European Arrest Warrant execution and validity of house arrest as underlying national detention measure under Framework Decision 2002/584/JA

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 36 din 21 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 18 decembrie 2019 de către autorităţile judiciare din Italia - Tribunalul Matera, Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare, în Dosarul nr. x/2018 R.G.N.R. MOD 21-179/2019 R.G.G.I.P. pe numele persoanei solicitate A. .

A revocat măsura controlului judiciar dispusă faţă de persoana solicitată prin încheierea nr. 10 din data de 6 februarie 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

A constatat că în prezenta procedură persoana solicitată a fost privată de libertate de la 23 ianuarie 2020 până la 6 februarie 2020, inclusiv.

În temeiul art. 109 alin. (4) din Legea nr. 302/20004 cu referire la art. 28 alin. (3) din Legea nr. 141/2010, a solicitat Biroului Naţional SIRENE întreprinderea demersurilor necesare pentru adăugarea unui indicator de validitate la semnalarea din SIS introdusă de autorităţile italiene în baza mandatului european de arestare privind pe persoana solicitată A..

Cheltuielile judiciare au fost reţinute în sarcina statului.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 23 ianuarie 2020 a fost înregistrată adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. x/2020 prin care s-a înaintat semnalarea Biroului Naţional Sirene nr. x/SIRENE/ADS din data de 23 ianuarie 2020 transmisă în baza mandatului european de arestare emis la data de 18 decembrie 2019 de autorităţile judiciare din Italia - Judecătorul Investigaţiilor Preliminare de la Tribunalul din Matera în Dosarul nr. x/2018 R.G.N.R. - 179/2019 RG GIP pe numele persoanei solicitate A. .

Totodată, au fost înaintate procesul-verbal încheiat la data de 23 ianuarie 2020 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Ordonanţa de reţinere nr. 5 din 23 ianuarie 2020, prin care s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pentru 24 ore, cu începere de la 23 ianuarie 2020, ora 16:17, până la 24 ianuarie 2020, ora 16:17.

Prin Încheierea nr. 7 din data de 23 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2020 s-a dispus faţă de persoana solicitată măsura arestării provizorii pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 23 ianuarie 2020 până la data de 6 februarie 2020, inclusiv şi s-a stabilit termen pentru prezentarea mandatului european de arestare tradus în limba română.

La data de 3 februarie 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat mandatul european de arestare emis la data de 18 decembrie 2019 de către autorităţile judiciare din Italia - Tribunalul Matera, Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare, în Dosarul nr. x/2018 R.G.N.R. MOD 21-179/2019 R.G.G.I.P., pe numele persoanei solicitate A..

În cuprinsul mandatului european de arestare se arată că acesta a fost emis în baza ordonanţei de aplicare a măsurii preventive a arestului la domiciliu din data de 26 noiembrie 2019 emisă de judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului Matera în Dosarul nr. x/2018 R.G.N.R. MOD 21-179/2019 R.G.G.I.P. faţă de A., cetăţean român, născut la data de 9 august 1991 în Craiova, cu reşedinţa în Birmingham, Marea Britanie, acesta fiind cercetat pentru săvârşirea a trei infracţiuni de violenţă sexuală prevăzută de art. 81 alin. (2), art. 609 - octies raportat la art. 609 bis alin. (2) nr. 1, art. 609 ter alin. (1) nr. 1 din C. pen. italian, limita maximă a pedepsei prevăzute de legea statului emitent pentru aceste fapte fiind de 16 ani închisoare, iar durata maximă a măsurii preventive de 4 ani. Se menţionează că această măsură preventivă a fost dispusă in absentia, iar persoana solicitată nu a fost citată personal şi nici nu a fost informată prin alte mijloace despre data şi locul fixate pentru procesul încheiat cu hotărârea pronunţată, însă beneficiază de garanţii, în sensul că imediat după predare va fi prezentată judecătorului pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului Matera şi va fi audiată cu privire la măsură.

