Decizia nr. 222/A/2019 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Deliberând în cauza de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

I. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea din data de 22 august 2013 (dosar nr. x/2012), au fost trimişi în judecată inculpaţii A., B., C., D. şi E., pentru săvârşirea infracţiunilor, după cum urmează:

- inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 257 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, dare de mită, prev. şi ped. de art. 255 C. pen. rap. la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi cumpărare de influenţă, prev. şi ped. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 257 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., dare de mită, prev. şi ped. de art. 255 C. pen. rap. la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi cumpărare de influenţă, prev. şi ped. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- inculpatul C., pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 26 C. pen., rap la art. 257 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- inculpatul D., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 257 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., complicitate la dare de mită, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap.art. 255 C. pen. rap. la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi complicitate la luarea de mită, prev. şi ped. de art. 26 C. pen., rap. la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi

- inculpatul E., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. şi ped. art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

II. prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăriri penale faţă de: F., sub aspectul săvârşirii infracţiuni de

- "complicitate la luare de mită", prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii şi faţă de: G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de

- "cumpărare de influenţă", prev. şi ped. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, întrucât există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege.

III. de asemenea, prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor într-un alt dosar sub aspectul săvârşirii infracţiunii de "luare de mită", prev. şi ped. de art. 254 C. pen., în legătură cu punerea în libertate a inculpaţilor A. şi B..

* * *

Pentru a se dispune în acest sens, conform actului de sesizare a instanţei s-au reţinut următoarele:

La data de 1 iunie 2012, numitul G. a depus la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea un denunţ cu privire la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă de către inculpaţii A. şi B..

Prin rechizitoriul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Biroul Teritorial Satu Mare din 9 octombrie 2009 (dosar nr. x/2009) inculpaţii A. şi B. au fost trimişi în judecată alături de H., I., G., J. şi A. pentru săvârşirea de infracţiuni de corupţie, în concurs cu infracţiuni de contrabandă şi crimă organizată.

Prin Sentinţa penală nr. 222 din 21 decembrie 2011 a Tribunalului Satu Mare, s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită, constituirea unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave şi contrabandă calificată la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare, iar inculpatul B. pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni la aceeaşi pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare şi revocarea beneficiului unei suspendări sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare.

Cu excepţia numitului J., care a decedat în cursul cercetării judecătoreşti, G., H., I. şi A. au fost condamnaţi şi ei pentru faptele lor la pedepse privative de libertate sau cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Împotriva Sentinţei penale nr. 222 din 21 decembrie 2011 a Tribunalului Satu Mare, atât Direcţia Naţională - Biroul Teritorial Satu Mare, cât şi inculpaţii din dosar, au declarat apel, cauză aflată pe rolul Curţii de Apel Oradea (dosar penal nr. x/2009).

În cursul judecării apelului de către Curtea de Apel Oradea, inculpatul A. i-a relatat denunţătorului G. (coinculpat apelant în dosarul penal nr. x/2009, că prin intermediul unei cunoştinţe "L.", poate să influenţeze hotărârea judecătorească care se va da în apel, spunându-i că pentru fiecare an redus din pedeapsa pronunţată de prima instanţă va trebui să dea câte 10.000 Euro.

În data de 30 mai 2012, inculpaţii A. şi B. i-au cerut denunţătorului G. să se hotărască dacă e de acord să dea suma de bani pentru a i se reduce pedeapsa.

În aceste împrejurări, în data de 1 iunie 2012, numitul G. a depus un denunţ la Direcţia Naţională Anticorupţie - Biroul Teritorial Satu Mare cu privire la faptele inculpaţilor A. şi B..

Conform probelor de la dosar, în data de 2 iunie 2012, denunţătorul G. s-a deplasat în localitatea Sighetul Marmaţiei, judeţul Maramureş, unde inculpaţii A. şi B., i-au pretins în mod explicit suma de 20.000 Euro, lăsându-l să creadă că prin persoane interpuse, a căror identitate nu au dezvăluit-o, au influenţă asupra magistraţilor investiţi cu soluţionarea apelului aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea, şi pe care pot să-i determine să pronunţe o soluţie favorabilă, în sensul că vor reduce cuantumul pedepselor aplicate în primă instanţă.

Astfel, declaraţia denunţătorului G. se coroborează cu procesul-verbal de redare a discuţiei ambientale care a avut loc în după-amiaza zilei de 2 iunie 2012 între denunţător şi inculpaţii A. şi B.:

"A.: - Acum G., problema îi în felul următor …

G.: - Da.

A.: - Pe tine de costă 30.000, te-ar fi costat 20, da tu nu ţi-ai plătit o primă, deci tu tre să fi ... să ştii, tu dacă crezi că poţi să-ţi plăteşti, nu trebe, să dai toţi banii toţi odată, tu, io acum dacă îs 10.000, io mă duc şi tratez treaba, tu de la Oradea vezi rezultatul şi faci plata până la Bucureşti (n.n. recurs) ... mă înţelegi? Nu îţi ia nimeni bani pentru tranşa a doua, să nu crezi că-ţi cineva banii, rezultatul, tu îţi vezi la Oradea rezultatul .. la Oradea ...

. . . . . . . . . .

B. - Atunci îi bună treaba, da eu îţi spun sincer că părerea mea, că o să trebuiască mai repede banii … după vacanţa asta o să trebuiască banii.

A.: - Ştiţi când o să trebuiască banii? Vă spun io când o să trebuiască banii că … vă spun io când … maxim septembrie … hai să fie octombrie … şi nu toţi, că nu o ducem toţi odată, o să trebuiască dus o parte, îţi vezi rezultatul la Oradea … şi trebe să duci o parte … şi la Bucureşti când meri trebuie să plăteşti, la Bucureşti, nu mere că după …

G.: 30 în cap? Nu o să am, am vorbit cu maică-mea, pun apartamentul la vânzare, da chiar în cap 30, îţi spun sincer, nu are sens să te duc cu zăhărelul, nu am 30.

………………………………………………………………………………….

A.: Io ăştia îi duc, ăştia 10.000 îi duc la el, i-am dat lui şi poftim aicea îi, ai doi ani, sau comandă doi ani, sau trei ani, cât poţi să-i iei … îi foarte amărât, atâta pot să-ţi spun, îi amărât, are necazuri …. atâta pot să-i spun şi … diferenţa o vezi, tu o să vezi la Oradea schimbarea".

Suma de 30.000 Euro la care inculpatul A. face referire, vizează 20.000 Euro pretinşi pentru a influenţa soluţia din apelul aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea, şi 10.000 Euro cu titlu de datorie pe care denunţătorul ar avea-o faţă de inculpat. Astfel, denunţătorul G. a declarat că în cursul anului 2009, în timp ce erau arestaţi, inculpatul A. a susţinut că pentru a fi puşi în libertate în dosarul nr. x/2009 în primă instanţă, a dat prin intermediul lui "L." unui magistrat suma de 50.000 Euro. Întrucât această sumă s-a dat pentru punerea în libertate a tuturor celor cercetaţi în stare de arest preventiv, inculpatul A. a considerat de cuviinţă că trebuie să-şi recupereze de la B., G., I. şi H. această sumă.

Întrucât cercetarea acestui aspect nu a fost finalizată, în cauză existând indicii şi că soluţia de achitare în primă instanţă a numiţilor I. şi H. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave (fapt ce a permis aplicarea unor pedepse reduse celor doi în condiţiile în care vinovăţia era aceeaşi pentru toţi), s-a dat ca urmare a unor acte de corupţie, faţă de aceste aspecte s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor într-un alt dosar.

Deşi inculpaţii A. şi B. au pretins de la denunţătorul G. suma de 20.000 Euro pentru a-şi exercita influenţa asupra completului de judecată investit cu judecarea apelului, această infracţiune a rămas săvârşită doar în modalitatea pretinderii.

Influenţa de care s-au prevalat inculpaţii A. şi B. a fost una reală. Astfel, conform probelor administrate în cursul urmăririi penale, cei doi inculpaţi, fie direct, fie prin intermediul inculpatului C. ţineau legătura cu inculpatul D. (originar din zona Sighetu Marmaţiei, dar stabilit în Oradea), persoană care este în relaţii apropiate cu inculpatul E. - judecător la Curtea de Apel Oradea şi preşedinte al completului investit cu soluţionarea apelului în dosar nr. x/2009.

Conform probelor de la dosar, inculpaţii A. şi B., veneau în Oradea cu o zi-două înaintea termenului de judecată, de regulă însoţiţi de inculpatul C., unde se întâlneau cu inculpatul D., care lua legătura cu inculpatul E.. Întrucât inculpaţii au negat aceste aspecte şi au dat dovadă de nesinceritate, conţinutul mesajelor transmise în modalitatea de mai sus descrisă, dar şi starea de fapt, a rezultat din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice sau din înregistrările video care se coroborează cu probe indirecte.

În cauză au fost administrate probe potrivit cărora, inculpatul D. a pretins direct de la inculpaţii A. şi B. suma de 40.000 Euro (câte 20.000 Euro de persoană) pentru a-şi exercita o influenţă reală asupra inculpatului E. - preşedintele de complet investit cu soluţionarea apelului din dosarul nr. x/2009.

În data de 7 iunie 2012, dată la care pe rolul Curţii de Apel Oradea a existat un termen de judecată al dosarului nr. x/2009, inculpaţii A. şi B. s-au întâlnit cu inculpatul D. . În după masa aceleiaşi zile, inculpatul B., într-o discuţie cu un amic, face următoarele afirmaţii:

"B.: - Ia, chiar azi am avut proces, acuma am venit acasă.

X: - Da? Şi ce-i pe acolo?

B.: - Da, ce-i acolo? Mi s-a amânat …, s-a judecat … Na, poate, poate va fi bine. …. S-a judecat şi … ştii, de la 9 ani, aşa cum am avut, ştii?

X: - Da?

B.: - O să-mi scadă la patru.

X: - Aha.

………………………………………………………………………………….

B.: - Aici o să mă coste … aproximativ 40.000.

X:- A? Nu vorbi … Nu vorbi mult!"

Aşadar, la al doilea termen de judecată al apelului, în data de 7 iunie 2012, inculpatul B. avea reprezentarea că trebuie să dea suma de aproximativ 40.000 Euro pentru a-i fi redusă pedeapsa primită în primă instanţă. Reprezentarea că pedeapsa îi va fi redusă, certitudine dobândită după întâlnirea cu inculpatul D., a avut-o şi inculpatul A., care i-a comunicat denunţătorului G., în data de 7 iunie 2012, că "Deci la noi ne-a garantat peste trei ani, trei ani sigur jos, da nu patru … prejudiciu o p… nu va fi nici un prejudiciu."

În data de 6 septembrie 2012, s-a fixat un nou termen de judecată al apelului în dosarul nr. x/2009. După ora fixată pentru judecarea apelului, inculpatului A. a intenţionat să se întâlnească cu inculpatul D., în condiţiile în care în data de 5 septembrie 2012, inculpatul B. a cumpărat de la casele de schimb valutar din localitatea Sighetul Marmaţiei suma de 15.000 Euro. Pentru că inculpatul D. nu era în localitate în data de 6 septembrie 2012, inculpatul C. i-a transmis inculpatului A., înainte de a intra în sala de judecată că: (n.n. D.) "…o vorbit el, o zis că tăt." .

La întoarcerea în Oradea, în data de 8 septembrie 2012, inculpatul D. a luat legătura cu inculpatul C., interesându-se de inculpaţii A. şi B.:

"D.: - Da o fost joi (n.n. 6 septembrie 2012 termen în dosarul nr. x/2009 la Curtea de Apel Oradea) la pădure, aicea? C-ai zis că veniţi joi la pădure … o fost?

C.: - O fost … trebuie să mă duc în octombrie. În şase, îmi pare.

D.: - Na, păi mai vorbim noi."

Inculpaţii D. şi C. administrează societăţi care au ca obiect de activitate lucrări forestiere şi aşa cum a rezultat, pentru a evita discuţiile deschise şi directe despre procesul inculpaţilor A. şi B. aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea şi intenţia acestora de a cumpăra influenţa pretinsă, în scopul obţinerii unei soluţii favorabile, au folosit în dialogul lor termeni specific forestieri.

În dosar au fost administrate probe certe, potrivit cărora, din suma de 40.000 Euro pretinsă, în cursul lunii septembrie 2012, inculpatul B. i-a dat inculpatului C. suma de 10.000 Euro pentru a-i fi predată inculpatului D.. În lipsa unei atitudini sincere din partea inculpaţilor, se va reţine că suma de 10.000 Euro, dată inculpatului C. pentru a fi predată inculpatului D. pentru a cumpăra influenţa promisă asupra inculpatului E. - preşedintele completului de apel, a fost restituită inculpatului B..

Concludente în acest sens sunt discuţiile telefonice în care inculpatul B. îşi exprimă nemulţumirea şi refuzul de a mai da şi alte sume de bani, în lipsa unei soluţii favorabile

"B.: - Ştii ce a vrut C.?

Doamnă: - Ce?

B.: - Ştii, când a dat ăla banii? (n.n. D.)

Doamnă: - No?

B.: - Trebuia să le dăm 12.500.

Doamnă: - No?

B.: - Eu i-am dat numai 10.

Doamnă: - Şi?

B.: - Şi D. a zis că îi e frică şi nu ştiu ce. Că mai trebuie 2.500. Şi eu i-am spus:

"Ştii ce? Eu nu mai dau niciun ban, vreau să văd negru pe alb. Ştii, că treaba s-a stricat cam tare, am spus … Dacă treaba se va rezolva aşa cum vreau eu, atunci rezultatul o să fie aşa cum trebuie, iar dacă nu… de ce să vă dau banii pe degeaba, am spus".

…………………………………………………………………………….

Doamnă: - Da? Şi ce a zis? (n.n. C.)

B.: - Să mă duc eu şi să vorbesc cu D. Şi i-am spus:

"Bine-nţeles că mă duc. Miercuri mă duc şi vorbesc cu el".

Faptul că obţinuse de la inculpatul D. doar o promisiune de intervenţie la magistrat pentru o soluţie favorabilă, nu şi o certitudine, i-a creat inculpatului B. o stare de nervozitate, manifestată cu precădere cu ocazia apropierii termenelor la Curtea de Apel Oradea. Această stare l-a determinat pe inculpatul B. să-l chestioneze în data de 23 septembrie 2012 pe inculpatul A. cu privire la influenţa promisă de către inculpatul D..

"B.: - Măi, da ai vorbit ceva sau n-ai vorbit cu ăsta? (n.n.D.)

A.: - Măi, am vorbit, să mergi să-ţi spună Mihai, ă…Nelu … ieri o rămas să vorbească … că nu o putut până ieri. Vorbea cu C.! Bine?

B.: - Dacă nu io mă duc la Oradea miercuri"

În data de 24 septembrie 2012, ora 12:33 inculpatul D. i-a comunicat inculpatului C. şi pretenţiile inculpatului E. - preşedintele de complet, asigurându-l că şi-a exercitat influenţa asupra lui. Aşa cum s-a arătat, cei doi inculpaţi au folosit în cadrul discuţiei, un limbaj codat, specific activităţii lor, pentru a ascunde intenţiile lor reale:

"C.: - Da ai vorbit cu ăsta la pădure? (n.n. inculpatul E.)

