pe inculpaţii E. şi B., reprezentanţi ai SC L. SRL şi, respectiv, G., să obţină, pe nedrept, în baza unor documente false, întocmite inclusiv de acesta în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de primar, subvenţia pentru păşunea comunală, contribuind, astfel, la producerea unei pagube în patrimoniul A.P.I.A.

Ca atare, argumentele care au stat la baza întocmirii actelor false, invocate de apelant în apărarea sa, nu prezintă nicio relevanţă sub aspectul existenţei infracţiunilor prevăzute de art. 321 C. pen. şi art. 48 C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000, atât timp cât inculpatul, în calitate de primar, şi în deplină cunoştinţă de cauză, a ajutat la planul infracţional pus la cale de inculpaţii D. şi B., aşa cum rezultă din întregul material probatoriu administrat pe parcursul procesului penal.

Pornind, totodată, de la împrejurarea că inculpatul B., aşa cum reiese din cuprinsul declaraţiei sale de la urmărire penală, cunoştea că SC L. SRL nu deţine animale şi nu avea salariaţi, iar pe inculpatul E. l-a însoţit la A.P.I.A. pentru a-l ajuta la depunerea documentaţiei, Înalta Curte, având în vedere şi faptul că acesta l-a desemnat pe fiul său asociat la SC L. SRL, votând apoi, în calitate de consilier local al comunei Gorban, arendarea păşunii comunale către această societate, precum şi că a reprezentat interesele şi a asigurat conducerea G., în calitate de preşedinte, aprobând, în acelaşi timp, darea terenului agricol în arendă către respectiva asociaţie, şi nu în ultimul rând a întocmit în fals înscrisuri ce au fost folosite/a ajutat la eliberarea acestora pentru obţinerea ajutoarelor financiare de către cele două persoane juridice apreciază că, în mod întemeiat, instanţa de fond a reţinut în raport cu probatoriul administrat în cauză că inculpatul este vinovat de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000 (atât ca autor cât şi ca complice) şi art. 321 C. pen., în forma complicităţii.

Astfel, nu pot fi reţinute de către instanţa de control judiciar susţinerile inculpatului referitoare la nedovedirea celor trei infracţiunii menţionate, întrucât din probele administrate în cauză, astfel cum au fost pe larg analizate de judecătorul fondului (hotărârile nr. x/2009, nr. x/2010 şi nr. x/2010 ale Consiliului local Gorban, actul adiţional nr. x din 10 mai 2010, procesul-verbal nr. x din 14 octombrie 2011, contractul de concesiune nr. x din 15 martie 2010, procesele-verbale din 07 iunie 2011 şi depoziţiile martorilor M., II., XXXX., HH., GGGG., HHHH., IIII., LL., FFFF., GGG., TTTT., O., YYY., JJJJ., M., UUU., KKKK., JJ., W., LLLL. şi MMMM., GGG., HHH., III. JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., VVV., WWW. şi XXX.), rezultă că acesta:

- în calitate de preşedinte al Asociaţiei crescătorilor de bovine, ovine şi H., după ce în prealabil a votat în calitate de consilier local Hotărârea din 11 martie 2010 de aprobarea a cererii de arendare a păşunii comunale formulată de asociaţie, la diferite intervale de timp şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a depus la A.P.I.A. înscrisuri şi declaraţii false (actul adiţional nr. x din 10 mai 2010 care atestă contrar realităţii că terenul agricol fusese concesionat şi procesul-verbal nr. x din 14 octombrie 2011, în cuprinsul căruia s-a menţionat în mod nereal executarea în proporţie de 80% a lucrărilor de îngrijire trecute în planul aprobat de consiliul local, înscrisuri întocmite, de A. în exerciţiul funcţiei de primar şi semnate din partea asociaţiei de B.), în baza cărora a obţinut ilegal, aferent campaniilor din anii 2010 şi 2011, ajutoare financiare provenite din fonduri europene, aferent schemelor de sprijin pe suprafaţă, în valoare totală de 334.730,62 RON, sume ce au fost virate în contul persoanei juridice;

- a sprijini, în anul 2009, în baza înţelegerii cu inculpaţii D. şi A., obţinerea pe nedrept de către SC L. SRL a subvenţiei pe suprafaţă acordată de A.P.I.A. din fonduri europene, respectiv a sumei de 91.641,07 RON, sens în care s-a implicat în înfiinţarea acestei societăţi fiul său devenind asociat, a votat, la data de 27 martie 2009, în calitatea de consilier local, arendarea păşunii comunale către persoana juridică, a redactat/întocmit documentele necesare şi l-a însoţit pe inculpatul E. la Agenţia de plăţi pentru depunerea cererii şi documentaţiei justificative.

Cu toate că inculpatul a negat caracterul contrafăcut al documentelor prezentate la A.P.I.A., în anii 2010 - 2011, în calitate de preşedinte al Asociaţiei crescătorilor de bovine, ovine şi H., acest aspect rezultă fără putinţă de tăgadă din depoziţiile martorilor anterior menţionaţi, care au reiterat în cursul cercetării judecătoreşti declaraţiile date în faţa procurorului, arătând, după caz, că nu le aparţin semnăturile din tabelele nominale ataşate la Anexa 23 din 2010 şi Anexa 13 din 2011 contrafăcute de B., că nu sunt membri ai asociaţiei, că nu au împuternicit pe apelant ca să semneze în numele lor şi să solicite subvenţii sau că nu au constatat efectuarea unor lucrări de întreţinere a păşunii comunale în calitate de membri ai celor cinci comisii constituite în acest sens în fiecare sat al comunei Gorban, precum şi din menţiunile cuprinse în procesele-verbale din 07 iunie 2011 de recepţiei a lucrărilor efectuate pe păşunea comunală, întocmite de aceste.

De asemenea, chiar dacă acelaşi inculpatul a respins orice implicare şi în obţinerea ilegală de către SC L. SRL a ajutorului financiar, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că activitatea acestuia infracţională este dovedită de declaraţiile date la urmărire penală de inculpaţii D. şi E., care confirmă că l-a ajutat pe cel din urmă inculpat la completarea documentaţiei depusă la Agenţia de plăţi, însoţindu-l şi la sediul instituţie; procesul-verbal de percheziţie domiciliară din cuprinsul căruia reiese că în posesia lui s-au găsit mai multe înscrisuri referitoare la societate (adeverinţa nr. x din 2009 emisă de CSV Costuleni şi adeverinţa nedatată emisă de Consiliul local Gorban, Hotărârea din 27 martie 2009 a consiliului local), actele de constituire a persoanei juridice în care fiul său figurează ca asociat şi procesul-verbal al şedinţei consiliului local din 27 martie 2009, potrivit căruia B. a votat pentru arendarea terenului agricol.

Ca atare, critica inculpatului B. privind greşita sa condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 C. pen. şi cele două infracţiuni prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000 este nefondată, în condiţiile în care vinovăţia acestuia este demonstrată de ansamblul materialului probator administrat în cauză.

Referitor la infracţiunile de conflict de interese pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii B. şi D., Înalta Curte reţine că în art. 4 C. pen., care instituie o situaţie derogatorie de la principiul activităţii legii penale, legiuitorul a prevăzut că legea în vigoare nu se aplică faptelor comise sub imperiul vechii codificări, atunci când nu mai sunt reglementate în legea nouă, caz în care, de la momentul intrării sale în vigoare, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a celor de siguranţă pronunţate în baza legii anterioare, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează.

Totodată, conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., dispoziţiile art. 4 C. pen. referitoare la legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în cazul în care o faptă determinată săvârşită pe legea veche, nu mai constituie infracţiune potrivit noii reglementări ca urmare a modificării elementelor constitutive ale acesteia, inclusiv a formei de vinovăţie cerută pentru existenţa infracţiunii. Ca atare, dispoziţiile legale menţionate vizează situaţia în care deşi legea nouă preia, în esenţa sau natura sa, ideea de bază pe care se configurase normă de incriminare în codificarea anterioară, o modifică sub aspectul unor elemente de conţinut, astfel încât, în concret, fapta care formează obiectul acuzaţiei penale sau pentru care s-a pronunţat deja o condamnare nu mai întruneşte unul sau mai multe din elemente de tipicitate ale noului conţinut constitutiv.

În speţă, prin actul de sesizare a instanţei, i s-a imputat inculpatului B., în legătură cu contractele de arendă nr. x din 31 martie 2009 şi nr. x din 15 martie 2010 încheiate între Consiliul local al comunei Gorban şi SC L. SRL, respectiv G., că, în calitate de consilier local, a aprobat, la date diferite, împreună cu alte persoane, arendarea cu titlu gratuit a păşunii comunale către cele două persoane juridice, deşi în cadrul asociaţiei de crescători era membru fondator, îndeplinind, totodată, şi funcţia de preşedinte, iar fiul său era asociat la SC L. SRL, activitate care a fost subsumată de procurorul semnatar al rechizitoriului conţinutului constitutiv a două infracţiuni de conflict de interese, prevăzute de art. 2531 alin. (1) C. pen. (1969).

De asemenea, prin rechizitoriu, s-a mai reţinut şi implicarea inculpatului D. în perfectarea contractului de arendă nr. x din 31 martie 2009, care, la data de 27 martie 2009, a votat în şedinţa consiliului local, alături de alţi consilieri, aprobarea cererii SC L. SRL privind arendarea păşunii comunale, cu titlu gratuit, în condiţiile în care fratele său, inculpatul E. era asociat şi administrator al societăţii solicitante, faptă încadrată de procuror în infracţiunea de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen. (1969).

Potrivit art. 2531 alin. (1) C. pen. (1969), conflictul de interese reprezintă fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură.

De asemenea, şi în noua codificare [art. 301 alin. (1)], a fost reglementată infracţiunea de conflict de interese care constituie fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură.

Se observă că legiuitorul a incriminat infracţiunea de conflict de interese (art. 301 C. pen.) într-o formă aproape identică, sub aspectul conţinutului normativ, cu cea din vechiul cod, având în vedere că modificările aduse textului de incriminare reprezintă actualizări din perspectiva clarităţii lingvistice a termenilor folosiţi, fără a fi alterate în niciun fel elementele de tipicitate ale infracţiunii. Astfel, ambele incriminări presupun, în esenţă, existenţa unui interes de natură patrimonială din partea unui funcţionar public, care îi influenţează imparţialitatea în realizarea atribuţiilor conferite de legi şi regulamente, motiv pentru care acesta, în activitatea sa de serviciu, materializată în îndeplinirea unui act sau în participarea la luarea unei decizii, este lipsit de obiectivitate din cauza interesului de ordin material care îl animă, aspect de natură să afecteze negativ relaţiile de serviciu.

Ulterior, prin Legea nr. 193/2017 pentru modificarea Legii nr. 286/2009 privind C. pen., art. 301 C. pen. a fost reconfigurat atât sub aspectul denumirii marginale, cât şi al conţinutului normativ, legiuitorul prevăzând că infracţiunea de folosire a funcţiei pentru favorizarea unor persoane constă în fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin care s-a obţinut un folos patrimonial pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv.

Aşadar, se constată că din sfera ilicitului penal au fost excluse faptele funcţionarului public comise în exercitarea atribuţiilor de serviciu, producătoare de avantaje materiale pentru o persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, totodată, fiind restrânse şi acţiunile care formează "verbum regens", astfel că latura obiectivă a infracţiunii nu mai are un conţinut alternativ, putând fi comisă doar prin modalitatea îndeplinirii unui act, având în vedere că acţiunea de participare la luarea unei decizii nu a mai fost incriminată.

