Correction of detention credit calculation error in prison sentence enforcement warrant

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 7 mai 2019, a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, adresa din 6 mai 2019 a Penitenciarului Ploieşti, prin care s-a solicitat clarificarea situaţiei juridice a persoanei private de libertate A., arătându-se, cu referire la mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 3 din 3 mai 2019 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca urmare a rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 2/F din 10 ianuarie 2019, prin decizia penală nr. 234 din 02 mai 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, că intervalul 11 iunie 2015 - 29 septembrie 2015 a fost reţinut în mod eronat, întrucât din documentele aflate la dosarul condamnatului reiese că perioada executată în stare de reţinere, arest preventiv şi arest la domiciliu este cuprinsă între 11 iunie 2015 şi 29 septembrie 2016.

Prin viza administrativă aplicată de preşedintele secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, această adresă a fost calificată ca reprezentând o contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., motiv pentru care, în conformitate cu art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1375 din 17 decembrie 2015, a fost trimisă spre soluţionare Completului nr. 4, care a pronunţat Decizia penală nr. 234 din 02 mai 2019 în dosarul nr. x/2018, a cărei lămurire se solicită.

Ca urmare, s-a format pe rolul instanţei supreme dosarul nr. x/2019, stabilindu-se prim termen de judecată la data de 16 mai 2019, iar, anterior acestuia, au fost efectuate demersuri pentru ataşarea dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, împreună cu dosarele componente, precum şi verificări în baza de date a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor cu privire la situaţia juridică a condamnatului.

În şedinţa publică din 16 mai 2019, condamnatul A. şi-a însuşit contestaţia la executare ce formează obiectul prezentei cauze.

Analizând contestaţia la executare însuşită de condamnatul A., prin prisma motivului invocat, Înalta Curte, în complet constituit potrivit art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1375 din 17 decembrie 2015, constată că aceasta este întemeiată pentru motivele arătate în continuare.

Contestaţia la executare este un mijloc jurisdicţional de rezolvare a unor incidente ivite în cursul executării pedepsei, pe această cale putându-se invoca numai aspecte ce ţin de executarea hotărârilor, iar nu şi de legalitatea şi temeinicia acestora.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva executării unei hotărâri penale se poate face contestaţie când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută (teza I) sau vreo împiedicare la executare (teza a II-a), cerere care, în conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., trebuie depusă la instanţa care a pronunţat respectiva hotărâre.

Pe de altă parte, în conformitate cu dispoziţiile art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1375 din 17 decembrie 2015, contestaţiile la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. se soluţionează de completul care a pronunţat hotărârea a cărei lămurire se solicită, judecătorii urmând a se reuni chiar dacă nu mai fac parte, împreună, din acelaşi complet.

Din contestaţia la executare însuşită de condamnatul A. rezultă că acesta solicită lămurirea dispozitivului Deciziei penale nr. 234 din 2 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, sub aspectul perioadei executate în stare de reţinere, arestare preventivă şi arest la domiciliu ce trebuie scăzută din durata sancţiunii penale stabilită în sarcina sa prin decizia menţionată, raportat la faptul că prin Sentinţa penală nr. 75 din 24 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 20/A din 30 ianuarie 2018 a instanţei supreme, s-a dispus deducerea intervalului cuprins între 11 iunie 2015 şi 29 septembrie 2016, inclusiv, iar nu doar până la 29 septembrie 2015, fiind, astfel, incident cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.

Examinând, în aceste limite, actele dosarului, se constată că, prin Decizia penală nr. 234 din 02 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, au fost admise contestaţiile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, şi de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 2 din 10 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, care a fost desfiinţată şi, în rejudecare, în temeiul art. 585 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă cererea de modificare a pedepsei formulată de petentul condamnat A..

S-a constatat că infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 651/F din 20 iulie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2291 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sunt concurente cu infracţiunea pentru care acesta a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 112 din 16 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 135/A din 30 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În temeiul art. 865 alin. (1) raportat la art. 85 alin. (1) C. pen. (1969), a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată condamnatului A. prin Sentinţa penală nr. 651/F din 20 iulie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2291 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sancţiune ce a fost descontopită în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, astfel: 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. (1969), şi 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. (1969).

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele de 2 ani închisoare şi 3 ani închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 651/F din 20 iulie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2291 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 112 din 16 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 135/A din 30 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, condamnatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b C. pen. (1969) pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

S-a constatat că revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare dispusă prin Sentinţa penală nr. 75/F din 24 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 20/A din 30 ianuarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, rămâne fără efecte ca urmare a anulării dispuse prin decizie.

Totodată, în temeiul art. 43 alin. (1) şi alin. (6) C. pen., s-a adăugat pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 75/F din 24 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 20/A din 30 ianuarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, urmând ca, în final, condamnatul A. să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.