D.: - Da, da, am vorbit.

C.: - Aşa, şi tu … tre merem încolo?

D.: - Păi, până miercuri … ştii că-s două variante, ţi-o zis ei, că ori că vor s-o cumpere … pădurea, ori că-l trage la drum auto, ştii?

C.: - Exact!

………………………………………………………………………………….

D.: - Şi-o zis că până miercuri îmi spune exact ce îi mai bine, c-atuncea, dacă trebuie să tragă la drum auto, atunci trebuie să schimbe … să schimbe … să schimbe tafistu (n.n. avocat), ca să poată să … na, ca pe oameni, înţelegi? … c-atunci mai durează, dacă … dacă începe să-l tragă la drum auto, cum o zis, păi durează şi-un an de zile, ştii?"

Deşi, în aparenţă cei doi inculpaţi D. şi C. vorbesc despre o activitate specific forestieră, se observă cu uşurinţă din lecturarea întregii convorbiri că (până la dialogul mai sus redat, cei doi au purtat o discuţie reală despre activităţile şi afacerile lor) în realitate, prin folosirea unui limbaj codat, inculpatul D. i-a spus inculpatului C., să le transmită inculpaţilor A. şi B. că inculpatul E. - preşedintele completului de apel, oscilează între a pretinde şi primi direct banii de la aceştia ("să cumpere pădurea") sau a le pretinde să cumpere un autoturism ("să-i tragă la drum auto") pentru a disimula pretenţiile sale financiare. În cel din urmă caz, conform cerinţei inculpatului E., inculpaţii A. şi B. trebuiau să-şi schimbe avocatul. Facem precizarea că inculpaţii A. şi B. nu au desfăşurat şi nu desfăşoară afaceri cu material lemnos şi nici activităţi în domeniul forestier.

Pretenţia inculpatului E. de a schimba avocatul a fost transmisă imediat de către inculpatul C. inculpatului B., la interval de un minut (24 septembrie 2012, ora 12:36)

"C.: - No, vezi că o sunat ăsta.

B.: - Şi?

C.: - Joia trebe meri încolo. Să vedem pădurea … şi trebe schimbat tafistul

B.: Da, când?

C.: Joi. Dar el miercuri îi dă finalul, ştii? Şi joi trebe mers încolo să schimbăm tafistul.

B.: Na, bun."

Este mai mult decât evident că discuţia dintre inculpaţii D. şi C. privitoare la "cumpărarea pădurii", "tragerii la drum auto" şi "schimbarea tafistului" îi viza pe inculpaţii A. şi B..

Conform susţinerilor inculpatului D. "pădurarul" - inculpatul E. - preşedintele completului de apel urma să "dea finalul" în data de 26 septembrie 2012, lucru pe care de altfel l-a şi făcut în seara de 26 septembrie 2012, ora 21:10 când s-a întâlnit cu inculpatul D. în parcarea Bazinului Olimpic din Mun. Oradea.

Urmare a acestei întâlniri, în dimineaţa zilei de 27 septembrie 2012, ora 08:27, inculpatul D. i-a transmis şi pretenţia inculpatului E.:

"C.: - Na, ce-ai făcut? Ce-ai rezolvat cu licitaţia ace?

D.: - Păi, na … ăsta … azi îi mai … că numa ieri ne-am înscris, înţelegi? Şi astăzi o zis că studiază ca lumea … ieri n-o avut vreme, înţelegi? … să se … ăsta … şi, oricum … azi îmi spune şi eu duminică … ăsta .. na .. şi … trebuie să schimbăm părerea ce-am … ăsta … trebuie să schimb oamenii de-acolo, din … de la tăt, înţelegi?"

Aşa cum rezultă din probatoriu, inculpaţii A. şi B. au acceptat pretenţia inculpatului E., transmisă prin intermediul inculpatului D., aceea de a-şi schimba avocatul "tafistul", pretenţie care era condiţionată de "a fi traşi la drum auto". În aceste condiţii, în data de 3 octombrie 2012, cu o zi înainte de termenul fixat pentru judecarea apelului, inculpatul D. i-a condus pe inculpaţii A. şi B. la cabinetul avocatului M. din cadrul Baroului Bihor, unde au încheiat cu acesta contractul de asistenţă juridică nr. x din 3 octombrie 2012. Angajarea unui nou avocat, conform solicitării inculpatului E. s-a făcut în condiţiile în care acesta a fost nemulţumit de prestaţia apărătorului ales al celor doi inculpaţi A. şi B. ("că ăştia …nu ştiu … nu lucră sau nu ştiu ce … ăsta",(fila x, vol. II), apărător care i-a asistat pe cei doi inculpaţi pe tot parcursul procesului penal (fond+apel) şi le-a cerut acestora să facă declaraţii în condiţiile art. 3201 C. pen.

Prealabil angajării unui nou avocat, aspect impus de inculpatul E., în data de 27 septembrie 2012, acesta i-a cerut inculpatului D. să vadă maşina cumnatului său, F., un autoturism de lux, x, pe care inculpaţii A. şi B., trebuiau să-l cumpere, conform pretinderii magistratului la un preţ mai mare decât preţul real al maşinii, pentru "ca să poată să … na, ca pe oameni", adică pentru a pronunţa o soluţie favorabilă celor doi inculpaţi A. şi B. în dosarul nr. x/2009.

În legătură cu autoturismul de lux marca x, pe care inculpatul E. le-a cerut inculpaţilor A. şi B. să-l cumpere, pretenţie pe care au acceptat-o implicit, prin angajarea unui nou avocat, facem precizarea că, preţul la care cei doi inculpaţi urmau "să fie traşi la drum auto", era un preţ mai mare decât preţul de achiziţie al maşinii şi evident decât preţul real.

Conform probelor de la dosar, în data de 20 octombrie 2011 martorul N. i-a vândut făptuitorului F. - cumnatul inculpatului E. un autoturism de lux marca x, cu suma de 42.000 Euro, la acea dată acesta fiind preţul de piaţă al unui autoturism cu caracteristicile prevăzute în cartea de identitate.

Cu toate acestea, în data de 27 septembrie 2012, făptuitorul F. după o prealabilă înţelegere cu inculpatul E. i-a pretins inculpatului D., suma de 48.000 Euro, reprezentând preţul autoturismului x.

În realitate, la acea dată, preţul de piaţă al unui astfel de autoturism era cuprins între 35.000 - 40.000 Euro.

Preţul exagerat de mare pretins pentru autoturismul x, a fost sesizat nu doar de către inculpatul D. ("Ce. .. mea cere ăla atâta pe ea?!" fila x, vol. II) după aflarea preţului real al autoturismului, dar şi de către inculpatul A., care iniţial acceptase "să fie tras la drum auto", adică să cumpere maşina, fără însă a cunoaşte preţul pretins. Astfel, în declaraţia sa din 28 noiembrie 2012, ora 15:00 - 15:10, declaraţie pe care o apreciem ca fiind relativ sinceră întrucât se coroborează şi cu alte mijloace de probă, inculpatul A. declară:

"Revin asupra declaraţiei mele şi arăt că îmi aduc aminte că în cursul anului 2012, D. mi-a prezentat o fotografie aflată în telefonul său mobil, în care apărea imaginea unui autoturism x despre care mi-a spus că este de vânzare cu o sumă foarte mare, nu reţin exact, 45.000 - 50.000 Euro. M-a întrebat dacă nu vreau s-o cumpăr cu această sumă care includea şi TVA-ul însă nu am acceptat pentru că nu dispuneam de această sumă. Reţin şi numărul de înmatriculare al autoturismului x."

Pretenţiile inculpatului E. l-au nemulţumit şi pe inculpatul B., care în data de 29 septembrie 2012, ora 12:00, într-o discuţie cu un amic, face următoarele afirmaţii în legătură cu aceste pretenţii şi dosarul aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea:

"Domn: - Măi, nu mai da atâţia bani că nu … Nu ştiu no, treaba ta. Tu ştii!

B.: Păi, nu-i bine măi ce face acesta din Oradea, mă!

Domn: - Păi nu, că-s pe o mână, că aşa se întâmplă! Că, da nu am păţit şi eu?

B.: - Bine, şi nu-mi convine mie ce vor să facă. Înţelegi tu?"

Rezultă fără echivoc, prin coroborarea probelor şi în baza unei logici juridice, că inculpatul E. a încercat "să-i tragă la drum auto" prin intermediul inculpatului D., pe inculpaţii A. şi B., pretinzându-le acestora să cumpere la un preţ mai mare (48.000 Euro) decât cel real (35.000 - 40.000 Euro), de la cumnatul său, făptuitorul F., un autoturism de lux marca x (x), pentru a pronunţa o soluţie favorabilă acestora în dosarul penal nr. x/2009.

De altfel, aşa cum se va arăta cu ocazia analizării probelor, această modalitate de a primi bani de la justiţiabili, care achiziţionau autoturisme de la cumnatul său, fie pentru consiliere, fie pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu, constituia un mod de operare pentru inculpatul E..

Ulterior, prezentării autoturismului x din data de 27 septembrie 2012, între inculpatul D. şi inculpatul E. au existat un număr de mai multe întâlniri în perioada 28 septembrie 2012 - 3 octombrie 2012, fie în locuri publice, fie la ore nocturne la domiciliul magistratului. Toate aceste întâlniri au avut loc în contextul în care în data de 4 octombrie 2012, inculpaţii A. şi B. aveau fixat termen de judecată în dosarul nr. x/2009 când şi-au schimbat "tafistul", angajând un nou avocat.

Probele administrate în cauză, în speţă procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice sau cele video, indică faptul că în zilele premergătoare sau chiar în ziua judecării apelului, inculpatul E. se întâlnea cu inculpatul D. şi chiar dacă în cauză nu există probe directe ale discuţiilor dintre cei doi, din discuţiile inculpatului D. cu inculpatul C. şi ulterior ale acestuia cu inculpaţii A. şi B., rezultă fără echivoc că primii doi, în mod nemijlocit discutau despre situaţia juridică a celor din urmă, în speţă modalitatea în care aceştia urmează să fie favorizaţi, prin abordarea unei strategii în instanţă, impuse de magistrat.

Aşa s-a întâmplat şi în zilele premergătoare termenului din 15 noiembrie 2012, când inculpatul D. a purtat discuţii repetate cu inculpatul E., chiar întâlnindu-se cu el în data de 14 noiembrie 2012 . Spre deosebire de alte dăţi când mesajul primit de la magistrat în urma întâlnirii era transmis de către inculpatul D., inculpaţilor A. şi B. prin intermediul inculpatului C., în data de 14 noiembrie 2012, inculpaţii A. şi B. s-au aflat în Oradea mesajele fiind transmise direct celor doi inculpaţi. Relevante în acest sens sunt procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi a imaginilor din data de 14 noiembrie 2012.

Aceste mesaje transmise de inculpatul E., inculpaţilor A. şi B. prin intermediul inculpatului D. l-au determinat pe inculpatul A. să manifeste o siguranţă şi o încredere orbească în sfaturile acestuia, în contradicţie cu sfaturile oferite de avocatul ales de la debutul procesului penal, făcându-l în data de 14 septembrie 2012 să afirme:

"A.: - Nu am fost la D., m-o sunat aseară pe la 10 jumătate, o zis să ne vedem.

C.: - Nu măi, la aestălalt măi!

A.: - La care?

C.: - La avocat măi.

A.: - Măi nu mă duc, ce să cat la el?

C.: - Nu?

A.: - Nu, io n-am ce să caut la el, ce să caut? Ce discutăm avem de discutat aici şi gata, servus."

În cauză au fost administrate acte premergătoare şi faţă de făptuitorul F. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la luare de mită, însă în lipsa unor probe certe de vinovăţie, faţă de acesta s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Faptele expuse în rechizitoriu au fost încadrate juridic, după cum urmează:

Fapta inculpatului A., care în data de 2 iunie 2012, a pretins de la denunţătorul G. suma de 20.000 Euro, lăsându-l să creadă că are influenţă asupra unui judecător de la Curtea de Apel Oradea, pe care-l va determina să pronunţe în dosarul nr. x/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea o soluţie favorabilă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului A., care în cursul lunii septembrie 2012, a promis indirect numitului E. - judecător la Curtea de Apel Oradea, că prin intermediul inculpatului D. va cumpăra de la cumnatul magistratului un autoturism marca x cu o sumă mai mare decât preţul real, pentru ca acesta să pronunţe o soluţie favorabilă în dosar nr. x/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea şi în care avea calitatea de apelant-inculpat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prev. şi ped. de art. 255 C. pen. rap. la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului A., care în cursul anului 2012, a fost de acord să-i dea inculpatului D. suma de 20.000 Euro, pretinsă de către acesta, pentru a-şi exercita o influenţă reală asupra inculpatului E. - judecător la Curtea de Apel Oradea, astfel încât acesta să pronunţe o soluţie favorabilă în dosar nr. x/2009, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, prev. şi ped. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului B., care în data de 2 iunie 2012, a pretins şi de la denunţătorul G. suma de 20.000 Euro, lăsându-l să se creadă că are influenţă asupra unui judecător de la Curtea de Apel Oradea, pe care-l va determina să pronunţe în dosar nr. x/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea o soluţie favorabilă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. "a" C. pen.

Fapta inculpatului B., care în cursul lunii septembrie 2012, a promis indirect inculpatului E. - judecător la Curtea de Apel Oradea, că prin intermediul inculpatului D. va cumpăra de la cumnatul magistratului un autoturism marca x cu o sumă mai mare decât preţul real pentru ca acesta să pronunţe o soluţie favorabilă în dosar nr. x/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea şi în care avea calitatea de apelant-inculpat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prev. şi ped. de art. 255 C. pen. rap la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului B., care în cursul anului 2012, a fost de acord să-i dea inculpatului D. suma de 20.000 Euro pretinsă de acesta, pentru a-şi exercita o influenţă reală asupra inculpatului E. - judecător la Curtea de Apel Oradea, astfel încât acesta să pronunţe o soluţie favorabilă în dosar nr. x/2009, întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni de cumpărare de influenţă, prev. şi ped. de art. 61 al. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. "a" C. pen.