Sub acest din urmă aspect, Curtea Constituţională a reţinut, prin Decizia nr. 412 din 14.06.2017, publicată în M. Of. nr. 597/25.07.2017, care a vizat obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea Legii nr. 286/2009 privind C. pen., că, prin eliminarea sintagmelor "ori a participat la luarea unei decizii" şi "direct sau indirect", legiuitorul "a reglementat sfera de incidenţă a infracţiunii de conflict de interese, în sensul că a renunţat la circumstanţierile şi detalierile existente în actualul conţinut normativ al art. 301 alin. (1) C. pen..", context în care "revine instanţelor judecătoreşti competenţa de a stabili, prin prisma acestei reconfigurări normative a textului de incriminare, întinderea şi conţinutul concret al laturii obiective al infracţiunii de conflict de interese" (parag. 38). Deopotrivă, s-a mai arătat că "modificările propuse de iniţiatori vizează doar sfera elementului material al laturii obiective a infracţiunii de conflict de interese, prin eliminarea din cuprinsul normei de la art. 301 alin. (1) C. pen. a anumitor fapte ce intră sub incidenţa dispoziţiilor legale anterior menţionate" (parag. 53).

Ca atare, în raport cu acuzaţiile penale aduse inculpaţilor B. şi D., se constată ca aceştia, în exercitarea atribuţiilor de serviciu prevăzute de art. 36 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicată (consiliul local hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, oraşului sau municipiului, după caz, precum şi a serviciilor publice de interes local, în condiţiile legii), au participat, în calitate de consilieri locali ai comunei Gorban, la luarea deciziei de arendare a păşunii comunale, votând, în şedinţele consiliului local din 27 martie 2009 sau, după caz, din 11 martie 2010, împreună cu M., P., U., N., O., V. şi W., cererile formulate de SC L. SRL şi G., persoane juridice care aveau ca asociaţii rude ale inculpaţilor (B. - fiul lui B. şi E. - fratele lui D. pentru societate, respectiv B. preşedintele asociaţiei de crescători), date la care s-au adoptat şi hotărârile nr. 15/2009, respectiv nr. 10/2010, în baza cărora primarul comunei (inculpatul A.) a încheiat contractele de arendă nr. x din 31 martie 2009 şi nr. x din 15 martie 2010, semnate de inculpaţii E. în calitate de asociat şi administrator al SC L. SRL, respectiv B. în calitate de preşedintele G.

Astfel, activitatea infracţională a celor doi inculpaţi constă în acţiuni de participare la luarea unor decizii ce intră în sfera de competenţă a unui organ colegial, situaţie în care fără acordul exprimat de majoritatea consilierilor locali nu s-ar fi putut adopta hotărârile de arendare a păşunii comunale, iar votul favorabil al inculpaţilor B. şi D. nu ar fi avut consecinţe în plan juridic, nefiind, astfel, apt să producă, prin el însuşi, vreun folos patrimonial în beneficiul inculpaţilor şi al rudelor lor, precum şi să aducă atingere interesului autorităţii publice, condiţie cerută de norma de incriminare pentru existenţa laturii obiective a infracţiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen. (1969) şi art. 301 alin. (1) C. pen. în forma anterioară modificării prin Legea nr. 193/2017, dar şi a celei de folosire a funcţiei pentru favorizarea unor persoane, reglementată de art. 301 C. pen. în vigoare.

Altfel spus, hotărârea privind încheierea contractelor de arendă nr. x din 31 martie 2009 şi nr. x din 15 martie 2010 între Consiliul local al comunei Gorban şi SC L. SRL, respectiv G. nu revenea în exclusivitate celor doi inculpaţi, ci reprezenta o decizie colectivă, adoptată după parcurgerea unei proceduri de avizare în comisiile de specialitate ale primăriei (comisia de buget finanţe, cea de administrare a domeniului public şi privat, cea pentru programe de dezvoltarea economico-sociale) şi de verificare a situaţiei celor doua persoane juridice care au solicitat arendarea păşunii comunale, pentru ca într-un final, ulterior aprobării cererilor de arendare, contractele să fie semnate de primarul comunei Gorban, cu avizul de legalitate exprimat în prealabil de instituţia prefectului.

Aşadar, inculpaţii B. şi D. neavând, în virtutea atribuţiilor de serviciu specifice funcţiei de consilier local, aptitudinea de a realiza exclusiv prin propria lor activitate, ci numai cu concursul altor persoane (majoritatea consilierilor locali ai comunei Gorban, persoanele îndrituite din cadrul comisiile de specialitate ale primăriei Gorban, prefectul judeţului, primarul comunei), acţiunea (încheierea contractelor de arendă nr. x din 31 martie 2009 şi nr. x din 15 martie 2010) prin care s-a adus atingere interesului autorităţii publice din care făceau parte şi, totodată, au fost favorizaţi atât ei cât şi rudele lor (fiul, respectiv fratele), prin votul favorabil exprimat au contribuit la adoptarea, în colectiv, a hotărârii de încheiere a contractelor de arendă, motiv pentru care faptele lor pot fi circumscrise doar modalităţii alternative constând în participarea la luarea unei decizii, reglementată de vechea lege în dispoziţiile art. 2531 alin. (1) C. pen. (1969) şi, ulterior, în cele ale art. 301 alin. (1) C. pen. în forma nemodificată prin Legea nr. 193/2017, dar care nu se mai regăseşte ca variantă normativă a elementului material al laturii obiective a infracţiunii de folosire a funcţiei pentru favorizarea unor persoane în noile prevederi ale art. 301 C. pen., astfel cum au fost redefinite prin actul normativ menţionat, în condiţiile în care "prin îndeplinirea unui act" se înţelege, aşa cum au stabilit doctrina şi jurisprudenţa instanţei supreme, efectuarea oricărui act (realizat exclusiv prin propria sa faptă/acţiune), care face parte din îndatoririle de serviciu ale subiectului activ, indiferent dacă este vorba de întocmirea unui înscris, de elaborarea unui act juridic, de realizarea unei constatări cu efecte juridice sau de prestarea unei alte acţiuni/activităţi la care acesta este ţinut în virtutea competenţelor sale.

Ca atare, întrucât participarea la luarea unei decizii înseamnă realizarea unei îndatoriri de serviciu în situaţia în care hotărârea/decizia nu aparţine în totalitate funcţionarului public, ci aceasta trebuie adoptată, în colectiv, de mai multe persoane, Înalta Curte apreciază că sintagma "îndeplinirea unui act" nu include şi participarea la luarea unei decizii, din moment ce sensul celor două noţiuni este distinct şi presupune existenţa unor premise diferite (aptitudinea, competenţa funcţionarului public, conferită de atribuţiile sale de serviciu, de a realiza exclusiv prin propria sa faptă sau, dimpotrivă, numai cu concursul altor persoane acţiunea prin care se aduce atingere interesului instituţiei/unităţii/autorităţii publice din care face parte şi, totodată, sunt favorizate anumite categorii de persoane).

În consecinţă, raportat la dezvoltările anterioare, care fundamentează concluzia că acţiunile inculpaţilor B. şi D., consilieri locali ai comunei Gorban, de a vota, după caz, la datele de 27 martie 2009 şi 11 martie 2010, arendarea păşunii comunale către SC L. SRL, respectiv, G. se circumscriu participării la luarea unei decizii, modalitate ce nu se mai regăseşte, însă, în conţinutul normativ al infracţiunii prevăzute de art. 301 alin. (1) C. pen., astfel cum a fost reconfigurat prin Legea nr. 193/2017, şi nici nu pot fi subsumate îndeplinirii unui act, Înalta Curte constată, contrar opiniei instanţei de fond, că faptele anterior descrise şi reţinute în sarcina celor doi acuzaţi, nu mai întrunesc condiţiile de tipicitate obiectivă prevăzute de legea nouă, fiind dezincriminate.

Astfel, se constată că apelurile celor doi inculpaţi sunt fondate sub acest aspect, motiv pentru care în considerarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., se va dispune, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. şi art. 4 C. pen., achitarea inculpaţilor B. şi D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 301 alin. (1) C. pen., respectiv, art. 2531 alin. (1) C. pen. (1969), reţinute în legătură cu încheierea contractelor de arendă nr. x din 31 martie 2009 şi nr. x din 15 martie 2010.

În ceea ce priveşte susţinerile inculpaţilor E. şi D. că faptele reţinute în sarcina lor nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor (în forma autoratului, respectiv a complicităţii), întrucât înscrisurile false depuse la A.P.I.A. nu se înscriu în categoria documentelor prevăzute de Ordinele nr. 264/2008 şi nr. 118/2009 ale ministrului agriculturii pentru acordarea ajutoarelor financiare pe suprafaţă, Înalta Curte constată că soluţia de condamnare a celor doi inculpaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (în forma autoratului, respectiv a complicităţii), este legală şi temeinică, criticile formulate sub acest aspect fiind nefondate.

În speţă, acuzarea a reţinut, în esenţă, circumscris acestor acuzaţii că, la data de 15 mai 2009, inculpatul E. a depus la A.P.I.A., în calitate de administrator al SC L. SRL, în conivenţă cu inculpaţii B., A. şi D. şi în realizarea scopului urmărit prin încheierea contractului de arendă nr. x din 31 martie 2009, înscrisuri false în baza cărora a obţinut ilegal, prin deciziile nr. x din 24 noiembrie 2009 şi nr. x din 13 mai 2010, aferent campaniei din anul 2009, ajutoare financiare pe suprafaţă din fonduri europene, în valoare totală de 91.641,07 RON, pentru păşunea comunală arendată firmei; inculpatul D. a sprijinit în conivenţă cu inculpaţii B. şi A., prin implicarea în înfiinţarea SC L. SRL, prin impunerea fratelui său în funcţia de administrator al societăţii şi prin obţinerea adeverinţei nr. x din 2009 de la medicul veterinar, demersurile inculpatului E. de a dobândi în contul SC L. SRL, folosind documente false, ajutoare financiare pe suprafaţă aferente campaniei din 2009, acordate din fonduri europene de A.P.I.A., în valoare totală de 91.641,07 RON, pentru păşunea comunală arendată firmei.

Pornind de la împrejurarea că în susţinerea cererii de plată unică formulată de inculpatul E. (în calitate de administrator al SC L. SRL), acesta a depus la A.P.I.A., în copie, adeverinţa nr. x din 2009 emisă de Cabinetul Sanitar Veterinar Costuleni - F. (care atesta în mod nereal că SC L. SRL deţine un număr de 302 bovine şi 464 ovine, deşi nu desfăşura activitate de profil), contractul de arendă nr. x din 31 martie 2009 încheiat între Consiliul Local al Comunei Gorban şi SC L. SRL, semnat de primar, în calitate de reprezentant al instituţiei publice locale (care prevedea în mod nereal că termenul de valabilitate este de 10 ani, deşi, în şedinţa din data de 27 martie 2009, consilierii locali nu votaseră în acest sens), precum şi contractul de prestări servicii din 17 aprilie 2009 încheiat între SC L. SRL, în calitate de beneficiar, şi SC I. SRL, în calitate de prestator servicii (în cuprinsul căruia se menţiona contrar adevărului s-a menţionat contrar adevărului că obiectul acestuia era efectuarea de lucrări de întreţinere a păşunii de reprezentanţii firmei prestatoare, fiind indicată o persoană care nu exista), Înalta Curte reţine că aceste înscrisuri false, fac parte din categoria documentelor justificative cerute de legislaţia în materie şi a căror lipsă (sau constatarea caracterului lor fals) ar fi avut drept consecinţă respingerea cererii de plată a subvenţiilor întrucât societate nu ar fi întrunit condiţiile de eligibilitate.