S-a constatat că pedepsele complementare şi accesorii aplicate în temeiului C. pen. din 1969, constând în interzicerea unor drepturi, sunt de aceeaşi natură şi au acelaşi conţinut cu pedeapsa complementară şi pedeapsa accesorie aplicate conform noii reglementări.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen. şi art. 66 alin. (1) C. pen., s-a interzis condamnatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei închisorii sau considerarea acesteia ca executată, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (3) şi alin. (5) C. pen., s-a interzis condamnatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, până când pedeapsa închisorii va fi executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 40 alin. (3) C. pen. şi art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv art. 399 alin. (9) C. proc. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii reţinerea, arestul preventiv, arestul la domiciliu şi perioada executată de la 08 ianuarie 2012 la 11 octombrie 2012, de la 11 iunie 2015 la 29 septembrie 2015 şi de la 31 ianuarie 2018 la zi.

Au fost anulate mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 90/2017 din 31 ianuarie 2018 şi nr. 342/2016 din 30 mai 2018 emise de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi s-a dispus emiterea unor noi forme de executare, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.

Deopotrivă, se observă că, prin Sentinţa penală nr. 75/F din 24 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 20/A din 30 ianuarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, hotărâre prin care s-a aplicat una dintre pedepsele ce au intrat în operaţiunea de determinare a sancţiunii penale rezultante stabilită pentru pluralitatea de infracţiuni în dosarul nr. x/2018, petentul A. a fost condamnat la 5 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă din care s-a dedus reţinerea, arestarea preventivă şi arestul la domiciliu de la 8 ianuarie 2012 la 11 octombrie 2012 (în dosarul nr. x/2012, în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 651/F din 20 iulie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2291 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală) şi de la 11 iunie 2015 la 29 septembrie 2016 (în dosarul nr. x/2015).

De asemenea, din cuprinsul adresei nr. x din 02 octombrie 2018 emisă de Penitenciarul Bucureşti Jilava (înscris aflat la dosar nr. x/2018 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, ataşat la dosarul nr. x/2018) şi al deciziei penale nr. 291/A din 11 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală (ataşată în extras la dosar nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), prin care a fost modificată sentinţa penală nr. 651/F din 20 iulie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2012 (ce a rămas apoi definitivă prin Decizia penală nr. 2291 din 27 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), rezultă că persoana condamnată A. s-a aflat în stare de reţinere şi arestare preventivă de la 8 ianuarie 2012 la 11 octombrie 2012 în dosarul nr. x/2012 şi în stare de reţinere, arestare preventivă şi arest la domiciliu de la 11 iunie 2015 la 29 septembrie 2016 în dosarul nr. x/2015, începând executarea pedepsei închisorii în baza mandatului nr. x/2017 din 30 ianuarie 2018, prin încarcerarea sa la data de 31 ianuarie 2018.

Ca urmare, având în vedere că prin Decizia penală nr. 234 din 02 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, s-a dispus deducerea din pedeapsa de 6 ani închisoare ce a fost stabilită a reţinerii, arestului preventiv, arestului la domiciliu şi a perioadei executată de la 8 ianuarie 2012 la 11 octombrie 2012, de la 11 iunie 2015 la 29 septembrie 2015 şi de la 31 ianuarie 2018 la zi, se constată că, în cauză, este incident cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., impunându-se lămurirea hotărârii sub aspectul intervalului de timp ce trebuie scăzut din sancţiunea penală aplicată.

Aşadar, constatând incidenţa dispoziţiilor procedurale anterior menţionate, Înalta Curte, în temeiul art. 599 C. proc. pen., va admite contestaţia la executare însuşită de condamnatul A. cu privire la Decizia penală nr. 234 din 2 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, iar, în baza art. 40 alin. (3) C. pen. şi art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv art. 399 alin. (9) C. proc. pen., va scădea din durata pedepsei închisorii aplicată acestuia prin hotărârea menţionată reţinerea, arestul preventiv, arestul la domiciliu şi perioada executată de la 8 ianuarie 2012 la 11 octombrie 2012, de la 11 iunie 2015 la 29 septembrie 2016 şi de la 31 ianuarie 2018 la zi.

Va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinţei penale nr. 2 din 10 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 234 din 2 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, şi va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei hotărâri.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei la executare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia la executare însuşită de condamnatul A. cu privire la Decizia penală nr. 234 din 2 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 40 alin. (3) C. pen. şi art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv art. 399 alin. (9) C. proc. pen., scade din durata pedepsei închisorii aplicată condamnatului A. reţinerea, arestul preventiv, arestul la domiciliu şi perioada executată de la 08 ianuarie 2012 la 11 octombrie 2012, de la 11 iunie 2015 la 29 septembrie 2016 şi de la 31 ianuarie 2018 la zi.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinţei penale nr. 2 din 10 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 234 din 2 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei la executare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2019.

GGC - MM