Fapta inculpatului C., care cu ştiinţă, l-a ajutat pe inculpatul D., primind din suma de 40.000 Euro pretinsă de acesta de la inculpaţii A. şi B., suma de 10.000 Euro de la inculpatul B., pe care ulterior i-a restituit-o, cunoscând că banii sunt pentru ca să-şi exercite o influenţă reală asupra inculpatului E. - judecător la Curtea de Apel Oradea, astfel încât acesta să pronunţe o soluţie favorabilă în dosar nr. x/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 257 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului D., care în cursul anului 2012, a pretins de la inculpaţii A. şi B., suma de câte 20.000 Euro (total 40.000 Euro) pentru a-şi exercita o influenţă reală asupra inculpatului E., în vederea determinării acestuia să pronunţe o soluţie favorabilă celor doi în dosar nr. x/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea, în care aveau calitatea de inculpaţi-apelanţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului D., care în cursul lunii septembrie 2012, cu intenţie i-a ajutat pe inculpaţii A. şi B., manifestându-se ca un intermediar între aceştia şi inculpatul E. cunoscând că aceştia au fost de acord să cumpere un autoturism de la cumnatul magistratului, la un preţ mai mare decât cel real, pentru a obţine o soluţie favorabilă în dosar nr. x/2009, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la dare de mită, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 255 C. pen. şi art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului D., care în cursul lunii septembrie 2012 cu intenţie l-a ajutat pe inculpatul E., manifestându-se ca un intermediar între acesta şi inculpaţii A. şi B., cunoscând că magistratul a pretins de la cei doi inculpaţi să cumpere prin intermediul său,de la cumnatul magistratului un autoturism marca x la un preţ mai mare decât preţul real al maşinii, în scopul pronunţării unei soluţii favorabile în dosar nr. x/2009, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la luare de mită, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului E., care în cursul lunii septembrie 2012, a pretins de la inculpaţii A. şi B., indirect prin intermediul inculpatului D., să cumpere de la cumnatul său F., un autoturism marca x cu o sumă mai mare decât preţul real al maşinii pentru a pronunţa o soluţie favorabilă în dosar nr. x/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prev. şi ped. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Conform rechizitoriului, faptele reţinute în rechizitoriu sunt probate cu: autodenunţ făcut de G., proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare, declaraţiile inculpaţilor A., B., D., C., E., declaraţiile martorilor, înscrisuri, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.

* * *

La termenul din data 13.02.2014, având în vedere împrejurarea că în prezenta cauză nu s-a început cercetarea judecătorească, s-a dispus trimiterea prezentului dosar judecătorului de cameră preliminară, pentru a se proceda potrivit art. 342 - 348 alin. (1) din noul C. proc. pen.

1. prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 30 iunie 2014 a judecătorului de cameră preliminară al Curţii de apel Cluj, în baza art. 345 alin. (1) C. proc. pen. au fost admise excepţiile formulate de către inculpaţii A. şi B. numai cu privire la lipsa aplicării ştampilei şi semnăturii unui interpret autorizat de limbă maghiară, respectiv de limbă ucraineană, de pe procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice de la filele x din vol. II, dosar u.p. nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA -Serviciul Teritorial Oradea.

De asemenea, s-a constatat neregularitatea rechizitoriului emis la data de 22 august 2013 în dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Teritorial Oradea în care se face referire şi la procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice numai sub aspectul lipsei aplicării ştampilei şi semnăturii unui interpret autorizat de limbă maghiară, respectiv de limbă ucraineană de pe următoarele procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice care să ateste conţinutul convorbirilor purtate în limba maghiară, respectiv ucraineană:

- procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice aflat la dos. up.(convorbire purtată în limba română şi maghiară în data de 01.06.2012)

- proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice aflat la dos. up. .(convorbire purtată în limba română şi maghiară în data de 01.06.2012)

- proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice: aflat la dos. up. .(convorbire purtată în limba română şi ucraineană în data de 07.06.2012)

- proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice: aflat la dos. up. .(convorbire purtată în limba română şi ucraineană în data de 10.09.2012)

- proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice: aflat la dos. up. .(convorbire purtată în limba română şi ucraineană în data de 15.09.2012).

S-a dispus comunicarea încheierii menţionate mai sus, conform art. 345 alin. (2). C. proc. pen. Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA -Serviciul Teritorial Oradea în vederea remedierii neregularităţii constatate în actul de sesizare, procurorul urmând a comunica judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei şi au fost respinse celelalte excepţii invocate de către inculpaţii A. B. şi D. .

După comunicarea încheierii din data de 30.06.2014 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA -Serviciul Teritorial Oradea, procurorul a procedat la remedierea neregularităţilor actului de sesizare a instanţei în conformitate cu această încheiere, s-a procedat la remedierea deficienţelor constatate în procedura de cameră preliminară în privinţa proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice de la filele x din Vol. II, d.u.p. nr. x/2012 a DNA - ST. Oradea prin aplicarea ştampilei şi a semnăturii unui interpret autorizat de limba maghiară respectiv de limba ucraineană, aşa cum rezultă din conţinutul ordonanţei emisă la data de 26 iunie 2015, precum şi a proceselor-verbale de redare a unor convorbiri telefonice interceptate din data de 10 septembrie 2012, 15 septembrie 2012, 7 iunie 2012, 1 iunie 2012, 5 iunie 2012.

Totodată, prin ordonanţa din data de 26 iunie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Teritorial Oradea, în conformitate cu prevederile art. 345 alin. (3) C. proc. pen., s-a comunicat de către procuror că menţine dispoziţia de trimitere în judecată a inculpaţilor.

2. Ca atare, având în vedere că procurorul a remediat neregularităţile în conformitate cu dispoziţiile încheierii din data de 30 iunie 2014 a judecătorului de cameră preliminară al Curţii de Apel Cluj, prin Încheierea penală nr. 282, din Camera de Consiliu, pronunţată la data de 13 iulie 2015, judecătorul de cameră preliminară al Curţii de Apel Cluj în baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriu emis la data de 22 august 2013 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA -Serviciul Teritorial Oradea, privind pe inculpaţii A., B., D., C.

şi E., trimişi în judecată în stare de libertate, a legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, şi în consecinţă dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii: A. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 257 C. pen. din 1969, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, dare de mită, prev. şi ped. de art. 255 C. pen. din 1969 rap. la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi cumpărare de influenţă, prev. şi ped. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen. din 1969.; B. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 257 C. pen. din 1969, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. din 1969., dare de mită, prev. şi ped. de art. 255 C. pen. din 1969 rap. la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. din 1969 şi cumpărare de influenţă, prev. şi ped. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen. din 1969;C. (pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. din 1969, rap la art. 257 C. pen. din 1969 şi art. 6 din Legea nr. 78/2000; D. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 257 C. pen. din 1969, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. din 1969, complicitate la dare de mită, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. din 1969 rap.art. 255 C. pen. din 1969 rap. la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. din 1969 şi complicitate la infracţiunea de luarea de mită, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. din 1969, rap. la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 şi art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen. din 1969; E. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. şi ped. art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 şi art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

3. Ulterior, prin încheierea nr. 1344 din Camera de Consiliu, din data de 3 octombrie 2015, a judecătorului de cameră preliminară al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost admise contestaţiile formulate de inculpaţii A. şi D. împotriva încheierii nr. 282 din Camera de Consiliu din data de 13 iulie 2015 judecătorul de cameră preliminară al Curţii de Apel Cluj a cărei desfiinţare s-a dispus şi au fost extinse efectele contestaţiei şi în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii B., C. şi E. şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj, secţia penală -judecătorului de cameră preliminară, cu motivarea - în esenţă - că în procedura de cameră preliminară inculpaţii nu au fost citaţi - după publicarea Deciziei nr. 641/2014 a Curţii Constituţionale - şi nici nu le-a fost comunicată Ordonanţa din 26 iunie 2015 prin care DNA - ST Oradea ar fi remediat neregularităţile constatate de către judecător, pentru a-şi exprima punctul de vedere cu privire la modalitatea în care organul de urmărire penală a înţeles să realizeze această remediere.

4. Prin Încheierea nr. 355 din Camera de Consiliu, din data de 3 dec. 2015, judecătorul de cameră preliminară al Curţii de Apel Cluj în baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul emis la data de 22 august 2013 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA -Serviciul Teritorial Oradea, privind pe inculpaţii A., B., D., C. şi E., trimişi în judecată în stare de libertate, a legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, şi în consecinţă dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii: A. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 257 C. pen. din 1969, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, dare de mită, prev. şi ped. de art. 255 C. pen. din 1969 rap. la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi cumpărare de influenţă, prev. şi ped. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen. din 1969.; B. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 257 C. pen. din 1969, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. din 1969., dare de mită, prev. şi ped. de art. 255 C. pen. din 1969 rap. la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. din 1969 şi cumpărare de influenţă, prev. şi ped. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen. din 1969;C. (pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. din 1969, rap la art. 257 C. pen. din 1969 şi art. 6 din Legea nr. 78/2000; D. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 257 C. pen. din 1969, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. din 1969, complicitate la dare de mită, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. din 1969 rap.art. 255 C. pen. din 1969 rap. la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. din 1969 şi complicitate la infracţiunea de luarea de mită, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. din 1969, rap. la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 şi art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen. din 1969; E. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. şi ped. art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 şi art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

5. Prin Încheierea nr. 112 din data de 28 ianuarie 2016 a judecătorului de cameră preliminară al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost respinse contestaţiile formulate de inculpaţii D. şi A. împotriva Încheierii penale nr. 355 din Camera de Consiliu din data de 3 dec. 2015 judecătorul de cameră preliminară al Curţii de Apel Cluj menţionate mai sus.

* * *

La termenul de judecată din data de 25 martie 2016, curtea de apel, ca instanţă de fond, a adus la cunoştinţa tuturor inculpaţilor, în scris, drepturile procesuale reglementate de către dispoziţiile noului C. proc. pen., inclusiv că se pot prevala de procedura recunoaşterii învinuirii, însă aceştia nu au formulat nici oral şi nici în scris o asemenea cerere fundamentată pe disp. art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (1) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi în consecinţă s-a procedat la judecarea cauzei în baza dispoziţiilor procesual penale de drept comun reglementate de Titlul III din C. proc. pen.

Instanţa de fond a menţionat că toţi inculpaţii au contestat probele administrate în faza de urmărire penală, astfel că s-a procedat la readministrarea acestora în faza de judecată, dar totodată şi la completarea probatoriului.

Instanţa de fond, referitor la cererile şi excepţiile privind excluderea unor probe formulate - de către inculpaţii D., C., B. şi A. - în faza de judecată a arătat următoarele:

1. Inculpatul B. prin apărător ales a contestat în baza art. 374 alin. (6) şi (7) C. proc. pen. sub aspectul temeiniciei interceptarea realizată în faza de urmărire penală transcrisă prin procesul-verbal din data de 12.12.2012 de redare a convorbirilor interceptate între inculpaţii B. şi A. din vol. II d.u.p. care relevă conversaţiile purtate între inculpaţii B. şi A. în celulă din cadrul Centrului de Reţinere şi Arest Preventiv din cadrul IPJ Satu Mare la data de 29.11.2012 în intervalul orar 12:30 - 20:07 şi 29.11.2012 ora 20:33 până la data de 30.11.2012 ora 11:43 deoarece au fost obţinute cum încălcarea dispoziţiilor legale aducând atingere dreptului la viaţă privată de care trebuie să se bucure orice persoană atât în conformitate cu art. 26 din Constituţia României şi art. 11 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului raportat şi la disp. art. 139 alin. (1) lit. b) şi c) C. proc. pen. astfel mandatul de supraveghere tehnică în faza urmăririi penale trebuie emis de către un judecător la cererea motivată a procurorului aspecte care nu se regăsesc la dosarul cauzei în ceea ce priveşte interceptările menţionate mai sus.

În motivarea cererii se arată că deoarece inculpatul B. era deţinut în cadrul IPJ Satu Mare la data la care au fost efectuate interceptările i-a fost încălcat dreptul la viaţa privată deoarece "locuinţa sa" era în cadrul acelei celule (CEDO Van der Graaf împotriva Olandei hotărârea din 1 iunie 2004). În cauza Allan împotriva Regatului Unit din 05.11.2002 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a constatat existenţa unei violări a art. 8 paragraful 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin faptul că instanţa naţională şi-a bazat hotărârea de condamnare pe interceptările efectuate în cadrul celulei în care era arestat reclamantul reţinând că la acel moment nu exista vreo prevedere legală care să reglementeze posibilitatea interceptării secrete a doi deţinuţi de către poliţie, iar în ceea ce priveşte dreptul la tăcere şi privilegiul împotriva autoincriminării, scopul acestora este de a proteja o persoană de a i se aduce o acuzaţie de natură penală împotriva măsurilor arbitrare ce pot fi luate de către autorităţile unui stat (CEDO hotărârea John împotriva Regatului Unit din data de 8 februarie 1996) şi presupune totodată ca procurorul să strângă dovezi împotriva acuzatului fără a recurge la administrarea de probe obţinute prin constrângere sau prin depăşirea limitelor voinţei acuzatului (CEDO hotărârea Sanders împotriva Marii Britanii din data de 17 decembrie 1996).

2. Inculpatul A.- prin apărător ales în baza art. 92 alin. (7) C. proc. pen. rap. la art. 21 din Constituţia României a formulat o cerere prin care a solicitat excluderea interceptărilor efectuate în prezentul dosar în baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51/2016 deoarece prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -DNA ST Oradea din data de 22.08.2013 şi în susţinerea acuzaţiei aduse acestui inculpat au fost invocate înregistrările convorbirilor telefonice şi ambientale valorificate în acest dosar iar interceptările în special cele telefonice au fost materializate în procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice.

În motivarea cererii se arată că la data soluţionării cererilor şi excepţiilor în procedura de cameră preliminară în prezenta cauză Curtea Constituţională nu se pronunţase cu privire la neconstituţionalitatea textului art. 142 alin. (1) C. proc. pen. iar în privinţa activităţilor de strângere de probe prin interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor realizate prin metodele prevăzute de art. 911 şi urm. C. proc. pen. din 1968 efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51/2016 se răsfrâng şi asupra acestora.

Curtea Constituţională a constatat încălcarea drepturilor fundamentale prev. de art. 26, 28 din Constituţie nu doar prin modalitatea de redactare a art. 142 alin. (1) C. proc. pen. dar şi prin calitatea organelor care pun efectiv în executare aceste metode speciale de cercetare penală.

Art. 911 şi art. 912 C. proc. pen. din 1968 atribuiau competenţa executării metodei de supraveghere tehnică exclusiv organelor de urmărire penală, însă în conformitate cu disp. art. 13 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea SRI, organele SRI nu pot efectua acte de cercetare penală, iar absenţa calităţii cerute de lege pentru îndeplinirea actelor procedurale sau procesuale este sancţionată cu inexistenţa actului întocmit de către un organ sau o persoană necompetentă funcţional, iar paragraful 52 din decizia menţionată face referire la un proces în curs de soluţionare fie în fază de cameră preliminară fie în fază de judecată.

S-a constatat faptul că punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică reprezintă un procedeu probatoriu în sensul legii procesual penale şi că sunt îndreptăţite potrivit C. proc. pen. să se efectueze cu titlu de act procedural supravegherea tehnică exclusiv organele prev. de art. 55 alin. (1) C. proc. pen., iar potrivit par. 2 din Decizia nr. 51/2016 realizarea supravegherii tehnice ca procedeu probator cu încălcarea condiţiilor legale prev. la art. 138 - 146 C. proc. pen. inclusiv a celor referitoare la organele abilitate să pună în executare mandatul de supraveghere are ca efect nulitatea probelor astfel obţinute şi în consecinţă imposibilitatea folosirii lor în procesul penal.

În concret activitatea de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică a fost realizată de SRI aspect care rezultă din actele de la dosarul cauzei, respectiv cererile de autorizare a interceptărilor telefonice şi în mediu ambiental în care se arată în mod expres că înregistrările urmează a fi efectuate de SRI (vol II dos U.P.) precum şi din cuprinsul Autorizaţiei nr. x din data de 04.09.2012 a Tribunalului Satu Mare, Autorizaţia nr. x din data de 24.09.2012 (vo. II d.u.p.) autorizaţia nr. x din 02.20.2012 autorizaţia nr. x din 05.11.2012 .