Astfel, se constată, contrar susţinerilor apărării, că la momentul depunerii cererii în vederea obţinerii ajutorului financiar (15 mai 2009), potrivit dispoziţiilor art. 5 din Ordinului nr. 118/2009 ale ministrului agriculturii, act normativ intrat în vigoare la data de 06 martie 2009, trebuiau anexate la această cerere copii ale cardului exploataţiei conform Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 83/2008, ale documentelor care atestă efectuarea lucrărilor pe păşune şi ale contratului de arendă încheiat cu consiliul local în a cărui proprietate/administrare se afla terenul agricol, înscrisuri, care, aşa cum s-a arătat, au fost ataşate la dosarul SC L. SRL.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că nu se impune achitarea celor doi inculpaţi, în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., întrucât activităţile acestora realizează elementele de conţinut ale infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (în forma autoratului, respectiv a complicităţii).

Cu privire la acuzaţiile de spălare de bani formulate împotriva inculpaţilor D., E. şi C., Înalta Curte, prioritar verificării corespondenţei dintre împrejurările faptice reţinute de procuror şi tiparul normei de incriminare în care au fost încadrate, arată că, potrivit art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare [art. 23 alin. (1) lit. a) la data comiterii activităţii imputate celor trei inculpaţi], infracţiunea de spălare de bani constă în schimbarea sau transferul de bunuri cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestora ori în scopul de a ajuta persoana care a comis infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei.

Definind conţinutul modalităţilor normative alternative ale elementului material al infracţiunii de spălare a banilor, doctrina şi practica judiciară au statuat că acţiunea de schimbare reprezintă orice activitate prin intermediul căreia se substituie bunul provenit din săvârşirea unei infracţiuni cu altul de origine licită, iar cea de transfer ca reprezentând orice operaţiune prin care drepturile asupra unor fructe ilicite sunt transmise către o altă persoană.

Astfel, pentru a exista infracţiunea de spălare de bani este obligatoriu ca activităţile de schimbare sau transfer de bunuri să fie precedate de comiterea unei alte infracţiuni din care să provină bunurile supuse spălării, aceste modalităţi alternative ale elementului material fiind, prin urmare, întotdeauna acţiuni distincte şi situate în timp la un moment ulterior de cele ce formează latura obiectivă a conţinutului constitutiv al infracţiunii premisă, dar care însă pot fi săvârşite şi de acelaşi subiect activ. Ca atare, infracţiunea de spălare a banilor are un caracter derivat, întrucât depinde de preexistenţa altei fapte (considerată infracţiune principală), din care rezultă bunul ce urmează să fie introdus în procesul de albire, săvârşirea acesteia constituind, astfel, situaţia premisă a infracţiunii reglementată de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv cerinţa prealabilă necesară, în lipsa căreia acţiunile circumscrise elementului material nu pot constitui infracţiunea de spălare a banilor.

De asemenea, tragerea la răspundere penală a autorului sau a celorlalţi participanţi la săvârşirea actelor de albire a bunurilor poate avea loc chiar dacă, anterior sau concomitent nu s-a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru infracţiunea generatoare de fonduri ilicite, având în vedere caracterul autonom al infracţiunii de spălare de bani, aspect ce rezultă atât din modalitatea de reglementare a incriminării pentru această faptă cât şi din standardele şi recomandările internaţionale, legislaţia europeană, jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg şi practica judiciară naţională recentă.

Altfel spus, infracţiunea de spălare de bani poate subzista în lipsa sancţionării penale a autorului şi participanţilor la comiterea infracţiunii din care derivă, dacă se exclude cu certitudine provenienţa legală a bunurilor, situaţie în care este suficientă chiar şi o soluţie de clasare determinată de împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea principală.

Sub aspect subiectiv infracţiunea de spălare de bani este condiţionată de reprezentarea mentală a subiectului activ cu privire la faptul că bunurile asupra cărora se exercită acţiunile ce formează elementul material provin din săvârşirea de infracţiuni, în lipsa cunoaşterii provenienţei nelegale a fondurilor supuse procesului de albire neputându-se angaja răspunderea penală a acestuia. Pornind de la specificitatea infracţiunii, legiuitorul a instituit sub acest aspect, în cuprinsul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, o prezumţie simplă stabilind că intenţia, scopul şi cunoaşterea, ca elemente ale faptelor incriminate în alin. (1) al aceluiaşi text de lege, pot fi deduse din circumstanţele faptice obiective.

În speţă, circumscris infracţiunii de spălare a banilor, prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, acuzarea a reţinut, în esenţă, că, la data de 02 decembrie 2009, inculpatul E., implicat în procesul de plasare a sumei de 60.000 RON încasate ilegal de la A.P.I.A., în baza Deciziei din 24 noiembrie 2009, cu titlu de subvenţie pe suprafaţă a păşunii comunale, de către SC L. SRL, a dispus la cererea fratelui său transferul banilor în conturile unor societăţi, în scopul de a le ascunde originea ilicită, de unde, ulterior, au fost retraşi şi folosiţi în interes personal de inculpaţii implicaţi în procesul de dobândire pe nedrept a ajutoarelor financiare europene; la data de 02 decembrie 2009, inculpatul D., care a coordonat procesul de plasare şi integrare a sumei de 60.000 RON încasată ilegal de la A.P.I.A. de către SC L. SRL, în baza Deciziei din 24 noiembrie 2009, cu titlu de subvenţie pe suprafaţă a păşunii comunale provenită din fonduri europene, i-a solicitat fratelui său să dispună transferul acestor bani în conturile unor societăţi pe care le controla personal sau prin interpuşi, în scopul de a le ascunde originea ilicită, de unde, ulterior, au fost retraşi şi folosiţi în interes personal de inculpaţii implicaţi în procesul de dobândire pe nedrept a acestor ajutoare financiare; la data de 02 decembrie 2009, inculpatul C. a acceptat, în calitate de împuternicit pe contul SC I. SRL deschis la Z. S.A. - Agenţia AAAAA., transferul sumei de 40.000 RON provenită din fondurile financiare obţinute ilegal de la A.P.I.A., în baza unor documente false, cu titlu de subvenţie pe suprafaţă aferent păşunii comunale arendate de SC L. SRL, sumă pe care, cunoscându-i provenienţa ilicită, a retras-o în numerar cu titlu nereal de avans salarii şi diverse plăţi, ulterior, punând-o integral la dispoziţia inculpatul D., în baza unei înţelegeri prealabile cu acesta;

Reţinând comiterea de către inculpaţii E. şi D., în calitate de autor, a infracţiunii de spălare a banilor, în modalităţile alternative prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, procurorul semnatar al actului de sesizare a arătat că cea mai mare parte a sumelor virate de Agenţia de plăţi în conturile SC L. S.R.L,. administrată de E., cu titlu de subvenţie pe suprafaţă aferentă păşunii comunale luată în arendă de către societate, a fost transferată de acesta, la solicitarea fratelui său, către SC J. SRL (10.000 RON), SC EE. SRL (10.000 RON) şi SC I. SRL (40.000 RON), cu titlu de contravaloare prestări servicii, în baza unor facturi şi unui contract de prestări servicii false întocmite de inculpatul D. (contractul nr. x din 01 mai 2009 în cuprinsul căruia s-a atestat contrar realităţii prestarea de servicii - muncă manuală de către SC J. SRL, în valoare de 10.000 RON în favoarea SC L. SRL, facturile fiscale nr. x din 15 octombrie 2009 şi nr. x din 25 octombrie 2009 emise de SC J. SRL care atestă în mod nereal prestarea de către această firmă a serviciilor contractate de SC L. SRL, facturile fiscale din 06 iulie 2009 şi din 15 iulie 2009 emise de SC I. SRL, prin care se atestă în mod nereal prestarea către SC L. SRL a serviciilor de muncă manuală).

Prealabil, este de menţionat că, aşa cum s-a arătat anterior, probatoriul administrat dovedeşte dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele imputate inculpaţilor E. şi D. în legătură cu obţinerea ilegală de ajutoare financiare pentru păşunea comunală deţinută în arendă de către SC L. SRL întrunesc elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare pentru infracţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat primirea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor (în forma autoratului, respectiv a complicităţii), reţinută de parchet în sarcina acuzaţilor, astfel încât suma plătită de A.P.I.A., întrucât a fost dobândită dintr-o activitate infracţională, poate forma obiect material al infracţiunii de spălare a banilor. Ca atare, Înalta Curte constată că este îndeplinită situaţia premisă, respectiv săvârşirea în prealabil a unei infracţiuni generatoare de fonduri ilicite chiar de către subiecţii activi ai infracţiunii derivate.

Este adevărat, aşa cum au susţinut în apărare şi cei doi inculpaţi, că dobândirea şi deţinerea bunurilor de către participanţii la săvârşirea infracţiunii predicat reprezintă un fapt rezultat în mod firesc din activitatea desfăşurată, care nu implică luarea unei noi rezoluţii infracţionale, prin simpla folosire neexistând intenţia acestora de a le da o aparenţă legală de obţinere, ce este caracteristică infracţiunii de spălare de bani.

Dacă însă folosirea bunurilor obţinute din săvârşirea unei infracţiunii implică activităţi de schimbare sau transfer în scopul ascunderii sau disimulării originii lor ilicite poate fi angajată răspunderea penală a autorului şi a complicelui infracţiunii predicat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare[art. 23 alin. (1) lit. a) la data comiterii activităţii imputate celor trei inculpaţi], în cazul în care se realizează şi celelalte elementele de tipicitate ale acestei variante normative a spălării de bani.

Or, în speţă, în raport cu modul de operare al inculpaţilor E. şi D., de la transferul banilor în conturile celor trei societăţi comerciale menţionate (dispus de E. la solicitarea fratelui său), precedat de întocmirea unor documente false care să justifice o asemenea operaţiune, până la retragerea sumelor fie direct de D. (SC J. SRL şi SC EE. SRL) fie prin persoane interpuse, dovedeşte că cei doi au acţionat în scopul de a masca originea infracţională a banilor proveniţi din săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, dându-le, astfel, o aparenţă licită.

Totodată, din materialul probator administrat în cauză (declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor E. şi D. date la urmărire penală, dar şi cea din faţa instanţei de apel a lui D., înscrisurile falsificate de D., acte bancare şi extrasele de cont privind circulaţia banilor) rezultă circuitul urmat de bani în procesul de albire, adică conturile şi datele la care au fost transferaţi, titlul cu care au fost viraţi, respectiv maniera de camuflare a originii lor infracţionale (contravaloare prestaţiilor fictive efectuate de SC J. SRL, SC I. SRL şi SC EE. SRL în favoarea SC L. SRL), datele în care au fost retraşi în numerar din conturile celor trei societăţi şi, nu în ultimul rând, identificarea fondurilor care au intrat în conturile SC L. SRL în perioada de referinţă, constatându-se, astfel, că acestea nu au avut altă sursă decât cea provenită de la A.P.I.A.

Cu alte cuvinte, activitatea inculpaţilor E. şi D. denotă preocuparea acestora de ascundere a originii ilicite a banilor rezultaţi din săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, sens în care au realizat acţiuni specifice operaţiunii de spălare a banilor, respectiv plasarea şi prespălarea (constând în introducerea lor în circuitul juridic, prin crearea unei circulaţii fictive) în scopul realizării unei aparenţe de provenienţă licită a acestora.