Din descrierea faptelor rezultă că persoana solicitată A., în complicitate cu alte persoane, au determinat o minoră cu vârsta sub 14 ani să întreţină şi să suporte acte sexuale, profitând de situaţia sa de inferioritate determinată de un handicap datorită funcţiei cognitive scăzute. În una dintre cele trei infracţiuni, tânăra a fost constrânsă să întreţină şi să suporte acte sexuale sub ameninţarea cu acte de violenţă fizică şi divulgarea imaginilor efectuate în timpul întâlnirilor unor terţe persoane, dacă nu ar fi continuat să suporte alte acte sexuale. Aceste fapte au fost săvârşite la data de 6 aprilie 2018 şi în următoarele zile din luna aprilie 2018 în localitatea Irsina din Provincia Matera, Italia. În toate cazurile A. a participat activ la comiterea actelor sexuale şi la ameninţarea cu divulgarea către terţe persoane a imaginilor acelor acte sexuale.

A reţinut că autoritatea italiană a înaintat la dosarul cauzei ordonanţa de aplicare a măsurii preventive a arestului la domiciliu emisă la data de 26 noiembrie 2019 de judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului Matera în Dosarul nr. x/2018 R.G.N.R.-179/2019 R.G.G.I.P. faţă de persoana solicitată A. şi a precizat că în legislaţia italiană măsura preventivă a arestului la domiciliu este considerată drept arest preventiv, ca şi măsura arestului preventiv în închisoare. Prin urmare, conform şi normelor internaţionale privind mandatul european de arestare, ordonanţa de aplicare a măsurii preventive a arestului la domiciliu poate sta la baza emiterii mandatului european de arestare.

A apreciat că, din examinarea dispoziţii art. 84 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, rezultă că atunci când mandatul european de arestare este emis în scopul efectuării urmăririi penale sau judecăţii trebuie să aibă la bază un mandat de arestare preventivă naţional sau o altă hotărâre judecătorească executorie având acelaşi efect, care să includă dispoziţia de arestare internă pe teritoriul statului membru emitent. Mandatul de arestare preventivă naţional se emite cu dispoziţia de arestare a unei persoane pe teritoriul statului membru UE în conformitate cu legislaţia internă a acelui stat, legislaţie care prevede cazurile şi condiţiile arestării preventive, durata arestării, ordinul de a fi arestată persoana, locul de deţinere unde va fi depusă, ceea ce se recunoaşte, fără nicio altă formalitate, pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce fiind tocmai hotărârea sau mandatul de arestare preventivă naţional.

Sub acest aspect, a observat că în jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie (cauza Niculaie Aurel Bob-Dogi - C-241/15) a fost interpretat articolul 8 alin. (1) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI în sensul că: 1) noţiunea "mandat de arestare" care figurează în această dispoziţie, trebuie înţeleasă ca desemnând un mandat naţional de arestare distinct de mandatul european de arestare. 2) atunci când un mandat european de arestare care se întemeiază pe existenţa unui "mandat de arestare" în sensul acestei dispoziţii nu cuprinde indicarea existenţei unui mandat de arestare naţional, autoritatea judiciară de executare nu trebuie să îi dea curs dacă, având în vedere informaţiile furnizate în aplicarea art. 15 alin. (2) din Decizia-cadru nr. 2002/584, cu modificările ulterioare, precum şi toate celelalte informaţii de care dispune, această autoritate constată că mandatul european de arestare nu este valid întrucât a fost emis fără să fi fost emis în mod efectiv un mandat de arestare naţional distinct de mandatul european de arestare."

A reţinut că, din informaţiile comunicate de autorităţile judiciare italiene rezultă că la baza emiterii mandatului european de arestare, a cărui executare formează obiectul prezentului dosar, se află ordonanţa de aplicare a măsurii preventive a arestului la domiciliu emisă la data de 26 noiembrie 2019 de judecătorul pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului Matera în Dosarul nr. x/2018 R.G.N.R. MOD 21-179/2019 R.G.G.I.P. faţă de A., ordonanţă ce nu reprezintă un mandat de arestare naţional şi nici o hotărâre judecătorească având acelaşi efect.