Ca atare conform dis. part. 102 alin. (3), (4) C. proc. pen. întreaga probaţiune ce a fundamentat arestarea preventivă a inculpatului şi apoi trimiterea sa în judecată s-a întemeiat pe probe rezultate direct din procedee probatorii vădit nelegale şi i s-a adus inculpatului o vătămare a drepturilor procesuale deoarece a fost supus unei anchete penale de către organe judiciare necompetente.

3. Inculpaţii D. şi M. prin apărător ales - (dosar instanţă de fond) în baza art. 282 C. proc. pen. au invocat excepţia nulităţii relative a actelor de supraveghere tehnică care au fost efectuate în cauză de alte organe specializate ale statului decât organele de urmărire penală enumerate la art. 55 alin. (1) C. proc. pen. ca urmare a incidenţei dispoziţiilor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51/2016, iar realizarea supravegherii tehnice în prezenta cauză a fost efectuată de un organ necompetent respectiv nu au fost puse în executare de către procuror,de către organe de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei impunându-se înlăturarea probelor obţinute nelegal.

În motivarea excepţiei se arată că este posibil ca suportul tehnic necesar punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică să fi fost acordate nu doar de SRI ci şi de către Departamentul de Informaţii şi Protecţiei Interne din cadrul Ministerului Afacerilor Interne organ nespecializat în ceea ce priveşte efectuarea de activităţi de urmărire penală, astfel încât această activitate este contrară legii fundamentale potrivit deciziei Curţii Constituţionale.

Potrivit art. 102 alin. (2) C. proc. pen. probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal, în această situaţiei aflându-se ca efect al deciziei Curţii Constituţionale cel puţin înregistrările telefonice obţinute prin punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică emise în prezentul dosar, iar potrivit art. 102 alin. (4) C. proc. pen. probele derivate se exclud dacă au fost obţinute în mod direct din probele obţinute în mod nelegal şi nu puteau fi obţinute în alt mod urmând astfel a fi excluse ca mijloace de probă şi procese-verbale de transcriere derivate din interceptările obţinute nelegal, iar pentru stabilirea tuturor actelor lovite de nulitate relativă se vor avea în vedere şi disp. art. 280 alin. (2) C. proc. pen. care consacră principiul iradierii efectelor nulităţii la actele subsecvente celor lovite de nulitate.

Instanţa de fond, pentru analizarea cererilor şi excepţiilor menţionate mai sus la termenul de judecată din data de 15. 04. 2016, având în vedere Decizia nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale a dispus efectuarea unei adrese către DNA - Serviciul Teritorial Oradea pentru a comunica organele, precum şi calitatea lucrătorilor din cadrul acestor organe, care au pus în executare autorizaţiile în baza încheierilor emise de către instanţă, pentru interceptări, având în vedere că acestea au fost efectuate sub imperiul vechiul C. proc. pen., respectiv:

1.care sunt organele de cercetare penală (după caz, organe de cercetare penală, SRI şi/sau alte organe specializate ale statului) care au pus în executare:autorizaţia nr. x din 01.06.2012 a Tribunalului Satu Mare emisă în baza încheierii nr. 96/S din 01.06.2012; autorizaţia nr. x din 04.09.2012 a Tribunalului Satu Mare emisă în baza încheierii nr. 136/S/I din 04.09.2012; autorizaţia nr. x din 24.09.2012 a Tribunalului Satu Mare emisă în baza încheierii nr. 146/S/I din 24.09.2012; autorizaţia nr. x din 24.09.2012 a Tribunalului Satu Mare emisă în baza încheierii nr. 147/S/I din 24.09.2012; autorizaţia nr. x din 02.10.2012 a Tribunalului Satu Mare emisă în baza încheierii nr. 152/S/I din 02.10.2012; autorizaţia nr. x din 05.11.2012 a Tribunalului Satu Mare emisă în baza încheierii nr. 163/S/I din 05.11.2012; şi

2. Care sunt actele procedurale, precum şi procedeele probatorii întocmite în acest sens, de către organele respective, (după caz, organe de cercetare penală, SRI şi/sau alte organe specializate ale statului) (dos. inst. vol. III)

Instanţa de fond a menţionat că DNA- ST- Oradea a comunicat un răspuns la data de 3 mai 2016 (dos. inst. vol. III) în sensul că actele de autorizare a interceptării comunicaţiilor emise în cauză au fost puse în executare de către ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul serviciului DNA în ceea ce priveşte interceptarea şi înregistrarea discuţiilor în mediul ambiental, respectiv de Serviciul Român de Informaţii în ceea ce priveşte interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor telefonice şi, totodată, că actele care au fost întocmite cu privire la aceste activităţi sunt ataşate dosarului cauzei.

Or, a constatat instanţa de fond că Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 a Curţii Constituţionale se referă la măsurile de supraveghere tehnică ce pot fi dispuse în baza prevederilor C. proc. pen., ca atare doar legalitatea acestora poate fi pusă în discuţie la acest moment procesual, prin invocarea unui fapt nou şi anume: declararea ca neconstituţionale a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din C. proc. pen.

Instanţa de fond a constatat că înlăturarea acestor probe ar putea fi realizată doar prin intermediul constatării unei nulităţi, conform dispoziţiilor art. 102 alin. (3) care prevede că "nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei".

S-a arătat că acest aspect este menţionat şi de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 51/16 februarie 2016 (paragraful 32) în care se arată "Raportând prevederile legale referitoare la procesul-verbal întocmit în cadrul procedurii supravegherii tehnice la definiţiile noţiunilor de probă, mijloc de probă şi procedeu probator, Curtea conchide că procesul-verbal întocmit de procuror sau de organul de cercetare penală, conform art. 143 din C. proc. pen., în care sunt consemnate rezultatele activităţilor de supraveghere tehnică efectuate, constituie mijloc de probă. Prin urmare, având în vedere cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 383 din 27 mai 2015, Curtea constată că nelegalitatea dispunerii, autorizării, consemnării sau administrării actului atrage sancţiunea nulităţii absolute sau relative, potrivit distincţiilor prevăzute la art. 281 şi 282 din C. proc. pen.. Aşa fiind, realizarea supravegherii tehnice, ca procedeu probator, cu încălcarea condiţiilor legale prevăzute la art. 138 - 146 din C. proc. pen., inclusiv a celor referitoare la organele abilitate să pună în executare mandatul de supraveghere are ca efect nulitatea probelor astfel obţinute şi, în consecinţă, imposibilitatea folosirii lor în procesul penal, conform art. 102 alin. (3) din C. proc. pen.."

În final, s-a arătat că o analiză pertinentă a dispoziţiilor art. 281 C. proc. pen., converge concluziei că realizarea supravegherii tehnice ca procedeu probator, cu încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la art. 138 -146 din C. proc. pen., nu se află printre dispoziţiile a căror încălcare poate atrage nulitatea absolută.

Conform dispoziţiilor art. 282 alin. (1) C. proc. pen., încălcarea oricăror dispoziţii legale, în afara celor prevăzute în art. 281, determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului, iar încălcarea dispoziţiilor alin. (1) poate fi invocată:

a) până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură

b) până la primul termen de judecată cu procedură legal îndeplinită, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale, când instanţa a fost sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei

c) până la următorul termen de judecată cu procedură completă, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecăţii

S-a menţionat că, având în vedere că probele au fost administrată în faza de urmărire penală, nulitatea acestora putea fi invocată până la încheierea procedurii de cameră preliminară, fapt care s-a şi întâmplat de altfel. Deşi apărătorii inculpaţilor au arătat că Decizia Curţii Constituţionale nr. 51/2016 redeschide posibilitatea invocării nulităţii probei administrate cu încălcarea dispoziţiilor 138 - 146 C. proc. pen., instanţa de fond a apreciat că nulitatea nu mai poate fi invocată la acest moment procesual deoarece conform paragrafului 52 al aceleiaşi decizii, efectele acesteia se produc pentru viitor, astfel încât nu se va aplica în privinţa cauzelor definitiv soluţionate până la data publicării deciziei, dar se va aplica "în mod corespunzător în cauzele aflate pe rolul instanţelor de judecată.", iar pe de altă parte aspectele semnalate au fost invocate în procedura camerei preliminare. În cuprinsul deciziei CCR se arată că probele pot fi înlăturate prin aplicarea dispoziţiilor privind nulităţile absolute sau relative, rezultând că decizia Curţii Constituţionale nr. 51/2016 este aplicabilă cauzelor aflate pe rolul instanţei, în măsura în care se poate constata existenţa unei nulităţi absolute sau relative.

În jurisprudenţa sa, a reţinut instanţa de fond, Curtea Constituţională a arătat şi că efectele unei decizii privind neconstituţionalitatea unui text sunt aplicabile cauzelor aflate pe rol, chiar dacă din punct de vedere procesual se depăşise momentul până la care acel text putea fi invocat (Decizia nr. 1483/2011 prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile; Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006 prin care s-a statuat că art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale se aplică conform principiilor legii penale mai favorabile şi raporturilor juridice penale născute înainte de intrarea sa în vigoare, motiv pentru care primul termen de judecată poate fi considerat cel imediat următor intrării în vigoare a legii).

Instanţa de fond a constatat că o asemenea interpretare nu a fost dată însă decât în cauzele în care textele analizate erau unele de drept substanţial, care permiteau aplicarea principiului constituţional al retroactivităţii legii penale mai favorabile. Curtea Constituţională a arătat cu acest prilej că "instituţiile contestate pot genera din cauza interpretărilor diferite consecinţe de anihilare a aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, pe considerente discriminatorii ce nu ţin de o anumită atitudine asumată de către inculpaţi ori de alte raţiuni obiective şi rezonabile." (Decizia C.C.R. nr. 1483/2011).

În opinia instanţei de fond, trebuie precizat că nici în aceste cauze, din punct de vedere formal, nu s-a adus atingere principiului conform căruia deciziile Curţii Constituţionale produc efecte numai pentru viitor. Faptul că dispoziţiile respective erau considerate neconstituţionale în măsura în care înlăturau aplicarea legii penale mai favorabile, deschidea însă calea ca în unele situaţii acel text de lege să poată fi aplicat, chiar dacă se depăşise momentul procesual la care putea fi invocat.

În cauză, fiind invocată neconstituţionalitatea unui text procedural, o derogare de la principiul instituit de art. 147 alin. (4) C. proc. pen., conform căruia deciziile sunt general obligatorii de la data publicării şi au putere numai pentru viitor, nu este justificată.

Ca atare, conchide instanţa de fond, Decizia nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale este aplicabilă cauzelor aflate pe rolul instanţelor, dar numai în măsura în care nu s-au depăşit termenele procedurale pentru a putea cere înlăturarea mijloacelor de probă despre care se susţine că sunt nelegale, fără ca publicarea deciziei să poată fi interpretată ca o "repunere în termen" pentru verificarea legalităţii administrării unor probe şi a efectuării unor acte, de altfel aşa cum s-a mai menţionat unele dintre aspecte au fost invocate cu ocazia parcurgerii etapei procesuale a camerei preliminare.

Pe de altă parte, mai reţine instanţa de fond, faptul că activitatea de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică a fost realizată de către SRI - împrejurare care rezultă din actele de la dosarul cauzei, respectiv din cuprinsul Autorizaţiei nr. x din data de 04.09.2012 (vol. II ud.u.p.) a Tribunalului Satu Mare, Autorizaţia nr. x din data de 24.09.2012 a Tribunalului Satu Mare (vo. II d.u.p.) autorizaţia nr. x din 02.20.2012 autorizaţia nr. x din 05.11.2012 a Tribunalului Satu Mare (vol. II d.u.p.) în baza căreia a fost efectuată şi interceptarea telefonică din faza de urmărire penală transcrisă prin procesul-verbal din data de 12.12.2012 de redare a convorbirilor interceptate între inculpaţii B. şi A. din vol. II d.u.p. care relevă conversaţiile purtate între inculpaţii B. şi A. în celulă din cadrul Centrului de Reţinere şi Arest Preventiv din cadrul IPJ Satu Mare la data de 29.11.2012 în intervalul orar 12:30 - 20:07 şi 29.11.2012 ora 20:33 până la data de 30.11.2012 ora 11:43, transcriere realizată de către ofiţerii de poliţie judiciară) - a fost cunoscută de către inculpaţi încă din faza de urmărire penală, iar solicitarea de excludere a probelor a intervenit doar în faza de judecată, după parcurgerea procedurii camerei preliminare, şi după pronunţarea Deciziei nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale, deci nu a intervenit vreo împrejurare nouă, necunoscută care să determine o înlăturare a probelor generată de o vătămare efectivă a dreptului la apărare.

Chiar dacă apărătorii inculpaţilor nu au invocat în mod expres, instanţa de fond a apreciat că se impune - în raport de obiectul cererilor formulate - şi analizarea/aplicarea directă a principiilor consacrate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, a apreciat instanţa de fond că s-ar putea pune problema dacă neînlăturarea unor mijloace de probă efectuate de alte organe decât cele de urmărire penală, în condiţiile în care Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 51/2016, nu conduce de plano la desfăşurarea unui proces inechitabil. Altfel spus, s-ar putea pune problema, în situaţia în care decizia Curţii Constituţionale nu-şi poate produce efecte în unele cauze aflate pe rol, dacă probele administrate în condiţiile prevăzute în decizie nu ar trebui înlăturate în baza dispoziţiilor Convenţiei şi a jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg privind dreptul la un proces echitabil.

Cu privire la sancţiunea ce poate interveni în cazul unor astfel de probe obţinute cu nerespectarea legii sau atunci când condiţiile legale sunt respectate, însă ele nu corespund exigenţelor Convenţiei Europene a Dreptului Omului, în doctrină s-a exprimat opinia că nu trebuie să se dispună excluderea automată a lor, ci este necesar să se analizeze, în continuare, dacă încălcarea are caracter substanţial şi semnificativ şi dacă aceasta, în împrejurările concrete ale cauzei, face ca menţinerea mijlocului de probă astfel administrat să aducă atingere caracterului echitabil al procesului penal în ansamblu. Judecătorul intern trebuie să evalueze necesitatea aplicării sancţiunii excluderii prin raportare la gravitatea încălcării drepturilor inculpaţilor, în procesul de administrare a probatoriului, la impactul pe care caracterul nelegal al probei îl poate avea cu privire la credibilitatea mijlocului de probă, precum şi la importanţa pe care mijlocul de probă o prezintă în susţinerea acuzării.

În cauza Dumitru Popescu contra României, CEDO a stabilit că utilizarea de înregistrări nelegale aduce atingere dispoziţiilor art. 8 din Convenţie privind respectarea vieţii private şi de familie, însă nu reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 6, privind dreptul la un proces echitabil întrucât stabilirea admisibilităţii unor probe este atributul instanţelor naţionale. În mod similar, s-a constatat şi în cauzele Khan contra Marii Britanii, P.G. şi J.H. contra Marii Britanii, Heglas contra Republicii Cehe, Bykov contra Rusiei că administrarea unei probe constând în interceptarea unor convorbiri telefonice sau în mediul ambiental cu încălcarea dispoziţiilor legale nu conduce, de plano, la încălcarea dispoziţiilor art. 6 din CEDO.