Ca atare, Înalta Curte constată, în acord cu dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002, că din circumstanţele faptice obiective ale cauzei reiese că cei doi inculpaţi au acţionat cu intenţie în scopul ascunderii provenienţei ilicite a banilor obţinuţi cu titlu de subvenţie, motiv pentru care solicitarea acestora de achitare, în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. b) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor este nefondată, soluţia de condamnare pronunţată de judecătorul fondului fiind legală şi temeinică.

Alta este situaţia însă în cazul acuzaţiei reţinută în sarcina inculpatului C., întrucât, în raport cu împrejurările faptice ce rezultă din ansamblul materialului probator, se constată că activitatea sa nu se încadrează în tiparul normei de incriminare, respectiv infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, motiv pentru care se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea acestuia.

Astfel, din modul în care a fost formulată acuzaţia, respectiv retragerea, la data de 02 decembrie 2009, în numerar, a sumei de 40.000 RON din contul SC I. SRL, nu se poate reţine în sarcina inculpatului C. săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în calitate de autor, faptă pentru care a fost trimis în judecată, în condiţiile în care nu a participat la comiterea infracţiunii predicat şi nici nu a desfăşurat acţiuni specifice în procesul de albire a banilor şi circumscrise de legiuitorul laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, adică schimbarea sau transferul de bani, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestora, în condiţiile în care nici nu deţinea vreo calitate în cadrul societăţii menţionate.

Ca atare, susţinerile acestuia că a acţionat în calitate de simplu angajat când a retras banii la solicitarea inculpatului D., având împuternicire asupra conturilor SC I. SRL (D. avusese calitate de asociat), în lipsa unor mijloace de probă care să contrazică poziţia sa, cu atât mai mult cu cât procurorul semnatar al rechizitoriului nu a prezentat acele activităţii care în opinia sa s-ar încadra în acţiunea de transfer ca modalitate alternativă a elementului material al infracţiunii de spălare de bani, nu pot fi înlăturate ca fiind neadevărate, chiar dacă aparent există suspiciuni sub acest aspect.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că activităţile desfăşurate de inculpatul nu se situează în sfera ilicitului penal, motiv pentru care soluţia de condamnare pronunţată de prima instanţă este greşită.

În legătură cu critica parchetului privind greşita achitare a inculpatului F. pentru infracţiunea de luare de mită, acuzaţie constând în primirea sumei de 500 RON de la inculpatul D. pentru a-i elibera, în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de medic veterinar, adeverinţa nr. x din 2009, în care a atestat că SC L. SRL are în exploatare un număr de 302 bovine şi 464 ovine, deşi societatea nu deţinea animale, Înalta Curte constată că din probele administrate în cauză, atât la urmărire penală cât şi în faza de judecată, nu rezultă că fapta de corupţie există în materialitatea sa, motiv pentru care apreciază că soluţia pronunţată de judecătorul fondului, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., este corectă.

Astfel, la formularea acuzaţiilor de luare de mită au fost avute în vedere de procurorul semnatar al rechizitoriului doar declaraţiile inculpatului D. din data de 30 iunie 2010, care a susţinut că inculpatul B. i-a dat adeverinţa nr. x din 2009, solicitându-i, întrucât îl cunoştea personal pe medicul veterinar din Costuleni, să îi ceară acestuia să semneze şi să ştampileze respectivul înscris, lucru cu care inculpatul F. a fost de acord, în schimb înmânându-i acestuia suma de 500 RON, ocazie cu care i-a spus explicit că urmează ca adeverinţa să fie depusă la A.P.I.A. în scopul obţinerii de subvenţii pentru păşune, deşi SC L. SRL nu deţinea animale.

Susţinerile inculpatului D. nu au fost confirmate nici de cele declarate la urmărire penală de fratele său, E., potrivit căruia detalii pe care le-a cunoscut despre eliberarea adeverinţei nr. x din 2009 vizau faptul că înscrisul a fost obţinut de D. în virtutea relaţiilor de amiciţie avute cu medicul veterinar, inculpatul F., fără să cunoască dacă acesta a primit în schimb vreo sumă de bani.

De asemenea, nici inculpatul B. nu a putut furniza informaţii privind remiterea sumei de 500 RON, cu titlu de mită, medicului veterinar de către inculpatul D., în condiţiile în care, atât la urmărire penală cât şi la judecata în fond şi în apel, singura precizare făcută în legătură cu adeverinţa nr. x din 2009 a fost aceea că a primit-o de la inculpatul D., care l-a rugat să i-o înmâneze lui E., pentru a fi depusă la A.P.I.A, însă, întrucât nu l-a găsit acasă pe acesta, înscrisul a rămas în posesia sa, fiind ridicat ulterior, la percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa fiului său.

De altfel, chiar inculpatul D., fiind audiat în faza de judecată, doar în apel, a revenit asupra declaraţiilor iniţiale, arătând că, la urmărire penală, "s-a creat o confuzie când s-a consemnat că i-a dat lui F. suma de 500 RON pentru obţinerea unor adeverinţe medicale false", întrucât suma de bani a plătit-o pentru a achitat contravaloarea serviciilor prestate mamei sale, cu care şi domiciliază, de medicul veterinar în legătură cu animalele deţinute de această, fără însă să poată menţiona perioada în care i-a remis bani.

Nu în ultimul rând, inculpatul F., care a uzat la urmărire penală de dreptul la tăcere, a menţionat, cu ocazia audierii de către instanţa de fond, că nu a primit nicio sumă de bani de la D., cu atât mai mult cu cât înregistrarea SC L. SRL în Registrul exploataţiilor şi eliberarea codului şi a adeverinţei se face gratuit, nefiind percepută nicio taxă pentru aceste operaţiunii.

Aşadar, se constată că declaraţia dată la urmărire penală de inculpatul D. este singurul mijloc de probă care susţine acuzaţia de luare de mită imputată inculpatului F. prin actul de sesizare a instanţei, în condiţiile în care atât în faza de anchetă cât şi în cursul judecăţii la fond şi în apel, nu a fost administrată altă probă (testimonială, înscris sau tehnico - ştiinţifică) care să confirme situaţia de fapt descrisă de procurorul semnatar al rechizitoriului, ba mai mult, cu ocazia audierii nemijlocite de către instanţa de control judiciar, inculpatul D. şi-a retractat propriile declaraţii, oferind explicaţii în legătură cu cele afirmate în faţa organului de urmărire penală.

Chiar dacă declaraţia iniţială a inculpatului D. ar corespunde adevărului, în lipsa oricărui alt mijloc de probă cu care să se coroboreze, Înalta Curte apreciază că această depoziţie nu este suficientă pentru a dovedi existenţa faptei de luare de mită, întrucât nu are o valoare probantă superioara faţă de poziţia procesuală de nerecunoaştere a acuzaţiei avută de inculpatul F. în cursul cercetării judecătoreşti, motiv pentru care soluţia de achitare pronunţată de prima instanţă, în temeiul cazului prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., este legală, critica parchetului sub acest aspect fiind nefondată.

Cu privire la acuzaţia de complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 imputată inculpatului F., constând în ajutorul pe care i l-a dat lui E., administrator al SC L. SRL, prin eliberarea adeverinţei nr. x din 2009, în care a atestat, contrar realităţii, în calitate de medic veterinar, că persoana juridică, deşi nu deţinea niciun animal, are în exploatare un număr de 302 bovine şi 464 ovine şi prin înscrierea societăţii în Registru Exploataţilor cu aceste date, Înalta Curte, cu majoritate, constată că, în mod corect, judecătorul fondului a dispus achitarea acestui inculpat, reţinând că fapta nu a fost comisă cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, în condiţiile în care nu a cunoscut că înscrisul eliberat urma să fie depus la Agenţia de plăţi şi intervenţii pentru agricultură în scopul dobândirii subvenţie pe suprafaţă pentru păşunea comunală de către societate.

Astfel, inculpatul F. care, aşa cum s-a arătat deja, a fost audiat doar de prima instanţă, în apel menţinându-şi declaraţiile fără să aducă însă precizări suplimentare, a recunoscut că la solicitarea inculpatului D. despre care cunoştea că intenţiona să înfiinţeze o fermă a înregistrat SC L. SRL în Registrul exploataţilor, dându-i codul de exploataţie, sens în care a emis şi adeverinţa nr. x din 2009, prin care a atestat, în calitate de medic veterinar, aceste împrejurări, negând, totodată, eliberarea adeverinţei nr. x din 2009 depusă la A.P.I.A de E. în scopul obţinerii subvenţiei pentru păşunea comunală.

În plus, inculpatul a arătat că pentru a împiedica plata nelegală de subvenţii către crescătorii care îşi tăiaseră sau îşi vânduseră ori le muriseră o parte din animale şi pentru care aceştia nu solicitaseră radierea din Registru exploataţilor, a trecut respectivele animale la poziţia unde era înregistrată SC L. SRL, deşi ştia că societatea nu va avea activitate, fapt ce-i fusese comunicat de D. care, la o dată ulterioară eliberării codului de exploataţie, cu ocazia unei întâlniri întâmplătoare, i-a precizat că nu mai este interesat de înfiinţarea fermei.

De asemenea, chiar inculpatul D. care la urmărire penală a susţinut că, la cerea sa, medicul veterinar a semnat adeverinţele nr. x din 2009 şi y din 2009, ocazie cu care i-a adus la cunoştinţă că "vor fi folosite la A.P.I.A pentru a obţine subvenţii pentru păşune, iar firma nu deţine animale", a revenit la momentul audierii în apel asupra declaraţiilor sale iniţiale, precizând că nu îşi aminteşte ca B. să-i fi solicitat să-i dea la semnat nişte adeverinţe inculpatului F. sau ca acesta din urmă să-i fi eliberat o adeverinţă pentru animalele SC L. SRL, ba mai mult, a menţionat că poziţia procesuală avută în faţa procurorului este justificată de starea emoţională în care se găsea.

De altfel, în cuprinsul adeverinţei nr. x din 2009, singura pe care recunoaşte că a emis-o, inculpatul F. a consemnat că "am eliberat prezenta pentru dosar personal", menţiuni care se regăsesc şi în adeverinţa nr. x din 2009, situaţie în care, Înalta Curte, în majoritate, nu poate reţine că acesta a ştiut că înscrisul eliberat urma să fie utilizat de reprezentanţii SC L. SRL pentru a primi bani din fonduri europene, în condiţiile în care există doar o probă pe care se întemeiază acuzaţia de complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, respectiv, declaraţia dată de inculpatul D. la urmărire penală, retractată însă în cursul judecăţii, când a fost audiat nemijlocit de către instanţa de apel şi pentru prima dată în prezenţa lui F. şi a avocatului acestuia.

Pe de altă parte, la data înfiinţării SC L. SRL, conform Ordinului nr. 5/2005 al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare, "nu exista obligaţia autorizării din punct de vedere sanitar veterinar, aceasta fiind înregistrată ca exploataţie de tip gospodărie individuală, pe baza intenţiei proprietarului notificată medicului veterinar împuternicit pe zona unde se află exploataţia", obligaţie care a apărut odată cu intrarea în vigoare a O.G. nr. 23/2010 privind identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aşa cum rezultă din adresa nr. x din 19 iulie 2010 emisă de Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Animalelor Iaşi, în care se menţionează şi faptul că inculpatul F. era competent să înregistreze exploataţia, având în vedere că se afla în raza teritorială a Circumscripţiei sanitar veterinare de asistentă Costuleni, localitate în care acesta funcţiona ca medic veterinar.