Deşi în informaţiile comunicate, autorităţile judiciare italiene emitente au specificat că măsura preventivă a arestului la domiciliu este considerată drept arest preventiv ca şi măsura arestului preventiv în închisoare şi, potrivit normelor internaţionale privind mandatul european de arestare, ordonanţa de aplicare a măsurii preventive a arestului la domiciliu poate sta la baza emiterii mandatului european de arestare, a considerat această menţiune rezultatul unei aprecieri care nu are susţinere nici în legislaţia internă, dispoziţiile incidente din legislaţia italiană nefiind menţionate, dar nici în legislaţia internaţională. Aceasta, întrucât, în cazul măsurii preventive a arestului la domiciliu nu se emite mandat de arestare şi deci nu se poate pune problema "existenţei unui mandat de arestare", iar prin noţiunea "orice altă decizie judiciară executorie cu acelaşi efect", cuprinsă în art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-cadru nr. 584/2002/JAI, se înţelege orice hotărâre care impune o măsură în detenţie (cum ar fi de exemplu o hotărâre privind internarea într-un centru de detenţie a unui minor), nu şi decizii care privesc alte măsuri mai puţin restrictive de drepturi, cum este şi cea a arestului la domiciliu.

Faţă de aceste considerente, a constatat că nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 - art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-cadru nr. 584/2002/JAI.

Împotriva acestei încheieri a declarat contestaţie, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

În motivarea contestaţiei s-a susţinut, în esenţă, pe de o parte, că autorităţile judiciare italiene au precizat că "în Italia măsura preventivă a arestului la domiciliu este considerată drept arest preventiv, ca şi măsura arestului preventiv în închisoare. Prin urmare, şi de asemenea, conform normelor internaţionale din mandatul european de arestare, ordonanţa de aplicare a măsurii arestului preventiv la domiciliu poate sta la baza emiterii mandatului european de arestare.", se poate concluziona că ordonanţa de aplicare a măsurii preventive a arestului la domiciliu emisă la data de 26 noiembrie 2019 faţă de persoana solicitată A. reprezintă o decizie judiciară executorie, având acelaşi efect cu cel al unui mandat de arestare, intrând în sfera de aplicare a art. 1 şi 2, aşa cum cer dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-cadru nr. 584/2002/JAI, iar pe de altă parte, că ordinul de aplicare a măsurii arestării preventive la domiciliul din 26 noiembrie 2019 a fost înlocuit, la cererea procurorului, prin ordonanţa de arest preventiv în închisoare, din 21 februarie 2020.

Examinând contestaţia prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:

Art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale reglementează dreptul la o cale de atac pentru persoana care a fost condamnată penal. Prin urmare, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacră în materie penală obligativitatea dublului grad de jurisdicţie doar în procedurile referitoare la soluţionarea unei acuzaţii penale, dar, în măsura în care legislaţia naţională prevede dreptul la căi de atac, acesta reprezintă o garanţie în sensul art. 6 din Convenţie care trebuie respectată şi în cadrul altor proceduri.

În speţă, ulterior pronunţării hotărârii contestate, autorităţile italiene au înaintat la dosarul cauzei Ordonanţa la cerere pentru înăsprirea măsurii de arest preventiv din data de 21 februarie 2020, emisă de Oficiul Judecătorului pentru Investigaţii Criminale din cadrul Tribunalului din Matera în cauza nr. 3077/18/R.G.N.R (179/19 R.G.J.I.P) din care reiese că măsura arestului la domiciliu din data de 26 noiembrie 2019, dispusă împotriva persoanei solicitate A., a fost înlocuită cu măsura arestării preventive.

Or, această chestiune nu este una pur formală, ci reprezintă un criteriu esenţial, ce nu a fost avut în vedere la pronunţarea soluţiei contestate, în funcţie de care se face aprecierea pe fondul cererii de emitere a mandatului european de arestare, motiv pentru care soluţionarea cererii procurorului direct în calea de atac ar aduce atingere dreptului persoanei solicitate de a beneficia de dublul grad de jurisdicţie.

În consecinţă, având în vedere aspectele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., va admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, va desfiinţa sentinţa penală contestată şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) şi (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Sentinţei penale nr. 36 din 21 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, privind pe intimatul-persoană solicitată A., desfiinţează sentinţa penală apelată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 aprilie 2020.

GGC - MM