Ca atare, concluzionează instanţa de fond, nici prin prisma jurisprudenţei CEDO nu se impune la acest moment procesual o înlăturare a mijloacelor de probă constând în supravegherea tehnică, şi în consecinţă a respins cererile şi excepţiile privind excluderea unor probe formulate de către inculpaţii D., C., B. şi A., în faza de judecată, ca nefondate .

* * *

În continuare, instanţa de fond, în baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin rechizitoriul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Biroul Teritorial Satu Mare din 9 octombrie 2009 emis în dosarul nr. x/2009 (dos.u.p.) au fost trimişi în judecată inculpaţii A. şi B. alături de H., I., G., J. şi A. pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie în concurs cu infracţiuni de contrabandă şi crimă organizată.

Prin Sentinţa penală nr. 222 din 21 decembrie 2011 a Tribunalului Satu Mare s-a dispus condamnarea inculpatului A. Iepan Petru pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 255 C. pen. cu aplic. Art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea executării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. proc. civ. şi pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată ped şi prev. de art. 270 rap. La art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., iar în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) s-a dispus ca inculpatul să execute în regim de detenţie pedeapsa mai grea de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II şi lit. b) C. pen. fiind dedusă şi perioada reţinerii şi a arestului preventiv de la 20 august 2009 la 15 decembrie 2009.

Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus condamnarea inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 255 C. pen. cu aplic. art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea executării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. proc. civ. şi pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată ped şi prev. de art. 270 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II şi lit. b) C. pen., iar în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) s-a dispus ca inculpatul să execute în regim de detenţie pedeapsa mai grea de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II şi lit. b) C. pen. fiind dedusă şi perioada reţinerii şi a arestului preventiv de la 23.05.2007 la 13.07.2007 şi de la 20 august 2009 la 15 decembrie 2009.

Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul (în prezentul dosar denunţător) G. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea executării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II şi lit. b) C. proc. civ. şi pedeapsă complementară pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată ped. şi prev. de art. 270 rap. La art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II şi lit. b) C. pen., iar în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) s-a dispus ca inculpatul să execute în regim de detenţie pedeapsa mai grea de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II şi lit. b) C. pen. fiind dedusă şi perioada reţinerii şi a arestului preventiv de la 20 august 2009 la 15 decembrie 2009.

Prin aceeaşi sentinţă inculpatul H. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată la pedeapsa de 3 ani închisoare iar pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie a unui autoturism neînmatriculat sau cu numere false de înmatriculare prev. de art. 77 alin. (2) din Legea nr. 49/2006 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 8 luni închisoare, iar în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II şi lit. b) C. pen. cu suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe durata termenului de încercare de 6 ani fiind dedusă şi perioada reţinerii şi a arestului preventiv de la 20 august 2009 la 15 decembrie 2009.

Prin aceeaşi sentinţă inculpatul I. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, însă a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată în regim de detenţie fiind dedusă şi perioada reţinerii şi a arestului preventiv de la 20 august 2009 la 15 decembrie 2009.

Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului J. intervenind decesul acestuia pentru infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, însă a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată.

Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru de aderare la un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.

De asemenea s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a sumei de 704.700 RON reprezentând contravaloarea ţigărilor introduse în ţară ilegal.

Această sentinţă pronunţată în dosarul cu nr. x/2009 a fost atacată cu apel de către inculpaţii A., B., A.B., G., I. şi DNA-ST Oradea pentru toţi inculpaţii cu excepţia inculpatului J., dosarul cu nr. x/2009, dosarul fiind înregistrat la data de 4 aprilie 2012 la Curtea de Apel Oradea, iar cauza amânată succesiv la mai multe termene de judecată după cum urmează:la data de 10 mai 2012, la data de 7 iunie 2012, la data de 6 septembrie 2012, la data de 4 octombrie 2012, la data de 15 noiembrie 2012, şi la data de 17 ianuarie 2013 pentru ca inculpaţii să-şi angajeze apărători sau faţă de lipsa apărătorilor aleşi deja.

După pronunţarea Sentinţei penale nr. 222 din data de 21.12.2011 de către Tribunalul Satu Mare, în data de 10 mai 2012 la termenul de judecată fixat la Curtea de Apel Oradea denunţătorul G. a discutat cu inculpatul A. cu privire hotărârea (decizia) ce urmează a fi pronunţată în apel, iar în data de 15 mai 2012 pe raza localităţii Sighet, denunţătorul G. s-a întâlnit cu inculpatul A. şi a purtat o discuţie cu privire la o eventuală sumă ce ar trebui să fie remisă numitului L. din Bucureşti pentru obţinerea unei condamnări cu suspendare a executării pedepsei, ocazie cu care inculpatul A. i-a spus că deja discutase cu acel L. cu privire la persoana sa iar costurile se ridicau la suma de 10.000 de Euro pentru fiecare an de libertate şi că trebuie să-i ducă un avans de 10.000 de Euro lui L. lucru pe care l-a şi făcut în data de 19 mai 2012 când s-a deplasat la Bucureşti.

În data de 30 mai 2012 denunţătorul G. s-a întâlnit cu inculpaţii A. şi B. la P. Burdea din Satu Mare, iar din conţinutul discuţiilor ce au avut loc denunţătorul a dedus că cei doi inculpaţi aveau o înţelegere cu numitul L. şi i-au solicitat denunţătorului să se hotărască şi el dacă intră în combinaţie astfel că i-a solicitat inculpatului A. să îi intermedieze o întâlnire cu L., lucru cu care a fost de acord şi i-a propus să se deplaseze în data de 2 iunie 2012 în Bucureşti fapt pe care l-a acceptat.

În acest context la data de 1 iunie 2012 numitul G. inculpat în dosarul penal nr. x/2009 sus menţionat a depus la DNA- ST Oradea un denunţ cu privire la săvârşirea de trafic de influenţă de către inculpaţii A. şi B..

În cuprinsul denunţului se arată că în cursul lunii august 2009 denunţătorul G. a fost arestat preventiv alături de inculpaţii A. şi B., iar în cursul lunii noiembrie 2009 a aflat de la inculpatul A. că există posibilitatea ca în schimbul unei sume de bani să fie puşi în libertate prin intermediul unui bărbat cu prenumele de L. care lucrează în cadrul SRI Bucureşti şi care prin intermediul cunoştinţelor sale poate influenţa hotărârea Curţii de Apel Oradea în ceea ce priveşte punerea în libertate şi că sumele aferente fiecărui inculpat ce urmai să fie date lui "L. " erau de 10.000 de Euro de fiecare persoană şi în plus suma de 5.000 de Euro pentru avocatul care îl reprezenta pe A. deci în total suma de 55.000 Euro, însă denunţătorul nu a avut 10.000 Euro şi a convenit că partea să de 10.000 de Euro să fie achitată după lăsarea sa în libertate. În cursul lunii decembrie 2009 printr-o hotărârea a Curţii de Apel Oradea au fost puşi în libertate cei cinci inculpaţi ca urmare a tranzacţiei indicată respectiv pentru suma de 50.000 de Euro.

În data de 2 iunie 2012, denunţătorul G. s-a deplasat în localitatea Sighetul Marmaţiei, judeţul Maramureş, unde inculpaţii A. şi B., i-au pretins în mod explicit suma de 20.000 de Euro, lăsându-l să creadă că prin persoane interpuse, a căror identitate nu au dezvăluit-o, au influenţă asupra magistraţilor investiţi cu soluţionarea apelului în dosarul penal nr. x/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea, şi pe care pot să-i determine să pronunţe o soluţie favorabilă, în sensul că vor reduce cuantumul pedepselor aplicate în primă instanţă.

Astfel, declaraţiile denunţătorului G. date în faza de urmărire urmăririi penale care au fost menţinute "deoarece reflectă adevărul" şi în faţa instanţei de fond (dos. inst de fond), se coroborează atât cu declaraţiile celorlalţi inculpaţi cât şi cu conţinutul procesului-verbal de redare a discuţiei ambientale (filele x, d.u.p.) care a avut loc în după-amiaza zilei de 2 iunie 2012 în localitatea Vadu Izei, jud. Maramureş între denunţător şi inculpaţii A. şi B.:

"A.: - Acum G., problema îi în felul următor …

G.: - Da.

A.: - Pe tine de costă 30.000, te-ar fi costat 20, da tu nu ţi-ai plătit o primă, deci tu tre să fi ... să ştii, tu dacă crezi că poţi să-ţi plăteşti, nu trebe, să dai toţi banii toţi odată, tu, io acum dacă îs 10.000, io mă duc şi tratez treaba, tu de la Oradea vezi rezultatul şi faci plata până la Bucureşti (n.n. recurs) ... mă înţelegi? Nu îţi ia nimeni bani pentru tranşa a doua, să nu crezi că-ţi cineva banii, rezultatul, tu îţi vezi la Oradea rezultatul .. la Oradea ...

………………………………………………………………………………….

B. - Atunci îi bună treaba, da eu îţi spun sincer că părerea mea, că o să trebuiască mai repede banii ... după vacanţa asta o să trebuiască banii.

A.: - Ştiţi când o să trebuiască banii? Vă spun io când o să trebuiască banii că ... vă spun io când ... maxim septembrie ... hai să fie octombrie ... şi nu toţi, că nu o ducem toţi odată, o să trebuiască dus o parte, îţi vezi rezultatul la Oradea ... şi trebe să duci o parte ... şi la Bucureşti când meri trebuie să plăteşti, la Bucureşti, nu mere că după ...

G.: 30 în cap? Nu o să am, am vorbit cu maică-mea, pun apartamentul la vânzare, da chiar în cap 30, îţi spun sincer, nu are sens să te duc cu zăhărelul, nu am 30.

………………………………………………………………………………….

A.: Io ăştia îi duc, ăştia 10.000 îi duc la el, i-am dat lui şi poftim aicea îi, ai doi ani, sau comandă doi ani, sau trei ani, cât poţi să-i iei ... îi foarte amărât, atâta pot să-ţi spun, îi amărât, are necazuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .atâta pot să-i spun şi ... diferenţa o vezi, tu o să vezi la Oradea schimbarea".

Suma de 30.000 de Euro la care inculpatul A. - I.P. face referire, vizează suma de 20.000 de Euro pretinşi pentru a influenţa soluţia din apelul aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea, şi suma de 10.000 de Euro cu titlu de datorie pe care denunţătorul ar avea-o faţă de inculpat, aşa cum rezultă din declaraţia denunţătorului G. din data de 01.06.2012, conform căreia în cursul anului 2009, în timp ce erau arestaţi, inculpatul A.- I.P. a susţinut că pentru a fi puşi în libertate în dosarul nr. x/2009 în primă instanţă, a dat prin intermediul lui "L." unui magistrat suma de 50.000 Euro. Întrucât această sumă s-a dat pentru punerea în libertate a tuturor celor cercetaţi în stare de arest preventiv, inculpatul A. a considerat de cuviinţă că trebuie să-şi recupereze de la inculpatul B., denunţătorul G. şi numiţii I. şi H. această sumă.

Chiar procurorul de caz a subliniat, cu ocazia întocmirii rechizitoriului, că întrucât cercetarea acestui aspect nu a fost finalizată, în cauză existând indicii şi că soluţia de achitare în primă instanţă a numiţilor I. şi H. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave (fapt ce a permis aplicarea unor pedepse reduse celor doi în condiţiile în care gradul de vinovăţia era similar pentru toţi), s-a pronunţat ca urmare a comiterii unor acte de corupţie, faţă de aceste aspecte s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor într-un alt dosar, însă nici până în prezent nu s-a comunicat instanţei vreo soluţie adoptată de către procuror în acest sens.

Inculpaţii A. şi B. au pretins de la denunţătorul G. suma de 20.000 de Euro pentru a-şi exercita influenţa asupra completului de judecată investit cu judecarea apelului, astfel că această infracţiune a rămas săvârşită doar în modalitatea pretinderii.

Influenţa de care s-au prevalat inculpaţii A. -I.P. şi B. a fost una reală, astfel, cei doi inculpaţi, fie direct, fie prin intermediul inculpatului C. ţineau legătura cu inculpatul D. (originar din zona Sighetu Marmaţiei, dar care locuieşte în Oradea), persoană care este în relaţii de prietenie apropiate cu inculpatul E. - judecător la Curtea de Apel Oradea şi preşedinte al completului investit cu soluţionarea apelului în dosar nr. x/2009.

Conform probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, inculpaţii A. - I.P. şi B., se deplasau în municipiul Oradea cu o zi sau două înaintea termenului de judecată, de regulă însoţiţi de inculpatul C., unde se întâlneau cu inculpatul D., care lua legătura cu inculpatul E..

În acest context inculpatul D. a pretins direct de la inculpaţii A. - I.P. şi B. suma de 40.000 Euro (câte 20.000 de Euro de la fiecare) pentru a-şi exercita o influenţă reală asupra inculpatului E. - preşedintele completului de judecată investit cu soluţionarea apelului din dosarul nr. x/2009.

La termenul de judecată din data de 7 iunie 2012, fixat la Curtea de Apel Oradea pentru soluţionarea dosarului nr. x/2009, inculpaţii A. - I.P. şi B. s-au întâlnit cu inculpatul D..

În cursul dupa-amiezii aceleiaşi zile, inculpatul B., într-o discuţie telefonică cu un amic îi comunică acestuia:

"B.: - Ia, chiar azi am avut proces, acuma am venit acasă.

X: - Da? Şi ce-i pe acolo?

B.: - Da, ce-i acolo? Mi s-a amânat ..., s-a judecat … Na, poate, poate va fi bine. …. S-a judecat şi … ştii, de la 9 ani, aşa cum am avut, ştii?

X: - Da?

B.: - O să-mi scadă la patru.

X: - Aha.

………………………………………………………………………………….

B.: - Aici o să mă coste … aproximativ 40.000.

X:- A? Nu vorbi … Nu vorbi mult!

Ca atare, încă de la al doilea termen de judecată al apelului, în data de 7 iunie 2012, inculpatul B. avea reprezentarea că trebuie să dea suma de aproximativ 40.000 de Euro pentru a-i fi redusă în apel pedeapsa primită în primă instanţă de la 9 ani închisoare la 4 ani închisoare.

Reprezentarea că pedeapsa îi va fi redusă (certitudine dobândită după întâlnirea cu inculpatul D.), a avut-o şi inculpatul A.-I.P., care i-a comunicat denunţătorului G., în data de 7 iunie 2012, aşa cum rezultă din procesul-verbal de redare al discuţiei ambientale (filele x, d-u.p.)

A.: - Doi îs luaţi sigur jos, e vorba de el...Deci la noi ne-a garantat peste trei ani, trei ani sigur jos, de nu patru.

G.: - ei ţie trei, patru mie doi da.

A. - nu mă omule, tu o să ai cât mine, tu o să fii la calapod cu mine, poţi să mergi în doi ani cu suspendare asta va fi cred definitivatul tău şi prejudiciu o p ... nu va fi nici un prejudiciu."

În data de 6 septembrie 2012, s-a fixat un nou termen de judecată al apelului în dosarul nr. x/2009 la Curtea de Apel Oradea, iar după ora fixată pentru judecarea apelului, inculpatul A. -I.P. a intenţionat să se întâlnească cu inculpatul D., în condiţiile în care în data de 5 septembrie 2012, inculpatul B. a cumpărat de la casele de schimb valutar din localitatea Sighetul Marmaţiei suma de 15.000 de Euro, însă deoarece inculpatul D. nu era în localitate în data de 6 septembrie 2012, inculpatul C. i-a transmis inculpatului A. - I.P., (procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice). înainte de a intra în sala de judecată că:

A.. - Ce faci mă ?