În acest context, se consideră că probele administrate în cauză în ambele faze ale procesului penal nu dovedesc că inculpatul F. ar fi avut, la momentul eliberării adeverinţei şi înscrierii menţiunilor în Registrul exploataţilor, reprezentarea faptului că prin demersurile sale îl ajută pe inculpatul E. să obţină pe nedrept subvenţia pentru păşunea comunală luată în arendă de SC L. SRL, întrucât nu a cunoscut că înscrisurile urmează să fie folosite în acest scop, prin depunerea la A.P.I.A.

Ca atare, Înalta Curte, cu majoritate, constată că soluţia de achitare pronunţată de judecătorul fondului faţă de inculpatul F. pentru săvârşirea în forma complicităţii a infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. este legală, calea de atac a parchetului fiind nefondată şi cu privire la acest motiv de apel.

Referitor la soluţia de achitare a inculpatei G. pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, constând în aceea că, în interesul asociaţiei inculpatul B. a participat, în calitate de consilier în cadrul Consiliului Local Gorban, la deliberarea şi adoptarea Hotărârii din 11 martie 2010, prin care s-a aprobat arendarea păşunii comunale asociaţiei, în condiţiile în care deţinea calitatea de membru fondator şi îndeplinea funcţia de preşedinte al consiliului director şi al asociaţiei, având astfel interes direct în arendarea păşunii şi obţinerea subvenţiei pe suprafaţă acordată de A.P.I.A., iar, ulterior, a semnat, în calitate de preşedinte al asociaţiei, contractul de arendare nr. x din 15 martie 2010, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că fapta imputată asociaţiei nu este prevăzută de legea penală, motiv pentru care apelul parchetului este nefondat şi sub acest aspect.

Analizând, în concret, criticile cuprinse în motivele de apel, Înalta Curte arată, în primul rând, că, în raport cu acuzaţia formulată prin actul de sesizare a instanţei, demersurile Asociaţiei crescătorilor de bovine, ovine şi H. caracterizează activitatea specifică autorului infracţiunii de conflict de interese, în condiţiile în care se reţine că B., în calitatea sa de membru fondator şi preşedinte al consiliului director şi al asociaţiei, a acţionat în numele şi interesul acesteia când a votat, în şedinţa consiliului local din 11 martie 2010, alături de alţi consilieri locali, arendarea păşunii comunale către persoana juridică, semnând, totodată, din partea acesteia contractul de arendă încheiat cu primăria Gorban.

Astfel, solicitarea parchetului de schimbare a încadrării juridice a faptei imputate persoanei juridice, în sensul de a se reţine dispoziţiile art. 26 C. pen. (1969)/art. 48 C. pen. prin raportare la infracţiunea prevăzută de art. 2531 C. pen. (1969), respectiv art. 301 C. pen. este neîntemeiată, având în vedere că activitatea pe care a desfăşurat-o persoana juridică nu reprezintă un act de înlesnire sau de ajutor dat în orice mod de complicele la săvârşirea unei infracţiunii.

De altfel, atât procurorul semnatar al motivelor de apel cât şi procurorul care a susţinut calea de atac în faţa instanţei de control judiciar, nu au identificat, în concret, acţiunile de sprijin/ajutor ale persoanei juridice la săvârşirea infracţiunii de conflict de interese de către inculpatul B., ca autor al faptei, ci doar s-au limitat la a face trimitere la situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu, care, în opinia lor, ar impune schimbarea încadrării juridice, întrucât, în caz contrar, ar fi ajuns să modifice obiectul şi limitele judecăţii, adică să schimbe acuzaţia penală, operaţiune ce este interzisă în această fază a procesului penal (art. 327 C. proc. pen.), pentru că reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil garantat de Convenţia europeană, dar şi de legislaţia naţională persoanei trimisă în judecată, inclusiv în componenta dreptului său la apărare.

În al doilea rând, Înalta Curte reţine, în acord cu prima instanţă, că, potrivit ambelor codificări, subiectul activ al infracţiunii de conflict de interese este unul calificat, putând fi numai un funcţionar public, în accepţiunea dată acestei noţiuni de art. 147 C. pen. (1969)/art. 175 C. pen. în cazul infracţiunii prevăzută de art. 2531 C. pen. (1969), respectiv, art. 301 C. pen., fără ca o persoană juridică să poată fi autor al acestei fapte.

Nu în ultimul rând, chiar dacă s-ar îmbrăţişa opinia parchetului privind încadrarea juridică a faptei comisă de inculpata persoană juridică sub aspectul participaţiei penale, se constată, în raport cu cele anterior dezvoltate în cadrul apelului formulat de inculpatul B. (vezi infracţiunea de conflict de interese), că se impune menţinerea soluţiei de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., în condiţiile în care fapta imputată autorului a fost scoasă din sfera ilicitului penal la data intrării în vigoare a Legii nr. 193/2017 pentru modificarea Legii nr. 286/2009 privind C. pen., care a reconfigurat infracţiunea prevăzută de art. 301 C. pen. atât sub aspectul denumirii cât şi sub aspectul laturii obiective a conţinutului constitutiv.

În consecinţă, achitarea inculpatei G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2531 C. pen. (1969) pe motivul că fapta nu este prevăzută de legea penală este corectă.

Cu privire la durata termenului de prescripţie a răspunderii penale care începe se curgă de la data săvârşirii faptei, aşa cum se prevede, atât în vechea codificare în art. 122 alin. (2), cât şi în noul C. pen. în art. 154 alin. (2), Înalta Curte reţine că în cazul infracţiunilor de fals intelectual şi fals în înscrisuri sub semnătură pentru care au fost trimişi în judecată, după caz, inculpaţii C., YYYY., F., SC J. SRL şi SC K. SRL, termenul curge de la data comiterii faptei/ultimei acţiuni, în raport cu caracterul continuat al unora dintre infracţiuni.

Prealabil calculării termenului de prescripţie se constată, în acord cu judecătorul fondului, că legea penală mai favorabilă pentru cei cinci inculpaţi este legea veche, întrucât codificarea anterioară se învederează a fi mai avantajoasă atât din perspectiva tratamentului penal al pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului, constând în cumulul juridic cu spor facultativ (art. 34 C. pen. 1969), spre deosebire de noul cod, care prevede cumulul juridic cu spor fix şi obligatoriu (art. 39 C. pen.), cât şi din punct de vedere al termenului de prescripţie specială a răspunderii penale.

Sub acest din urmă aspect, este de menţionat că, deşi termenul general de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani atât potrivit legii în vigoare la data comiterii faptelor, respectiv lunile martie - noiembrie 2009 [art. 122 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969)], cât şi în noua codificare [art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen.], întrucât infracţiunile de fals intelectual şi fals în înscrisuri sub semnătură privată fac parte din categoria faptelor sancţionate cu pedeapsa închisorii de maxim 5 ani, prescripţia specială intervine, conform vechiul cod (art. 124, în forma în vigoare anterior adoptării Legii nr. 63/2012), dacă termenul de 5 ani este depăşit cu încă jumătate, indiferent câte întreruperi ar avea loc, adică în 7 ani şi 6 luni, în timp ce potrivit noii reglementări acest termen trebuie depăşit cu încă o dată pentru a fi înlăturată răspunderea penală ca urmare a prescripţiei [art. 155 alin. (4) C. pen..], respectiv 10 ani.

Astfel, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpatul C. a întocmit facturile fiscale nr. x din 17 octombrie 2009 şi nr. x din 26 octombrie 2009, în care a atestat în mod nereal că SC DD. SRL i-a vândut inculpatei SC L. SRL o cantitate de îngrăşământ complex CC., în valoare de 9.895,43 RON, facturi semnate ilizibil la rubricile "semnătura şi ştampila furnizorului", respectiv, "semnătura de primire", pe care le-a înregistrat în contabilitatea firmei vânzătoare, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

De asemenea, s-a mai arătat că faptele inculpatului YYYY. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întocmit în fals şi a semnat facturile fiscale nr. x din 06 iulie 2009 şi nr. x din 15 iulie 2009, respectiv, nr. x din 15 octombrie 2009 şi nr. x din 25 octombrie 2009, respectiv, nr. x din 07 noiembrie 2009, nr. x din 14 noiembrie 2009 şi nr. x din 21 noiembrie 2009 în numele SC I. SRL, SC K. SRL şi SC J. SRL, prin care a atestat operaţiuni de prestări servicii nereale, documente pe care, ulterior, le-a înregistrat în contabilitatea acestor firme şi, totodată, a menţionat în fals, în cuprinsul Hotărârii nr. 15 din 27 martie 2009 a Consiliului Local Gorban, în calitatea sa de preşedinte al şedinţei, că arendarea păşunii comunale s-a făcut în favoarea Asociaţiei crescătorilor de animale Gorban (asociere inexistentă), în scopul obţinerii avizului de legalitate dat de prefectul judeţului Iaşi, realizează elementele de tipicitate ale infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 289 C. pen. (1969).

În acelaşi rechizitoriu s-a mai menţionat că inculpatul F., în calitatea de medic veterinar, în exerciţiul atribuţiilor specifice funcţiei, contrar realităţii, a înscris, în luna mai 2009, în Registrul Exploataţiilor că SC L. SRL deţine 302 bovine şi 464 ovine, făcând, totodată, menţiunea nereală a eliberării crotalelor aferente, faptă ce se circumscrie infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (1969).

Procurorul semnatar al actului de sesizare a mai reţinut că inculpatele SC K. SRL şi SC J. SRL, prin reprezentant D., au întocmit în fals, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, facturile fiscale nr. x din 15 octombrie 2009 şi nr. x din 25 octombrie 2009, respectiv, nr. x din 07 noiembrie 2009, nr. x din 14 noiembrie 2009 şi nr. x din 21 noiembrie 2009, înregistrate în contabilitate, în care au menţionat efectuarea unor operaţiuni de prestări servicii nereale către SC L. SRL, fapte care întrunesc elementele de conţinut constitutiv ale infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969).

Raportat la data consumării infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată comisă de inculpatul C., respectiv 26 octombrie 2009, când a fost executată ultima acţiune ce intră în conţinutul său constitutiv, termenul de prescripţie specială s-a împlinit la data de 25 aprilie 2017 (fiind un termen substanţial, potrivit legii, acesta se împlineşte cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei la care a început să curgă).

În cazul infracţiunii de fals intelectual săvârşită de inculpatul F. în luna mai 2009, prescripţia specială a răspunderii penale a intervenit la data de 30 noiembrie 2016, în timp ce în cazul inculpatei SC J. SRL prescripţia răspunderii penale a intervenit la 24 aprilie 2017 pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, având în vedere că ultimul act material care se subsumează conţinutului său constitutiv a fost comis la 25 octombrie 2009.

Dat fiind faptul că ultima acţiune de contrafacere ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă de inculpata SC K. SRL a fost executată la data ce 21 noiembrie 2009, termenul de prescripţie specială s-a împlinit la data de 20 mai 2017.

De asemenea, pentru infracţiunea de fals intelectual săvârşită la data de 27 martie 2009 de inculpatul D. a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale la 26 septembrie 2016, iar pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă în formă continuată de acelaşi inculpat, termenul de prescripţie a început să curgă de la 25 octombrie 2009 (data ultimului act material), împlinindu-se la data de 24 aprilie 2017.

Având în vedere că inculpaţii C., YYYY., F., SC J. SRL şi SC K. SRL nu au solicitat continuarea procesului penal în vederea stabilirii nevinovăţiei pentru faptele anterior menţionate, Înalta Curte urmează, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 124 C. pen. (1969) cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., să dispună încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma simplă sau continuată, prevăzute de art. 289 C. pen. (1969) şi art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (1969), apreciind că sunt întemeiate, sub acest aspect, apelurile parchetului şi inculpaţilor persoane fizice.

Ca atare, critica dezvoltată de inculpatul F. în motivele de apel scrise privind greşita sa condamnare pentru infracţiunea de fals intelectual, întrucât nu este funcţionar public aşa cum stabileşte textul de incriminare, nu va mai fi analizată, în condiţiile în care avocatul său a cerut în şedinţă publică încetarea procesului penal, fără să solicite continuarea procesului penal în vederea obţinerii unei soluţii de achitare pentru că fapta nu a fost comisă de un subiect activ circumstanţiat şi, astfel, nu este prevăzută de lege.

Totodată, în calea de atac a parchetului, se constată, în raport cu relaţiile primite de la Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, că inculpata SC I. SRL a fost radiată, la data de 25 aprilie 2017, din evidenţele instituţiei, ca urmare a finalizării procedurii de insolvenţă, prin pronunţarea Sentinţei civile nr. 531 din 06 aprilie 2017 de către Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă - Faliment, în Dosarul nr. x din 2015 şi, ca atare, se va dispune faţă de inculpata persoană juridică, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Referitor la tratamentul sancţionator aplicat inculpaţilor A., B., D., E., SC J. SRL şi G. aspect criticat atât de parchet, cât şi de inculpaţii D. şi B. în ceea ce-i priveşte, Înalta Curte constată că, în cauză, s-a realizat o evaluare judicioasă a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (1969), respectiv art. 74 alin. (1) C. pen., fiind valorificate în mod corespunzător toate împrejurările ce ţin de faptele comise (modul de săvârşire, starea de pericol creată, întinderea activităţii infracţionale, gravitatea pagubei produse), precum şi cele care caracterizează persoana fiecărui inculpat (antecedenţa penală, contribuţia avută la desfăşurarea activităţii ilicite, conduita după comiterea faptei, vârsta, starea de sănătate, integrarea în societate şi situaţia familială), situaţie în care au fost stabilite pedepse corect individualizate atât sub aspectul cuantumului (A., B., D., SC J. SRL şi G.), cât şi al modalităţii de executare (E. şi D.), apte să asigure realizarea scopului preventiv educativ avut în vedere de legiuitor prin însăşi reglementarea acestora.

În acest sens, deşi faptele inculpaţilor A., B. şi D. au un grad relativ ridicat de pericol social concret, imprimat atât de natura şi importanţă valorilor sociale lezate, de caracterul continuat al infracţiunilor prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000 (A. şi B.), de funcţia deţinută (primar - A., consilieri locali B. şi D.), de amploarea activităţii infracţionale (fiecare inculpat săvârşind mai multe infracţiuni atât de prejudiciu cât şi de pericol), de contribuţia avută la comiterea acesteia, precum şi de consecinţele produse, respectiv producerea unor pagube în patrimoniu părţii civile A.P.I.A., corelativ cu procurarea de foloase materiale pentru toţi trei sau pentru rudele lor, se constată că, în mod corect, prima instanţă le-a stabilit pedepse sub mediul prevăzut de lege, unele chiar orientate spre minimul special, în condiţiile în care de la consumarea activităţii ilicite au trecut 8/9 ani, iar răspunderea penală pentru infracţiunile de fals comise de inculpatul D. nu va mai putea fi antrenată ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială

Aşadar, trecerea unui interval lung de timp de la comiterea infracţiunilor

a fost de natură a diminua din rezonanţa negativă a activităţii infracţionale desfăşurată de cei trei acuzaţi, precum şi din periculozitatea lor dat fiind faptul că în perioada de referinţă şi-au conformat conduita cu rigorile legii (s-au prezentat în faţa organelor judiciare la chemarea acestora, nu au mai comis alte fapte penale), motiv pentru care Înalta Curte, contrar susţinerilor parchetului care a solicitat majorarea pedepselor spre mediu, apreciază că se impune menţinerea cuantumului acestora, cu atât mai mult cu cât judecătorul fondului la alegerea modalităţii de executare a pedepsei rezultante a avut în vedere, cu prioritate, circumstanţele reale ale comiterii faptelor, sens în care a dispus executarea în regim de detenţie a sancţiunilor penale, după ce în prealabil a aplicat câte un spor facultativ sau, după caz, unul fix, conform regulilor de la concursul de infracţiunii, tratamentul sancţionator stabilit fiind, astfel, suficient pentru a asigura îndreptarea inculpaţilor A., B. şi D.

În aceste condiţii, se constată că nici solicitarea inculpatului D. de schimbare a modalităţii de executare a pedepsei rezultante nu poate fi primită, întrucât, chiar dacă acesta a avut la urmărire penală o poziţie procesuală sinceră, a achitat o parte din prejudiciu la care a fost obligat prin sentinţa penală, s-a prezentat în faţa instanţei de apel, are o familie organizată şi este infractor primar, în raport cu gravitatea faptelor reţinute în sarcina sa (reflectată de circumstanţele reale ale comiterii acestora), nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen. (1969), cu consecinţa suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, fiindcă, în caz contrar, s-ar ajunge în situaţia de a nu mai fi asigurată funcţia de exemplaritate şi prevenţie a sancţiunii penale, lipsind-o, astfel, de orice eficienţă.

Tot, astfel, nici în cazul inculpatului B. nu se impune, chiar în situaţia în care urmează pentru considerentele anterior expuse să fie achitat pentru cele două infracţiuni de conflict de interese şi să se constate intervenită prescripţiei răspunderii penale pentru complicitate la fals intelectual, reducerea cuantumului pedepselor ce i-au fost aplicate şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, având în vedere circumstanţele reale ale comiterii faptelor, inclusiv implicarea consistentă în activitatea infracţională, dar şi poziţia sa procesuală, cu atât mai mult cu cât circumstanţele persoanele favorabile invocate au fost deja valorificate de judecătorul fondului, la momentul stabilirii unor pedepse egale cu minimul special prevăzut de textul de incriminare (art. 181 din Legea nr. 78/2000).

De asemenea, Înalta Curte apreciază că nici cererea parchetului de majorare a pedepsei stabilite inculpatului E. şi de executare în regim de detenţie nu este fondată, întrucât, pe de o parte, planul infracţional a fost pus la cale de inculpaţii B. şi D., implicarea acestuia în activitatea ilicită fiind rezultatul solicitărilor formulate de fratelui său, iar, pe de altă parte, are discernământul diminuat din cauza afecţiunilor medicale de care suferă, fiind, totodată, necunoscut cu antecedente penale, căsătorit cu doi copii şi absolvent de studii medii, motiv pentru care măsurile de supraveghere impuse pe durata termenului de încercare de 5 ani sunt suficiente pentru a contribui la îndreptarea sa, putându-se, astfel, atinge scopul preventiv educativ al tratamentului sancţionator ce i-a fost aplicat de către prima instanţă.

Pe de altă parte, deşi inculpaţii D. şi E. au colaborat cu organele de urmărire penală recunoscând săvârşirea faptelor, sens în care au descris modul de desfăşurare a activităţii infracţionale, inclusiv contribuţia avută de fiecare participant, se reţine, contrar susţinerilor apărătorului lor ales, că aceştia nu beneficiază de dispoziţiile art. 231 din Legea nr. 656/2002 (actual art. 30) privind reducerea la jumătate a limitelor pedepsei pentru infracţiunea de spălare a banilor, întrucât cauza specială de atenuare a tratamentului sancţionator se aplică, numai, în situaţia în care persoana care a comis infracţiunea prevăzută de art. 23 din legea menţionată (actual art. 29), în timpul urmăririi penale, denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi. Or, din actele şi lucrările dosarului rezultă că cei doi inculpaţi nu i-au denunţat pe ceilalţi participanţi la comiterea infracţiunii de spălare de bani, simpla recunoaştere a faptelor comise, concretizată în descrierea activităţii de albire a banilor obţinuţi pe nedrept de la A.P.I.A. şi a circumstanţelor de realizare, inclusiv din perspectiva persoanelor implicate, ce a fost consemnată în declaraţiile date organului de urmărire penală la momentul audierii în calitate de învinuit/inculpat, nu echivalează cu un denunţ în sensul dispoziţiilor procesual penale şi, ca atare, nu atrage incidenţa prevederilor art. 231 din Legea nr. 656/2002, cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 din acelaşi act normativ.

Altfel spus, rezultă că intenţia inculpaţilor D. şi E. nu a fost aceea de a denunţa participanţii la infracţiunea de spălare de bani comisă, în vederea tragerii la răspundere penală, cu atât mai mult cu cât, la momentul ascultării, organele de urmărire penală cunoşteau deja circuitul urmat de bani în scopul albiri, împrejurare dovedită de tactica audierii celor doi inculpaţi prin succesiunea întrebărilor adresate.

De asemenea, date fiind circumstanţele cauzei (trecerea unei perioade de 8/9 ani de la consumarea infracţiunilor, intervenirea prescripţiei speciale pentru infracţiunile de fals în cazul lui E., reconfigurarea conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 301 C. pen., cu consecinţa scoaterii în afara sferei penale a activităţii desfăşurată de B., recuperarea în parte a prejudiciului cauzat), dar şi datele care caracterizează persoana inculpaţilor E., B. şi A. (lipsa antecedenţei penale, situaţia familială, starea de sănătate a lui E.), se consideră, în acord cu prima instanţă, că nu este necesară aplicarea pedepsei accesorii şi a celei complementare prevăzută de art. 65 C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., respectiv, art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (1969) şi art. 65 C. pen. (1969) faţă de inculpaţii B. şi A., respectiv, E., situaţie în care critica parchetului sub acest aspect este nefondată.

Faţă de persoanele juridice G. şi SC J. SRL, se reţine, în baza evaluării criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 alin. (3) C. pen. (1969) raportate strict la probatoriul administrat ce a conturat circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunilor, cât şi la circumstanţele ce vizează situaţia economică a inculpatelor şi gradul de pericol social mai redus ca al faptelor imputate persoanelor fizice (determinat de contribuţia efectivă avută la realizarea activităţii infracţionale, dar şi de împlinirea termenului de prescripţie specială pentru infracţiunile de fals), că nu se justifică majorarea pedepselor amenzii la care au fost condamnate de prima instanţă.

În plus, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, judecătorul fondului nu a aplicat inculpatelor G. şi SC J. SRL pedepsele complementare prevăzute de art. 713, art. 715 şi art. 716 C. pen. (1969) referitoare la suspendarea activităţii/unei activităţi, închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice şi interzicerea participării la proceduri de achiziţii publice, întrucât datele cauzei nu oferă elemente care să conducă la concluzia că acestea au mai multe puncte de lucru sau că derulează contracte încheiate cu statul, prin instituţiile sale, pentru a putea fi necesară aplicarea dispoziţiilor menţionate anterior.

Ca urmare, având în vedere argumentele expuse, Înalta Curte consideră că, pedepsele aplicate inculpaţilor A., B., D., E., SC J. SRL şi G. au fost corespunzător individualizate atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen. sau art. 72 alin. (1) şi (3) C. pen. (1969), astfel încât nu se justifică, după caz, majorarea/reducerea pedepselor cu închisoarea, executarea lor în regim privativ de libertate/suspendarea sub supraveghere a executării acestora şi aplicarea pedepselor complementare, nefiind întemeiate criticile formulate sub aceste aspecte de Ministerul Public şi inculpaţii D. şi B.

Totodată, criticile invocate de parchet în legătură cu tratamentul sancţionator aplicat inculpaţilor C., F. şi SC I. SRL nu vor mai fi analizate, având în vedere soluţiile de achitare sau încetare a procesului penal care se vor dispuse/menţinute faţă de aceştia pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanţei.