C.: - Ni la lucru

A.: - Ia sună-l pe D., vezi pe unde-i, ne putem vedea după 11?

C.: - Nu, că ce-i astăzi joi, numai mâine seară vine.

A.: - Bun. Nu o venit încă?

C.: - nu ... da o vorbit el, o zis că tăt."

La întoarcerea în Oradea, în data de 8 septembrie 2012, inculpatul D. a luat legătura telefonică (procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice cu inculpatul C., interesându-se de stadiul procesului penal vizându-i pe inculpaţii A. - I.P. şi B. după cum urmează:

D.: - Da o fost joi (n.n. 6 septembrie 2012 termen în dosarul nr. x/2009 la Curtea de Apel Oradea) la pădure, aicea? C-ai zis că veniţi joi la pădure ... o fost?

C.: - O fost ... trebuie să mă duc în octombrie. În şase, îmi pare.

D.: - Na, păi mai vorbim noi.

Inculpaţii D. şi C. administrează societăţi care au ca obiect de activitate lucrări forestiere şi aşa cum a rezultat, pentru a evita discuţiile deschise şi directe despre procesul inculpaţilor A. -I.P. şi B. aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea şi intenţia acestora de a cumpăra influenţa pretinsă, în scopul obţinerii unei soluţii favorabile, au folosit în dialogurile telefonice termeni specifici activităţii forestiere.

Din suma de 40.000 de Euro pretinsă, în cursul lunii septembrie 2012, inculpatul B. i-a dat inculpatului C. suma de 10.000 de Euro pentru a-i fi predată inculpatului D. pentru a cumpăra influenţa promisă asupra inculpatului E. - judecător care făcea parte din completul de judecată din apel, sumă care a fost restituită inculpatului B..

Relevante în acest sens sunt şi discuţiile telefonice în care inculpatul B. îşi exprimă nemulţumirea şi refuzul de a mai da şi alte sume de bani, în lipsa unei soluţii favorabile

"B.: - Ştii ce a vrut C.?

Doamnă: - Ce?

B.: - Ştii, când a dat ăla banii? (n.n. D.)

Doamnă: - No?

B.: - Trebuia să le dăm 12.500.

Doamnă: - No?

B.: - Eu i-am dat numai 10.

Doamnă: - Şi?

B.: - Şi D. a zis că îi e frică şi nu ştiu ce. Că mai trebuie 2.500. Şi eu i-am spus:

"Ştii ce? Eu nu mai dau niciun ban, vreau să văd negru pe alb. Ştii, că treaba s-a stricat cam tare, am spus ... Dacă treaba se va rezolva aşa cum vreau eu, atunci rezultatul o să fie aşa cum trebuie, iar dacă nu ... de ce să vă dau banii pe degeaba, am spus".

…………………………………………………………………………….

Doamnă: - Da? Şi ce a zis? (n.n. C.)

B.: - Să mă duc eu şi să vorbesc cu D. Şi i-am spus:

"Bine-nţeles că mă duc. Miercuri mă duc şi vorbesc cu el".

Faptul că obţinuse de la inculpatul D. doar o promisiune de intervenţie la magistrat pentru o soluţie favorabilă, nu şi o certitudine, i-a creat inculpatului B. o stare de nervozitate, manifestată cu precădere cu ocazia apropierii termenelor la Curtea de Apel Oradea, stare l-a determinat pe inculpatul B. să-l chestioneze în data de 23 septembrie 2012 pe inculpatul A. -I.P. (proces-verbal de redare a convorbirii telefonice (proces-verbal de redare a convorbirii telefonice filele x, d.u.p.)cu privire la influenţa promisă de către inculpatul D..

"B.: - Măi, da ai vorbit ceva sau n-ai vorbit cu ăsta? (n.n.D.)

A.: - Măi, am vorbit, să mergi să-ţi spună Mihai, ă ...Nelu ... ieri o rămas să vorbească ... că nu o putut până ieri. Vorbea cu C.! Bine?

B.: - Dacă nu io mă duc la Oradea miercuri"

În data de 24 septembrie 2012, ora 12:33 (proces-verbal de redare a convorbirii telefonice filele x, d.u.p) inculpatul D. i-a comunicat inculpatului C. şi pretenţiile inculpatului E. - preşedintele completului de judecată, asigurându-l că şi-a exercitat influenţa asupra lui iar cei doi inculpaţi au folosit în cadrul discuţiei, un limbaj codat, specific activităţii lor forestiere, pentru a disimula intenţiile lor reale:

"C.: - Da ai vorbit cu ăsta la pădure? (n.n. inculpatul E.)

D.: - Da, da, am vorbit.

C.: - Aşa, şi tu … tre merem încolo?

D.: - Păi, până miercuri … ştii că-s două variante, ţi-o zis ei, că ori că vor s-o cumpere … pădurea, ori că-l trage la drum auto, ştii?

C.: - Exact!

………………………………………………………………………………….

D.: - Şi-o zis că până miercuri îmi spune exact ce îi mai bine, c-atuncea, dacă trebuie să tragă la drum auto, atunci trebuie să schimbe ... să schimbe ... să schimbe tafistu (n.n. avocat), ca să poată să ... na, ca pe oameni, înţelegi? ... c-atunci mai durează, dacă ... dacă începe să-l tragă la drum auto, cum o zis, păi durează şi-un an de zile, ştii?"

Deşi, în aparenţă cei doi inculpaţi D. şi C. vorbesc despre o activitate specific forestieră, se constată din lecturarea întregii convorbiri că impunându-se a se preciza că până la dialogul mai sus redat, cei doi au purtat o discuţie reală despre activităţile şi afacerile lor) în realitate, prin folosirea unui limbaj codat, inculpatul D. i-a spus inculpatului C., să le transmită inculpaţilor A. -I.P. şi B. că inculpatul E. - preşedintele completului de apel, oscilează între a pretinde şi primi direct banii de la aceştia ("să cumpere pădurea") sau a le pretinde să cumpere un autoturism ("să-i tragă la drum auto") pentru a disimula pretenţiile sale financiare şi în această ultimă ipoteză, conform cerinţei inculpatului E., inculpaţii A. - I.P. şi B. trebuiau să-şi schimbe avocatul, iar pretenţia inculpatului E. de a schimba avocatul a fost transmisă imediat de către inculpatul C. inculpatului B., la interval de un minut (proces-verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 24 septembrie 2012, ora 12:36, filele x, d.u.p.)

"C.: - No, vezi că o sunat ăsta.

B.: - Şi?

C.: - Joia trebe meri încolo. Să vedem pădurea … şi trebe schimbat tafistul

B.: Da, când?

C.: Joi. Dar el miercuri îi dă finalul, ştii? Şi joi trebe mers încolo să schimbăm tafistul.

B.: Na, bun."

Este mai mult decât evident că discuţia dintre inculpaţii D. şi C. privitoare la "cumpărarea pădurii", "tragerii la drum auto" şi "schimbarea tafistului" îi viza pe inculpaţii A. şi B..

Conform susţinerilor inculpatului D. "pădurarul" - inculpatul E. - preşedintele completului de apel urma să "dea finalul" în data de 26 septembrie 2012, lucru pe care de altfel l-a şi făcut în seara de 26.09.2012, ora 21:10 când s-a întâlnit cu inculpatul D. în parcarea Bazinului Olimpic din municipiul Oradea, conform procesului-verbal de redare a înregistrărilor ambientale de la filele x d.u.p., după ce în prealabil au vorbit două-trei minute la telefon pentru a stabili întâlnirea (proces-verbal de redare a convorbirii telefonice, filele x d.u.p.)

Ca urmare a acestei întâlniri, în dimineaţa zilei de 27 septembrie 2012, ora 08:27, inculpatul D. i-a transmis inculpatului Q. şi pretenţia inculpatului E. (proces-verbal de redare a convorbirii telefonice filele x d.u.p.):

"C.: - Na, ce-ai făcut? Ce-ai rezolvat cu licitaţia ace?

D.: - Păi, na ... ăsta ... azi îi mai ... că numa ieri ne-am înscris, înţelegi? Şi astăzi o zis că studiază ca lumea ... ieri n-o avut vreme, înţelegi? ... să se ... ăsta ... şi, oricum ... azi îmi spune şi eu duminică ... ăsta .. na .. şi ... trebuie să schimbăm părerea ce-am ... ăsta ... trebuie să schimb oamenii de-acolo, din … de la tăt, înţelegi?"

Inculpaţii A. - I.P. şi B. au acceptat pretenţia inculpatului E., transmisă prin intermediul inculpatului D., aceea de a-şi schimba avocatul adică "tafistul", pretenţie care era condiţionată de "a fi traşi la drum auto".

Anterior momentului angajării unui nou avocat, aspect impus de inculpatul E. în data de 27 septembrie 2012, acesta i-a cerut inculpatului D. să vadă maşina cumnatului său, F., un autoturism de lux, x, pe care inculpaţii A. - I.P. şi B., trebuiau să-l cumpere, conform pretinderii magistratului la un preţ mai mare decât preţul real al maşinii, pentru "ca să poată să ... na, ca pe oameni", adică pentru a pronunţa o soluţie favorabilă celor doi inculpaţi A. şi B. în dosarul nr. x/2009.

În legătură cu autoturismul de lux marca x, pe care inculpatul E. le-a cerut inculpaţilor A. -I.P. şi B. să-l cumpere, pretenţie pe care au acceptat-o implicit, prin angajarea unui nou avocat, se impune a se preciza că, preţul la care cei doi inculpaţi urmau "să fie traşi la drum auto", era un preţ mai mare decât preţul de achiziţie al maşinii şi evident decât preţul real.

În data de 20 octombrie 2011 conform contractului de vânzare-cumpărare înregistrat la (dos. inst. de fond), documente privind înmatricularea autoturismului cu nr. x (marca x tipul x de culoare gri filele x, d.u.p.) şi declaraţiile martorului N. (fila x, d.u.p. şi 120, dos. inst. de fond, vol. III) acesta i-a vândut martorului F.(dos. inst. de fond, vol. III) - cumnatul inculpatului E. un autoturism de lux marca x x tipul x de culoare gri cu suma de 230.000 de RON (42.000 de Euro), la acea dată acesta fiind preţul de piaţă al unui autoturism cu caracteristicile prevăzute în cartea de identitate.

La data de 27 septembrie 2012, în jurul prânzului martorul F. s-a întâlnit cu inculpatul D. (care l-a sunat în prealabil şi care cunoştea că are autoturismul de vânzare de la inculpatul Puşcaş care i-a dat şi numărul de telefon) şi care a venit însoţit de către martorul R. -(dos. inst. de fond, martor care nu a intervenit şi nici nu a asistat la discuţiile generate de vânzarea autoturismului, însă cunoştea că inculpatul D. dorea să îşi achiziţioneze un alt autoturism) în municipiul Oradea într-un peco în zona P-ţei Creangă.

În acel loc în jurul orelor 12:00 a ajuns şi inculpatul E. care a întrebat dacă s-a finalizat vreo tranzacţie, aspecte ce rezultă din procesul-verbal de redare a unor imagini (fila x, d.u.p.), declaraţiile inculpaţilor D. şi E., precum şi declaraţiile martorilor F. (fila x, d.u.p.), dos. inst de fond).

Martorul F. i-a cerut inculpatului D. suma de 48.000 de Euro, reprezentând preţul autoturismului x, deşi în realitate, la acea dată, preţul de piaţă al unui astfel de autoturism era cuprins între 35.000 - 40.000 de Euro, însă tranzacţia nu s-a finalizat deoarece inculpatul D. nu i-a oferit bani martorului ci un schimb al autoturismului cu o casă în Episcopia sau un teren, lucru cu care martorul nu a fost de acord, deoarece dorea doar bani.

Se remarcă faptul că declaraţia martorului F. dată în faţa instanţei este una subiectivă, martorul fiind cumnatul inculpatului E. deoarece a revenit asupra declaraţiei date în faţa organelor de urmărire penală cu privire la preţul de achiziţie al autoturismului x, fapt în totală contradicţie cu declaraţia dată de martorul N.. Astfel, în faza de urmărire penală martorul F. a susţinut că a achiziţionat autoturismul marca x cu suma de 42.000 de Euro, urmând ca după un an să îi solicite inculpatului D. suma de 48.000 Euro, în condiţiile în care preţul de piaţă al unui astfel de autoturism era între 35.000 - 40.000 Euro, preţul mare fiind sesizat atât de către inculpatul D., cât şi de către inculpatul A. - I.P.

Inculpatul D. după aflarea preţului real al autoturismului x a luat legătura telefonică cu martorul S. (care a fost audiat şi în cursul judecăţii, fila11, vol. IV, dos. inst. de fond însă şi-a schimbat depoziţia în favoarea inculpatului D.) la data de 28.09.2012 conform procesului-verbal de redare a convorbirilor telefonice (filele x, d.u.p.) a remarcat preţul exagerat al autoturismului:

"D.: - Am găsit un ... am găsit un 730 ..?"

S.: - da

D.: - ... ă ... motor de trei mii ...

S.: - Da

D.: - ... 2010, M-Pakett.

S.. - Două mii. Aia da.

D.: - Na, nu te uiţi te rog, să vezi ce preţ ar avea unu ", că acest-i înmatriculat la noi, are 120.000 de kilometri.

S.: - Şi-i din 2010, zici tu? Îhm!

D.: - Da ... Şi el zice că vrea …

S.: - Din ăla frumos.

D.: - Vrea 40.000 Euro pe el. Să vedem ce acesta că mi se pare că ...

S.: Cam mult! Cam mult!

D.: - Nu?

S.: - Da.

…………………………………………………………………………………………………

S.: - Din 2010 maşina ai zis, aşa-i?

D.: - Ă ... 2010, da.

S.: - Io bag 2010 - 2011 şi să vedem 730 .

D.: - M,M-Pakett. Ce înseamnă acesta, M-Pakett? Cu…ăsta are…

S.: - M-Pakett are o mască de M în plus şi ceve deci, prea …prea puţină, dar uite mă uit la ...ele, care le încercuiesc. Cel mai ieftin, cel mai ieftin M-Pa…nu M- Pakett. Deocamdată…730.

D.: - Motor de 3000.

S.: - Motor de 3000, normal .3000, diesel…Cam de la 35.000 de euro încep afară .130-120.00 de kilometri, 102.000 de kilometri, 30 fără TVA, 36 cu TVA cu tot .

D.: - Ah! Ce (n.n. trivial) mea cere ăla atâta pe ea?!.

S.: - Cât o zis? 40 şi ceva ?

D.: - El o zis 45, da îi disponibil să negocieze, că el o dat 57.000 pe ea, maşina o fost ... ă ...foarte scumpă şi na ... într-adevăr o zis că îmi arată factura cu 120.000 de kilometri când o fost nouă .Na, bun, când o fost nouă ...

S.: - Da la 40.000 îi plin, 35 - 40 ...

D.: - Numa un pic.

S.: - Deci, 33…

Pretenţiile inculpatului E. au generat şi nemulţumirea inculpatului B., care în data de 29 septembrie 2012, ora 12:00, într-o discuţie telefonică cu un amic, a făcut următoarele afirmaţii în legătură cu aceste pretenţii şi dosarul aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea:

"Domn: - Măi, nu mai da atâţia bani că nu ... Nu ştiu no, treaba ta. Tu ştii!

B.: Păi, nu-i bine măi ce face acesta din Oradea, mă!

Domn: - Păi nu, că-s pe o mână, că aşa se întâmplă! Că, da nu am păţit şi eu?

B.: - Bine, şi nu-mi convine mie ce vor să facă. Înţelegi tu?"

Preţul exagerat de mare pretins pentru autoturismul x, a fost sesizat nu doar de către inculpatul D. (după aflarea preţului real al autoturismului), dar şi de către inculpatul A., care iniţial acceptase "să fie tras la drum auto", adică să cumpere maşina, fără însă a cunoaşte preţul pretins. Astfel, în declaraţia sa din 28 noiembrie 2012, ora 15:00 - 15:10, inculpatul A. - I.P. a declarat că:

"Revin asupra declaraţiei mele şi arăt că îmi aduc aminte că în cursul anului 2012, D. mi-a prezentat o fotografie aflată în telefonul său mobil, în care apărea imaginea unui autoturism x despre care mi-a spus că este de vânzare cu o sumă foarte mare, nu reţin exact, 45.000 - 50.000 Euro. M-a întrebat dacă nu vreau s-o cumpăr cu această sumă care includea şi TVA-ul însă nu am acceptat pentru că nu dispuneam de această sumă. Reţin şi numărul de înmatriculare al autoturismului x."

Rezultă fără echivoc, prin coroborarea tuturor probelor că inculpatul E. a încercat "să-i tragă la drum auto" prin intermediul inculpatului D., pe inculpaţii A. - I.P. şi B., pretinzându-le acestora să cumpere la un preţ mai mare (48.000 de Euro) decât cel real (35.000 - 40.000 de Euro), de la cumnatul său, martorul F., un autoturism de lux marca x (x), pentru a pronunţa o soluţie favorabilă acestora în dosarul penal nr. x/2009.

Conform contractului de vânzare-cumpărare martorul F. a vândut autoturismul x tipul x de culoare gri, cu numărul de înmatriculare x numitului T. cu suma de 42.500 de Euro la data de 23.05.2013 (dos. inst. de fond) .

Ulterior prezentării autoturismului x din data de 27 septembrie 2012, între inculpatul D. şi inculpatul E. au existat un număr de mai multe întâlniri în perioada 28 septembrie 2012 - 3 octombrie 2012, fie în locuri publice, fie la ore nocturne la domiciliul magistratului şi toate aceste întâlniri au avut loc în contextul în care în data de 4 octombrie 2012, inculpaţii A. - I.P. şi B. aveau fixat termen de judecată în dosarul nr. x/2009 când şi-au schimbat "tafistul", angajând un nou avocat.

În data de 2 octombrie 2012 inculpatul E. între orele 20:46 - 22:01 s-a aflat în municipiul Oradea în incinta restaurantului "U." unde a discutat şi a servit masa cu inculpatul D., martorul V. şi numitul W., împrejurare ce rezultă din procesul-verbal de redare a înregistrărilor ambientale, declaraţiile inculpaţilor E. şi D., precum şi din declaraţiile martorului V., discuţiile vizând şi faptul că inculpatul D. dorea să îşi cumpere o maşină, iar acesta şi-a exprimat dezamăgirea că nu a achiziţionat inculpatul D. autoturismul x al martorului F. pentru că era o maşină bună.

În data de 3 octombrie 2012, cu o zi înainte de termenul fixat pentru judecarea apelului, inculpatul D. i-a condus pe inculpaţii A.- I.P. şi B. la cabinetul avocatului M. din cadrul Baroului Bihor, unde au încheiat cu acesta contractul de asistenţă juridică nr. x din 3 octombrie 2012 (aspect ce rezultă şi din declaraţia avocatului fila x, dos, inst. de fond, vol. IV).

Angajarea unui nou avocat, conform solicitării inculpatului E. s-a făcut în condiţiile în care acesta a fost nemulţumit de prestaţia apărătorului ales al celor doi inculpaţi A. - I.P. şi B. ("că ăştia ... nu ştiu ... nu lucră sau nu ştiu ce ... ăsta", (proces-verbal de redare a convorbirii telefonice,fila x, d.u.p.), apărător care i-a asistat pe cei doi inculpaţi pe tot parcursul procesului penal (fond şi apel) şi le-a cerut acestora să facă declaraţii în condiţiile art. 3201 C. pen.

Probele administrate în cauză, în speţă procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice sau înregistrările ambientale, precum şi declaraţiile inculpaţilor indică faptul că în zilele premergătoare sau chiar în ziua judecării apelului, inculpatul E. se întâlnea cu inculpatul D. şi chiar dacă în cauză nu există probe directe ale discuţiilor dintre cei doi, din discuţiile telefonice ale inculpatului D. cu inculpatul C. şi ulterior ale acestuia cu inculpaţii A. - I.P. şi B., rezultă fără echivoc că primii doi, în mod nemijlocit discutau despre situaţia juridică a celor din urmă, în speţă modalitatea în care aceştia urmează să fie favorizaţi, prin abordarea unei strategii în instanţă, impuse de inculpat.

În zilele premergătoare termenului din data 15 noiembrie 2012, inculpatul D. a purtat discuţii repetate cu inculpatul E., chiar întâlnindu-se cu acesta în data de 14 noiembrie 2012 însă de această dată mesajul primit de la magistrat în urma întâlnirii a fost transmis nu de către inculpatul D. ca de obicei inculpaţilor A. - I.P. şi B., ci prin intermediul inculpatului C. în data de 14 noiembrie 2012. Astfel inculpaţii A. şi B. s-au aflat în municipiul Oradea mesajele fiind transmise direct celor doi inculpaţi relevante în acest sens fiind procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi a imaginilor din data de 14 noiembrie 2012. (filele x, d.u.p.).

Aceste mesaje transmise de inculpatul E., inculpaţilor A. - I.P. şi B. prin intermediul inculpatului D. l-au determinat pe inculpatul A. să urmeze sfaturile acestuia, în contradicţie cu sfaturile juridice ale avocatului ales de la începutul procesului penal, care în data de 14 septembrie 2012 a afirmat:

"A.: - Nu am fost la D., m-o sunat aseară pe la 10 jumătate, o zis să ne vedem.

C.: - Nu măi, la aestălalt măi!

A.: - La care?

C.: - La avocat măi.

A.: - Măi nu mă duc, ce să cat la el?

C.: - Nu?

A.: - Nu, io n-am ce să caut la el, ce să caut? Ce discutăm avem de discutat aici şi gata, servus."

Inculpatul B. la data de 28 noiembrie 2012 a depus un script intitulat autodenunţ la DNA - Satu Mare menţionând că în primăvara anului 2012 inculpatul A. - I.P. i-a spus că are o cunoştinţă în Oradea pe nume D. care prin intermediul unui judecător de la Curtea de Apel Oradea contra sumei de 20.000 Euro îi poate rezolva reducerea pedepsei fiind de acord să dea această sumă de bani, iar în vara anului 2012 înainte de vacanţa judecătorească i-a trimis inculpatului D. prin intermediului lui C. (adică inculpatul C.) suma de 10.000 de Euro bani săi personali, însă C. nu a dus aceşti bani inculpatului D. deoarece a intervenit o problemă în familia lui D. şi nu s-a mai putut deplasa insă acesta i-a dat banii înapoi şi oricum suma de 20.000 de Euro trebuiau trimişi judecătorului prin inculpatul D. la finalizarea procesului.

Tot în data de 28 mai 2012 acelaşi inculpat a precizat în cuprinsul declaraţiei de învinuit că îşi menţine declaraţia olografă şi că învinuirile care i se aduc sunt parţial adevărate, recunoscând săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, în sensul că el şi inculpatul A. i-a pretins lui G. suma de 20.000 Euro spunându-i că pot interveni la completul de judecată pentru a dispune o soluţie favorabilă cu suspendare însă discuţia a fost provocată în sensul de a-l induce în eroare pe G. pentru a recupera datoria faţă de ucrainieni.

De asemenea i-a spus inculpatul A. în cursul anului 2012 că inculpatul D. s-a oferit să-i ajute cu dosarul aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea în sensul că îl cunoaşte pe unul din judecătorii din complet, însă că trebuie să dea suma de 20.000 Euro fiecare judecătorului prin intermediul inculpatului D. cu care se ţinea legătura direct prin intermediu lui C. (inculpatul C.) căruia i-a şi dat suma de 10.000 de Euro, însă acesta i-a returnat suma.

Cu ocazia audierii sale în faţa instanţei de judecată inculpatul B. iniţial s-a prevalat de dreptul la tăcere (dos. inst. de fond), iar ulterior la termenul de judecată din data de 08.06.2016 (dos. inst. de fond), şi-a modificat poziţia procesuală substanţial negând în totalitate comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, precizând că nu îşi mai menţine declaraţiile din faza de urmărire penală deoarece d-l procuror de caz i-a întocmit două dosare penale pentru că ar fi refuzat colaborarea cu acesta. Astfel în esenţă a precizat că nu i-a cerut vreo suma de bani denunţătorului G. cu care recunoaşte că s-a întâlnit la Sighetu - Marmaţiei însă suma de bani solicitată era pentru un avocat din Bucureşti nu pentru un judecător. De asemenea recunoaşte că i-a dat suma de 10.000 de Euro cu titlu de împrumut inculpatului C. care avea o firmă de maşini, respectiv de dezmembrări şi ar fi avut nevoie pentru achiziţionarea de piese, însă pe care nu îl cunoştea foarte bine şi că nu s-a pus problema niciodată să cumpere cu inculpatul A. un autoturism x

Şi inculpatul A. a depus la data de 28.11.2012 a depus la DNA Satu Mare un script intitulat autodenunţ prin care a arătat că în primăvara anului 2012 aflându-se la Oradea în cursul unei discuţii cu inculpatul D. pe care îl cunoştea din copilărie şi care cunoştea situaţia sa juridică respectiv că deja era condamnat la instanţa de fond la pedeapsa de 6 ani închisoare în regim de detenţie şi că se judeca apelul declarat împotriva hotărârii de condamnare la Curtea de Apel Oradea, inculpatul D. s-a oferit să-l ajute pentru a obţine o pedeapsă mai mică, iar inculpatul A. a fost de acord, astfel că inculpatul D. i-a spus că are o cunoştinţă un judecător de la Curtea de Apel Oradea care pentru reducerea cuantumului pedepsei pretinde o sumă cuprinsă între 10.000 - 20.000 Euro, inculpatul A. fiind de acord cu suma respectivă şi i-a cerut inculpatului D. să vorbească cu judecătorul. La următoarea întâlnire inculpatul A. i-a spus inculpatului D. că şi inculpatul B. doreşte să îi fie redusă pedeapsa şi mai precizează că nu a dat vreo sumă de bani lui D. pentru judecător pentru că nu avea suma respectivă, procesul nu se termina şi bani trebuiau daţi la terminarea procesului .

Tot în data de 28.11.2012 orele 10:20 - 11:30 inculpatul A. în prezenţa apărătorului X. a dat o declaraţie la DNA Satu Mare în care arată că îşi menţine declaraţia olografă de la fila x, d.u.p prin care revine asupra celor expuse în cuprinsul autodenunţului şi că nu a comis faptele reţinute în sarcina sa, şi a menţionat că sumele de bani despre care au discutat denunţătorul G. şi inculpatul B. reprezentau onorarii avocaţiale, respectiv ale unui avocat din Bucureşti care i-a fost prezentat de vărul său Bledea L. şi care a solicitat să fie fixat un onorariu de 10.000 Euro de persoană pentru ca să îi reprezinte la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie atunci când va ajunge dosarul la această instanţă.

Tot în cuprinsul aceleiaşi declaraţii inculpatul A. - I.P. a menţionat că îi cunoaşte pe inculpaţii C. şi D. din copilărie însă nu a discutat cu ei despre o eventuală intervenţie la judecător care să facă parte din completul investit cu soluţionarea apelului şi că nu i-a solicitat niciodată vreo sumă de bani pentru o eventuală intervenţie la un judecător şi că nu s-a pus problema ca el sau B. să cumpere prin intermediar o maşină x de la cumnatul judecătorului din completul de apel la o sumă mai mare decât preţul real.

Cu ocazia audierii sale în faţa instanţei de judecată inculpatul A. - I.P. şi-a modificat poziţia procesuală negând în totalitate comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, în esenţă a încercat să acrediteze ideea că suma de bani cerută denunţătorului G. avea ca scop plata unei datorii către nişte cetăţeni din Ucraina, că nu a purtat vreo discuţie prin intermediul inculpatului D. în legătură cu achiziţionarea vreunui autoturism de la inculpatul Puşcaş şi că nu a discutat niciodată cu inculpatul D. dacă cunoaşte pe cineva la curtea e apel Oradea şi nici despre vreo posibilă intervenţie în procesul său penal (dos. inst. de fond).

Inculpatul C. în cuprinsul declaraţiei din data de 29.11.2012 în faza de urmărire penală a menţionat că îi cunoaşte pe inculpaţii A. - I.P. care este naşul de cununie al său şi de botez al copilului la fel ca şi D. şi cunoştea afacerile judiciare ale inculpaţilor A. şi B., însă neagă că ar avea cunoştinţă despre faptul că inculpatul D. ar fi pretins suma de 40.000 de Euro prevalându-se de influenţa asupra unui judecător din completul de judecată investit cu soluţionarea apelului la Curtea de Apel Oradea. De asemenea recunoaşte că inculpatul B. i-a dat suma de 10.000 de Euro însă cu titlu de împrumut şi a doua zi i-a restituit-o pentru că i-a intrat banii în bancă şi că nu corespunde adevărului că prin intermediul său inculpatul D. le-ar fi transmis inculpaţilor A. şi B. conduita pe care aceştia trebuie să o adopte pe parcursul procesului pentru a le fi reduse pedepsele.

Această poziţie procesuală de nerecunoaştere a faptei a adoptat-o inculpatul C. şi în faţa instanţei de fond (dos. inst. de fond)

Inculpatul D. în cuprinsul declaraţiei din data de 29 noiembrie 2012 în faza de urmărire penală s-a prevalat de dreptul la tăcere, iar ulterior la data de 13.12.2012 a declarat că nu este vinovat de comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, şi că nu recunoaşte săvârşirea infracţiunilor imputate, dar ştia despre situaţia juridică a inculpaţilor A. şi B. care erau nemulţumiţi de prestaţia apărătorului context în care le-a prezentat acestora pe d-l avocat M. din Baroul Bihor. De asemenea a arătat că cunoaşte un magistrat pe nume P. dar nu ştie dacă e judecător sau procuror dar care ştia că doreşte să îşi cumpere o maşină inculpatul P. i-a oferit spre vânzare un autoturism marca x şi, astfel în toamna anului 2012 i-a spus că o rudă din Marghita are de vânzare un autoturism x, rudă cu care s-a întâlnit în Oradea în P-ţa Creangă preţul cerut fiind de 45.000 de Euro, dar nu a cumpărat maşina deoarece era prea pretenţioasă pentru nevoile sale. A negat că le-ar fi pretins suma de 40.000 de Euro inculpaţilor A. şi B. pentru a-şi exercita influenţa asupra judecătorului de la Curtea de Apel Oradea şi nu le-a r fi dat de înţeles că poate interveni în favoarea lor.