În ceea ce priveşte restul criticilor formulate de Ministerul Public (omisiunea instanţei de fond de a schimba încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor A. şi B. din legea veche în legea nou ca urmare a identificării noii codificări ca lege mai favorabilă; omisiunea indicării alin. (1) al art. 48 C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 imputată inculpaţilor A. şi B.; reţinerea greşită a încadrării juridice a infracţiunii de fals intelectual, adică art. 323 C. pen. care vizează uzul de fals în loc de art. 321 C. pen. pentru inculpaţii A. şi B.; reţinerea greşită a temeiului de contopire a pedepselor complementare pentru aceeaşi inculpaţi, respectiv art. 45 alin. (1) C. pen. în loc de art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., deşi le-au fost aplicate mai multe pedepse complementare nu una singură; reţinerea în mod greşit în sarcina inculpaţilor C., D., E., SC I. SRL, şi SC J. SRL a dispoziţiilor art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 în loc de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002, deşi urmare a republicării actului normativ au fost renumerotate articolele; omisiunea aplicării pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969) pentru fiecare infracţiune în parte pentru care au fost condamnaţi inculpaţii C., D. şi E., pedeapsa accesorie fiind stabilită direct pe lângă pedeapsa rezultantă) se constată că acestea nu reprezintă aspecte de nelegalitate sau netemeinicie a hotărâri pronunţată de judecătorul fondului care să impună cenzurarea sa de către instanţa de control judiciar, întrucât sunt fie simple erori materiale, fie vizează identificarea vechii sau noii codificări, ca lege penală mai favorabilă, prin aplicarea directă a dispoziţiilor art. 5 C. pen., fără a fi deci în prezenţa unei reale chestiuni de legalitate care să privească schimbarea de încadrare juridică dată faptelor prin rechizitoriu.

Înalta Curte constată, însă, ca fiind fondate criticile invocate de partea civilă A.P.I.A. cu privire la modul de soluţionare a acţiunii civile alăturată celei penale în cazul infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, dar ca neîntemeiate cele formulate de inculpaţii E. şi D., în condiţiile în care instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală, cu încălcarea dispoziţiilor art. 121 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare care se acordă în agricultură începând cu anul 2007.

Astfel, Înalta Curte arată, în acord cu judecătorul fondului, că una dintre trăsăturile răspunderii civile delictuale constă în caracterul solidar al acesteia în caz de coparticipare la săvârşirea faptei ilicite, sens în care art. 1003 din vechiul C. civ. [aplicabil în speţă conform art. 3 (actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a C. civ. nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor) şi art. 5 (dispoziţiile C. civ. se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare) din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 278/2009 privind noul C. civ.] stabilea că, în situaţia în care delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane, acestea sunt ţinute solidar pentru despăgubire (principiu preluat şi de actualul C. civ. în art. 1382).

Pentru a putea fi, însă, angajată răspunderea civilă delictuală a unei persoane se cer a fi îndeplinite mai multe condiţii, respectiv comiterea unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu, existenţa unei legături de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi existenţa vinovăţiei.

În acest context, se constată că, date fiind şi soluţiile de încetarea a procesului penal dispuse în cauză faţă de inculpatele SC L. SRL şi SC I. SRL ca urmare a radierii, va fi angajată, în solidar, răspunderea civilă, pe de o parte, faţă de inculpaţii D., E., B. şi A. şi, pe de altă parte, faţă de inculpaţii B., A. şi G., pentru săvârşirea unor fapte ilicite cauzatoare de prejudicii în dauna părţii civile A.P.I.A. (infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000), în legătură cu SC L. SRL, respectiv, cu G., chiar dacă inculpaţii D. şi E. au achitat o parte din prejudiciu (20.000 RON), întrucât este aplicabil principiul de drept consacrat de art. 1003 din vechiul C. civ.

Pe de altă parte, analizând criticile formulate de apelanta parte civilă A.P.I.A., Înalta Curte arată că unul dintre principiile generale care guvernează repararea pagubei cauzate prin fapta ilicită este acela al acoperirii ei integrale, ceea ce presupune ca autorul prejudiciului să repare nu doar paguba efectivă, ci şi beneficiul nerealizat de victimă ca urmare a comiterii faptei, modalitate prin care se asigură, practic, restabilirea situaţiei anterioare a acesteia.

În speţă, A.P.I.A. s-a constituit parte civilă cu sumele de 91.641,07 RON şi 334.730,62 RON, reprezentând contravaloarea subvenţiilor pe suprafaţă obţinute ilegal de SC L. SRL, respectiv, G., solicitând, totodată, obligarea inculpaţilor la plata dobânzilor şi penalităţilor aferente creanţei principale, calculate de la data efectuării plăţii până la data achitării integrale a debitului principal, conform legislaţiei în vigoare, respectiv art. 121 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006.

Ignorând, însă, aceste dispoziţii legale, potrivit cărora sumele necuvenite acordate sub formă de sprijin se recuperează cu aplicarea dobânzilor şi penalităţilor prevăzute de legislaţia în vigoare ce trebuie calculate începând cu data efectivă a plăţii ajutoarelor financiare de către A.P.I.A., prima instanţă i-a obligat pe inculpaţi, aferent debitului principal, la plata accesoriilor calculate de la data constituirii de parte civilă, încălcând principiul reparării integrale a prejudiciului şi pronunţând, astfel, o hotărâre nelegală.

De asemenea, contrar apărărilor formulate de inculpaţii D. şi E., în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 121 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, întrucât la momentul comiterii faptelor ilicite care au determinat angajarea răspunderii civile delictuale era în vigoare acest act normativ, motiv pentru care, sub acest aspect, abrogarea acestui act normativ ca urmare a publicării O.U.G. nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015 - 2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, nu are nicio consecinţă juridică.

De altfel, chiar art. 32 din O.U.G. nr. 3/2015, la care fac trimitere inculpaţii, prevede în alin. (2) că "măsurile de sprijin adoptate în baza O.U.G. nr. 125/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 139/2007, aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se finalizează potrivit prevederilor legale în vigoare la data iniţierii acestora", iar art. 39 din acelaşi act normativ preia în integralitate dispoziţiile art. 121 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006 (sumele necuvenite acordate sub formă de ajutor şi/sau de sprijin din fondurile europene şi/sau din fondurile publice naţionale aferente acestora se recuperează potrivit prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare), consacrând, astfel, acelaşi principiu de drept al recuperării integrale a prejudiciului, adică inclusiv dobânzile şi penalităţile aplicate la sumele necuvenite acordate sub formă de sprijin ce urmează să fie recuperate.

Nu în ultimul rând, inculpaţii D., E., B. şi A. vor fi obligaţi, în solidar, conform principiului de drept anterior menţionat, la plata integrală a sumei de 91.641,07 RON cu care s-a constituit Agenţia de plăţi parte civilă, chiar dacă în această sumă este inclusă şi cea de-a doua tranşă din subvenţia pe suprafaţă, în valoare de 18.367,53 RON, virată în contul SC L. SRL şi indisponibilizată prin aplicarea sechestrului asigurator de către procuror, întrucât banii blocaţi vor servi la acoperirea prejudiciului total.

În consecinţă, pentru considerentele dezvoltate anterior, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., urmează să admită apelurile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, părţii civile Agenţia de plăţi şi intervenţie în agricultură şi ale inculpaţilor C., D., F. şi B., cu consecinţa desfiinţării, în parte, a Sentinţei penale nr. 55 din 24 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi, în majoritate, rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatului B. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I

C. proc. pen. cu aplicarea art. 4 C. pen., îl va achita pe inculpatul B. pentru săvârşirea a două infracţiuni de conflict de interese prevăzute de art. 301 alin. (1) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va contopi pedepsele de 2 ani închisoare, 3 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare aplicate, prin sentinţa apelată, inculpatului B., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se va adăuga sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv de 1 an şi 2 luni închisoare, în final executând pedeapsa de 4 ani şi 2 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., inculpatul B. va executa pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. inculpatul B. va executa pedeapsa accesorie, constând în exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., îl va achita pe inculpatul C. pentru infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., va înceta procesul penal faţă de inculpatul C. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen. (1969), ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului D. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, precum şi sporul de 1 an închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. cu aplicarea art. 4 C. pen., îl va achita pe inculpatul D. pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., va înceta procesul penal faţă de inculpatul D. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen. (1969), ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., va înceta procesul penal faţă de inculpatul D. pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

(1969), va contopi pedepsele de 3 ani închisoare şi 3 ani închisoare aplicate, prin sentinţa apelată, inculpatului D., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. (1969) - art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., va înceta procesul penal faţă de inculpatul F. pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 15.000 RON amendă penală aplicată inculpatei SC I. SRL în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., va înceta procesul penal faţă de inculpata SC I. SRL pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, ca urmare a radierii inculpatei persoană juridică.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 10.000 RON amendă penală aplicată inculpatei SC J. SRL în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., va înceta procesul penal faţă de inculpata SC J. SRL pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen. (1969), ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

Inculpata SC J. SRL va executa pedeapsa amenzii penale de 10.000 RON pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., stabilită prin sentinţa apelată.

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., va înceta procesul penal faţă de inculpata SC K. SRL pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen. (1969), ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

În temeiul dispoziţiilor art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19 C. proc. pen., cu aplicarea art. 1003 din C. civ. (1864), va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă APIA şi, în consecinţă, va obliga:

- inculpaţii A., E., D. şi B., în solidar, la plata debitului principal de 91.641,07 RON, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi ce se vor calcula de la data efectuării fiecărei plăţi, până la achitarea integrală a debitului;

- inculpaţii A., B. şi G., în solidar, la plata debitului principal de 334.730,62 RON, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi ce se vor calcula de la data efectuării fiecărei plăţi, până la achitarea integrală a debitului.

Va constata că, în cursul judecării apelului, inculpaţii E. şi D. au achitat suma de 20.000 RON.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii E. şi A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Având în vedere că apelanţii inculpaţi E. şi A. se află în culpă procesuală, vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În majoritate:

Admite apelurile declarate Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, partea civilă Agenţia de plăţi şi intervenţie în agricultură şi inculpaţii C., D., F., B. împotriva Sentinţei penale nr. 55 din 24 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:

1. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatului B. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. cu aplicarea art. 4 C. pen., achită pe inculpatul B. pentru săvârşirea a două infracţiuni de conflict de interese prevăzute de art. 301 alin. (1) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele de 2 ani închisoare, 3 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare aplicate, prin sentinţa apelată, inculpatului B., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se adaugă sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv de 1 an şi 2 luni închisoare, în final executând pedeapsa de 4 ani şi 2 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., inculpatul B. va executa pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. inculpatul B. va executa pedeapsa accesorie, constând în exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

2. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul C. pentru infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de inculpatul C. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen. (1969), ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

3. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului D. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, precum şi sporul de 1 an închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. cu aplicarea art. 4 C. pen., achită pe inculpatul D. pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen. (1969).

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de inculpatul D. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen. (1969), ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de inculpatul D. pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), contopeşte pedepsele de 3 ani închisoare şi 3 ani închisoare aplicate, prin sentinţa apelată, inculpatului D., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. (1969) - art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen.

4. În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de inculpatul F. pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

5. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 15.000 RON amendă penală aplicată inculpatei SC I. SRL în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de inculpata SC I. SRL pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) raportat art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, ca urmare a radierii inculpatei persoană juridică.

6. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 10.000 RON amendă penală aplicată inculpatei SC J. SRL în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de inculpata SC J. SRL pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen. (1969), ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

Inculpata SC J. SRL va executa pedeapsa amenzii penale de 10.000 RON pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., stabilită prin sentinţa apelată.

7. În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de inculpata SC K. SRL pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen. (1969), ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

În temeiul dispoziţiilor art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19 C. proc. pen., cu aplicarea art. 1003 din C. civ. (1864), admite acţiunea civilă formulată de partea civilă A.P.I.A. şi, în consecinţă, obligă:

- inculpaţii A., E., D. şi B., în solidar, la plata debitului principal de 91.641,07 RON, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi ce se vor calcula de la data efectuării fiecărei plăţi, până la achitarea integrală a debitului;

- inculpaţii A., B. şi G., în solidar, la plata debitului principal de 334.730,62 RON, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi ce se vor calcula de la data efectuării fiecărei plăţi, până la achitarea integrală a debitului.

Constată că, în cursul judecării apelului, inculpaţii E. şi D. au achitat suma de 20.000 RON.

În baza dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de urmărirea penală şi judecata în fond a inculpaţilor C., F. şi SC I. SRL rămân în sarcina statului.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii E. şi A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi rămân în sarcina statului.

Obligă apelanţii inculpaţi E. şi A. la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanţii inculpaţi C. şi B. şi intimatele inculpate G., SC K. SRL şi SC J. SRL, în sumă de câte 520 RON, precum şi pentru apelanţii inculpaţi A., F., D. şi E., în sumă de câte 130 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele inculpate SC I. SRL şi SC L. SRL (care au fost radiate) în sumă de câte 520 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 decembrie 2018.

OPINIE SEPARATĂ

În dezacord cu opinia majoritară, apreciez că probatoriul administrat în cauză demonstrează că inculpatul F. a participat, în calitate de complice, la săvârşirea infracţiunii prev.de art. 181 din Legea nr. 78/2000 reţinută în sarcina inculpatului E., acţionând cu vinovăţie sub forma intenţiei indirecte, astfel încât se impunea admiterea apelului declarat de Parchet şi condamnarea inculpatului F. pentru comiterea acestei infracţiuni, iar în ce priveşte latura civilă - obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile şi menţinerea popririi şi sechestrului asigurator asupra bunurilor sale.

În esenţă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul F. nu a cunoscut că adeverinţa eliberată va fi folosită la A.P.I.A. pentru obţinerea de ajutoare financiare, ci ar fi avut în vedere susţinerea inculpatului D., singurul pe care inculpatul F. l-a cunoscut dintre toţi inculpaţii cercetaţi în prezenta cauză, în sensul că acesta intenţionează să deschidă o fermă în comuna Costuleni.

În acest context, instanţa de fond a reţinut că, în afară de declaraţia inculpatului D., care a arătat în faza de urmărire penală că i-a spus inculpatului F. că adeverinţele solicitate vor fi folosite la A.P.I.A. pentru a obţine subvenţii pentru păşune, nu există alte probe directe care să confirme situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu.

Concluzia la care a ajuns instanţa de fond este inexactă, căci aceasta nu a luat în considerare, pe lângă declaraţiile inculpaţilor D. şi E. (care a arătat că adeverinţa nr. x din 2009 a fost obţinută de fratele său, care avea o relaţie de amiciţie cu inculpatul F.), propria declaraţie a acestui din urmă inculpat, dată chiar în faţa sa la termenul din 7.04.2016 .

În analiza acestei acuzaţii, este de reţinut că, potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 246/2008, în forma în vigoare la data săvârşirii faptelor, pentru acordarea plăţii unice pe suprafaţă pentru păşunile comunale utilizate pentru păscut sau producerea de fân necesar creşterii animalelor, solicitantul trebuia să anexeze, între altele, o copie a cardului exploataţiei conform Ordinului preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. x prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Programului acţiunilor privind identificarea şi înregistrarea porcinelor, ovinelor şi caprinelor, precum şi a Programului acţiunilor privind identificarea şi înregistrarea bovinelor.

Potrivit acestor Norme metodologice, medicul veterinar de liberă practică împuternicit avea, între altele, obligaţii privind: identificarea şi înregistrarea exploataţiilor (art. 9), identificarea şi înregistrarea animalelor (art. 10), privind mişcarea animalelor (art. 11) şi înregistrarea unor evenimente (art. 12).

Astfel, medicul veterinar:

- înregistra în Registrul Naţional al exploataţiilor orice nouă exploataţie, pe baza unui formular de identificare (prevăzut în anexa 3), pe care-l completa inclusiv sub aspectul efectivelor de animale deţinute (specie, rasă, data naşterii)

În acest, sens, intenţia de a deschide o nouă exploataţie trebuia notificată medicului veterinar cu 7 zile înainte de acest eveniment, de către proprietarul exploataţiei.

- înmâna proprietarului exploataţiei cardul/cartea exploataţiei, după emiterea acesteia de către operatorul SNIIA;

- întocmea un formular de mişcare (anexa 4), atunci când avea loc mutarea unor animale dintr-o exploataţie în alta;

- întocmea un formular de eveniment (anexa 5), atunci când animalul dintr-o exploataţie fusese sacrificat pentru consumul propriu, murise, dispăruse etc.

Evenimentul trebuia înregistrat în SNIIA, în vederea notificării automate a mişcării, iar în cazul animalelor sacrificate pentru consum propriu, medicul veterinar trebuia să colecteze crotaliile.

Mai mult, în cazul bovinelor, medicul trebuia să completeze datele cu privire la eveniment în paşaportul bovinei şi să-l predea la D.S.V.S.A.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că printre înscrisurile folosite în susţinerea cererii de plata a subvenţiilor acordate din fonduri europene s-au aflat şi adeverinţele nr. x din 2009 şi nr. y din 2009, ce poartă ştampila cabinetului medical veterinar al inculpatului F., parafa şi semnătura acestuia, care atestă înregistrarea SC L. SRL în Registrul exploataţiilor, cu un anumit efectiv de animale (bovine şi ovine).

În legătură cu acuzaţiile aduse, inculpatul F. a arătat că inculpatul D. a venit la el şi a solicitat să-i fie înregistrată societatea SC L. SRL în registrul exploataţiilor şi să primească un cod de exploataţie.

Inculpatul a recunoscut că a eliberat doar adeverinţa nr. x din 2009, prin care a atestat că societatea sus-menţionată este înregistrată în Registrul exploataţiilor cu codul de exploataţie x, însă nu şi adeverinţa nr. x din 2009, prin care a atestat suplimentar că societatea are în exploataţie 302 bovine şi 464 ovine, deşi a arătat că impresiunea ştampilei aplicate pe acest din urmă înscris este asemănătoare cu cea folosită de el, iar semnătura "pare a fi" a sa.

În privinţa numărului de bovine menţionat în Registrul exploataţiilor, inculpatul F. a arătat că, ştiind că sunt proprietari care nu anunţă evenimentele în legătură cu animalele deţinute (vânzare, sacrificare, deces), a luat hotărârea de a lua acele animale de la poziţiile lor şi de a le muta la SC L. SRL, despre care ştia că nu are activitate.

Inculpatul a arătat că a procedat astfel pentru că ştia că proprietarii de asemenea animale făceau cereri la APIA pentru a primi subvenţii inclusiv pentru animalele pe care nu le deţineau.

De asemenea, a arătat că a trecut doar bovine pentru că doar acestea nu erau verificate în teren de APIA.

Este de reţinut că inculpatul F. a dat această declaraţie în faţa Curţii de Apel Iaşi, cunoscând că potrivit art. 83 lit. a) C. proc. pen. aceasta poate fi folosită ca mijloc de probă împotriva sa.

Or, din declaraţia sus-menţionată rezultă nu doar că inculpatul F. nu a respectat procedura de înregistrare a unei noi exploataţii în Registrul Naţional, descrisă anterior, care presupunea să viziteze exploataţia, să identifice animalele şi să completeze formularul de identificare, ci acesta era familiarizat cu modul de fraudare a APIA de către proprietarii de animale, care solicitau subvenţii pentru animale inexistente (decedate, sacrificate, vândute).

În realitate, procedând la mutarea scriptică a unor animale care nu mai existau (dar în legătură cu care nu avea date certe) de la alţi proprietari la SC L. SRL, inculpatul F. a creat condiţiile obţinerii în mod fraudulos a unor subvenţii de către această societate, în condiţiile în care, pe de o parte, potrivit celor declarate chiar de el, cunoştea mecanismul de fraudare, iar pe de altă parte, a arătat că a trecut doar bovine pentru că ştia că acestea nu erau verificate în teren de APIA.

Cu alte cuvinte, inculpatul nu doar că a ştiut că SC L. SRL nu are în realitate animalele menţionate în registru, fiind vorba despre mutări scriptice de la alţi proprietari, ci a făcut această operaţiune numai cu privire la animale despre care ştia că APIA nu face verificări în teren, neexistând vreun risc ca acţiunile sale ilegale să fie descoperite.

Susţinerea inculpatului, potrivit căreia el ştia că SC L. SRL nu are activitate reprezintă de asemenea o împrejurare care demonstrează vinovăţia sa. Înregistrarea de către inculpatul F. a unei noi exploataţii, pe care a dotat-o din punct de vedere scriptic cu animale care nu-i aparţineau şi despre care acesta ştia că nu are în realitate nicio activitate, demonstrează că acesta a acceptat să ateste împrejurări necorespunzătoare adevărului, ceea ce a atras de altfel şi stabilirea vinovăţiei sale pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, fiind fără relevanţă că între timp a intervenit prescripţia răspunderii penale pentru această infracţiune.

În acest context, este de reţinut şi faptul că numerele pe care le poartă cele două adeverinţe nu au corespondenţă în vreo evidenţă ţinută de inculpat, ci au fost stabilite la întâmplare de acesta, fapt pe care nici nu l-a contestat. Tot astfel, în ce priveşte motivul eliberării celor două înscrisuri, ambele poartă menţiunea, nereală şi ilogică "pentru dosar personal", în condiţiile în care beneficiarul adresei era o persoană juridică.

De altfel, inculpatul nu a putut explica care ar fi fost motivele pentru care inculpatul D. ar fi dorit să înregistreze o exploataţie care în realitate nu avea animale şi nici activitate, fiind evident că o asemenea situaţie ar fi ridicat un semn de întrebare pentru orice persoană de bună-credinţă cu privire la finalitatea urmărită printr-o asemenea conduită.

Or, în cazul inculpatului F., nu era vorba doar despre un semn de întrebare, în condiţiile în care acesta cunoştea mecanismul de fraudare a subvenţiilor prin folosirea unor date false cu privire la efectivele de animale, care mutatis mutandis putea fi folosit şi de SC L. SRL, ceea ce s-a şi întâmplat în speţă.

Pentru toate argumentele expuse anterior, apreciez că, prin înscrierea în fals a SC L. SRL cu efective de animale pe care nu le deţinea, urmată de punerea la dispoziţie a adeverinţelor nr. x din 2009 şi nr. y din 2009, inculpatul F. a acceptat posibilitatea ca actele sale să servească la obţinerea de către societatea sus-menţionată a unor subvenţii în mod fraudulos, ceea ce înseamnă că acesta a acţionat cu intenţie indirectă, în calitate de complice, la săvârşirea infracţiunii prev.de art. 181 din Legea nr. 78/2000, astfel încât se impunea condamnarea acestuia, iar pe latură civilă obligarea sa la plata despăgubirilor civile şi menţinerea popririi şi sechestrului asigurator asupra bunurilor sale.

GGC -ED