Pe de altă parte inculpatul D. neagă că a discutat cu inculpatul A. -I.P. despre autoturismul marca x, deşi inculpatul A. conform declaraţiei din data de 28.11.2012 în faza de urmărire penală a recunoscut acest lucru, relatând procurorului de caz inclusiv numărul de înmatriculare al autoturismului.

Această poziţie procesuală de nerecunoaştere a faptelor a adoptat-o inculpatul D. şi în faţa instanţei de fond (dos. inst. de fond) menţionând că se află doar în relaţii de amiciţie cu inculpatul P. cu care discuta despre achiziţionarea de deşeuri lemnoase pentru numitul Y. vecinul magistratului.

Inculpatul E. în cuprinsul declaraţiei din data de 31.01.2013 în faza de urmărire penală a arătat că îl cunoaşte pe inculpatul D. de câţiva ani fiind amici, ambii fiind pasionaţi de autoturisme context în care i-ar fi spus acestuia în toamna anului 2012 că martorul F. care îi este şi cumnat ar avea de vânzare un autoturism x şi că i-a dat numărul de telefon să îl contacteze, lucru care s-a şi întâmplat . Martorul F. şi inculpatul D. s-au întâlnit în P-ţa Creangă unde s-a deplasat şi inculpatul P. însă nu a asistat la discuţiile între cei doi şi a intervenit ceva şi a trebuit să se întoarcă la birou, aflând ulterior că nu s-a perfectat vânzarea dar nu cunoaşte din ce motiv. De asemenea a precizat că inculpatul D. nu i-a relatat că ar avea cunoştinţe care au afaceri judiciare şi că pe inculpaţii A. şi B. îi cunoaşte din sala de judecată.

Această poziţie procesuală a adoptat-o inculpatul E. şi în faţa instanţei de fond (dos. inst. de fond) menţionând că se află doar în relaţii de amiciţie cu inculpatul D. cu care se întâlnea la sălile de sport, la ştrand, la cafea sau la Băile Felix şi că din presă a aflat despre prezenta cauză în care a fost cercetat, oricum a negat acuzaţia de luare de mită reţinută în rechizitoriu şi că evoluţia dosarului penal nr. x/2009 există în Ecris şi nu s-au acordat termene nejustificate în acel dosar toate măsurile luate fiind rezultatul deliberării cu colega sa de complet.

Referitor la declaraţiile martorilor Z. (filele x, d.u.p. dos. inst. de fond) şi AA.(filele x, d.u.p., dos. inst. de fond), se impune a se preciza că acestea erau persoane cercetate de către D.I.I.C.O.T. în cauze de evaziune fiscală şi au declarat că de mai multe ori s-au întâlnit cu inculpatul E., care le-a oferit consultanţă juridică în diverse localuri sau chiar într-o după-amiază lângă domiciliul acestuia, ocazie cu care martorul Z. îi remitea sume de bani martorului F., care se ocupă cu vânzări -cumpărări de maşini, cu titlul de rate pentru maşinile achiziţionate de la acesta din urmă.

Martorul BB. a fost audiat în legătură cu contactarea şi angajarea unui avocat pentru inculpatul D. la solicitarea soţiei acestuia care s-a deplasat la firma martorului BB. însoţită de martorul CC. (filele x, d.u.p., dos. inst. de fond), confirmând că s-a deplasat la locuinţa inculpatului Puşcaş pe care l-a întrebat dacă nu cunoaşte vreun avocat pentru că un prieten, adică inculpatul D. are nevoie de asistenţă juridică, însă inculpatul Puşcaş s-a enervat şi i-a spus să plece . Martorul BB. a mai precizat că la acel moment nu ştia că inculpatul Puşcaş şi inculpatul D. se cunosc, apoi s-a deplasat cu martorul CC. la cabinetul domnului avocat DD. care însă nu se afla în localitate apoi la cabinetul domnului avocat M. unde au intrat intempestiv fără a fi anunţaţi, astfel că acesta a refuzat să angajeze cauza. (filele x, d.u.p., dos. inst. de fond).

Inculpatul A. -I.P. a solicitat achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită şi în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă.

Este superfluă susţinerea inculpatului A. - I.P. în sensul că nu a săvârşit infracţiunea de trafic de influenţă, deoarece declaraţiile numitului G. pe care acesta le-a dat în cursul urmăririi penale au fost luate cu încălcarea principiului legalităţii şi administrării probelor, î contextul în care aceste aspecte au fost invocate în procedura camerei preliminare (pag. 24 pct. 3 din Încheierea penală nr. 282/ din 13 iulie 2015) iar judecătorul de cameră preliminară în considerentele acestei încheieri - respectiv la pag. 54 a constatat că nu există vreo încălcare a principiului loialităţii administrării probelor.

De asemenea înregistrarea convorbirilor de către denunţătorul G. purtate cu inculpaţii B. şi A. la data de 12.06.2012 în localitatea Vasul Izei au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale existând autorizaţie de la judecătorul de drepturi şi libertăţi şi aşa cum se menţionează şi prin adresa DNA-ului ST Oradea redarea s-a efectuat de ofiţerii de poliţie judiciară, deci nu poate fi exclusă această probă chiar dacă Decizia Curţii Constituţionale nr. 51/2016 a intervenit în cursul soluţionării pe fond a prezentei cauze.

Probele administrate în cauză şi menţionate în cuprinsul prezentei sentinţe relevă că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă comise de inculpatul A. - I.P., astfel sub că aspectul laturii obiective inculpatul A. i-a pretins în mod explicit denunţătorului G. suma de 20.000 Euro, iar sub aspectul laturii subiective a acţionat sub forma vinovăţiei prevăzute de lege adică cu intenţie.

Pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. din 1969 este necesar ca influenţa reală sau pretinsă de care se prevalează o persoană să se refere la un act ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului, iar persoana căreia i se promite intervenţia să aibă un interes real şi legitim sau nelegitim, în speţă reducerea cuantumului unei pedepse cu închisoarea, în legătură cu actul ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului nefiind necesar ca inculpatul în speţă A. să indice nominal funcţionarul pe lângă care pretinde că ar avea trecere dacă din conţinutul celor afirmate de el se desprinde competenţa acestui funcţionar de a dispune în legătură cu actul referitor la care se referă traficul de influenţă şi ca atare o soluţie de achitare acestuia în baza art. 16 lit. b) C. proc. pen. este exclusă.

Nici solicitarea de achitare a aceluiaşi inculpat în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită nu este fondată, solicitarea fiind fundamentată pe faptul că singurul mijloc de probă la care se raportează organul de urmărire penală sunt procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate la data de 24.09.2012 între inculpatul D. şi C. şi că în cadrul acestor convorbiri ar fi fost utilizat un limbaj codificat specific activităţilor forestiere deşi au fost depuse la instanţa de fond acte din care rezultă că inculpatul A. este administrator al S.C. EE. S.R.L., societate care se ocupa cu comerţul cu ridicata a materialului lemnos şi de construcţii.

Se remarcă că din cursul anului 2011 societatea S.C. EE. S.R.L. şi-a încetat activitatea aşa cum rezultă din furnizarea de informaţii extinse nr. x din 27.05.2016 privind societatea EE. S.R.L. emisă de Oficiul Naţional a Registrului Comerţului (filele .x vol. IV, dos. inst. de fond),iar din informaţiile furnizate de Administraţia Finanţelor Publice Maramureş rezultă că societatea EE. S.R.L începând cu luna iulie 2009 nu a depus declaraţiile fiscale şi din coroborarea celorlalte probe administrate rezultă fără echivoc şi comiterea acestei fapte.

Nu este fondată nici solicitarea inculpatului A. de a se dispune achitarea sa în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă pentru că aşa cum s-a precizat mai sus cu ocazia verificării legalităţii administrării probelor în procedura camerei preliminare denunţurile formulate de către inculpaţii A. şi B. nu au fost excluse şi nici măcar nu s-a constatat că plângerile depuse împotriva procurorilor de caz finalizate cu soluţii de neînceperea urmăririi penale au fost fondate şi nu pot conduce automat la concluzia că infracţiunea de cumpărare de influenţă nu există.

Inculpatul E. a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea de luare de mită în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. deoarece la dosar nu există nici o probă din care să reiasă că inculpatul, în mod indirect, prin intermediul inculpatului D. le-ar fi pretins co-inculpaţilor B. şi A. - I.P. să achiziţioneze de la cumnatul acestuia, numitul F., un autoturism marca x, la un preţ mult mai mare decât cel de piaţă, în schimbul pronunţării unei soluţii favorabile. Astfel, se arată că faţă de martorul F., care a fost proprietarul autoturismului marca x şi prin intermediul căruia ar fi trebuit să se dea acea pretinsă mită, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală chiar de către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea, potrivit art. 10 lit. d) C. proc. pen.

De asemenea din analiza tuturor interceptărilor efectuate în cauză, nu reiese nicio pretindere de mită sau vreo trimitere la inculpatul E. şi acuzarea a mizat în permanenţă, pe declaraţiile date de inculpaţi în faza de urmărire penală, însă acestea nu au mai fost menţinute şi în faţa instanţei, având în vedere modalitatea în care au fost luate, adică li s-a dictat şi sugerat ce să scrie în cuprinsul acestora .Pe de altă parte, se solicită a se avea în vedere că au fost înlăturate, în integralitate, interceptările ce vizau persoane judecători din Bucureşti mai ales acea persoană "Dan", cu toate că, este logic, dacă o persoană intenţionează să obţină o soluţie favorabilă prin dare de mită, mita va fi dată la instanţa unde soluţia va rămâne definitivă. Însă, organele de urmărire penală nu au avut nici un interes să ajungă la acele persoane din Bucureşti dorindu-se, cu orice preţ stabilirea unei legături cu inculpatul E., sens în care, s-a insistat pe acea strângere de mână de pe holul instanţei şi pe nominalizarea magistratului, precum şi indicarea semnalmentelor acestuia. De asemenea, se arată că inculpatul E. i s-a imputat tergiversarea soluţionării dosarului de apel nr. x/2009. Or, inculpatul E. a intrat în dosar la primele cinci termene de judecată, iar din încheierile de şedinţă rezultă că la acele termene inculpaţii au solicitat amânarea pentru angajarea unui apărător, iar la cel de-al cincilea termen de judecată a lipsit apărătorul unuia dintre inculpaţi, astfel că, nu s-a putut trece la soluţionarea dosarului, asistenţa juridică fiind obligatorie. Referitor la preţul autoturismului marca x, se arată că, prin rechizitoriu, se reţine că preţul unei astfel de maşini era de 35.000 - 40.000 Euro, însă fără a se face trimitere la vreun document sau site de specialitate în condiţiile în care martorul F. a depus la dosar documente din care reiese preţul de achiziţionare a autoturismului, preţul menţionat în anunţul de vânzare şi cu cât a fost valorificat autoturismul la aproximativ un an de la achiziţionarea sa.

În ceea ce priveşte procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare, invocat de către inculpatul E. în sensul că nu constituie o probă împotriva sa, Curtea va reţine că potrivit dispoziţiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen. din 1968, începerea urmăririi penale se impunea a fi începută in rem, atunci când existau date cu privire la săvârşirea unei infracţiuni.

În acest sens, textul legal indicat prevedea că organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10., iar în ceea ce priveşte începerea urmăririi penale in personam, aceasta se putea dispune potrivit legii anterioare numai dacă existau suficiente date cu privire la persoana autorului infracţiunii, iar în ceea ce priveşte instituţia actelor premergătoare, aceasta era reglementată de art. 224 C. proc. pen. din 1968.

Potrivit art. 224 alin. (1) C. proc. pen. din 1968. organele de urmărire penală competente a instrumenta cauza puteau proceda la efectuarea de acte premergătoare în vederea începerii urmăririi penale, scopul acestora fiind, aşadar, acela al strângerii datelor necesare pentru a se putea aprecia dacă este sau nu cazul a se dispune începerea urmăririi penale în condiţiile art. 228 alin. (1) C. proc. pen. din 1968.

Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 385 din 13 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 317 din 14 mai 2010 a reţinut că "actele premergătoare au o natură proprie, care nu poate fi identificată sau subsumată naturii proprii a altor instituţii". S-a mai arătat că "aşa cum rezultă din chiar denumirea lor, acestea premerg fazei de urmărire penală, având un caracter de anterioritate desprins din scopul instituirii lor, acela de a verifica informaţiile deţinute pentru a fundamenta convingerea organului de urmărire penală ori a procurorului cu privire la oportunitatea începerii ori neînceperii urmăririi penale. Aşa fiind, aceste acte, prin conţinutul lor au un caracter sui generis, limitat însă la atingerea scopului."

În mod complementar, potrivit alin. (3) al art. 224 din C. proc. pen. de la 1968 care prevedea că "Procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă", constatările finalizate de către organul de urmărire penală cu ocazia efectuării actelor premergătoare se materializau în procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare, care se încheia în vederea începerii urmăririi penale. Acest proces-verbal trebuia să cuprindă date sau informaţii privind actele de investigaţii care au fost întreprinse cu privire la săvârşirea infracţiunilor, fiind unicul mijloc de materializare a actelor la care se referă textul art. 224 C. proc. pen. de la 1968 şi care nu se confundă nici cu procesul-verbal de constatare ori de sesizare din oficiu şi nici cu cel de începere a urmăririi penale. Rezultă deci că în această fază, cu excepţia procesului-verbal menţionat în textul citat, nu puteau fi efectuate acte de procedură care să constituie mijloace de probă în sensul prevederilor art. 64 din C. proc. pen. şi care să vizeze o anumită persoană, bănuită ca fiind autorul infracţiunii.

În acelaşi sens, prin Decizia nr. 141 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 30 noiembrie 1999, Curtea Constituţională a reţinut că "garantarea dreptului la apărare nu se poate asigura în afara procesului penal, înainte de începerea urmăririi penale, când făptuitorul nu are calitatea procesuală de învinuit sau inculpat. [...] Efectuarea de către organele de urmărire penală a unor acte premergătoare, anterior începerii urmăririi penale, în vederea strângerii datelor necesare declanşării procesului penal, nu reprezintă momentul începerii procesului penal şi se efectuează tocmai pentru a se constata dacă sunt sau nu temeiuri pentru începerea procesului penal".

Se remarcă pe de altă parte că în procedura camerei preliminare inculpatul E. nu a invocat cereri sau excepţii, astfel că în momentul procesual actual al fazei de judecată susţinerea că procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare nu constituie o probă este superfluă.

De asemenea declaraţiile inculpaţilor A. şi B. aşa cum s-a mai precizat sunt fluctuante raportat la fazele procesuale la care au fost luate şi de interesul personal manifestat al acestora adică de exonerare a răspunderii penale, însă se coroborează cu declaraţiile denunţătorului G. care personal în faţa instanţei de fond cu ocazia audierii sale a menţionat că îşi menţine declaraţiile din faza de urmărire penală, precum şi ale inculpaţilor D. şi C. dar şi coroborate cu celelalte probe administrate şi indicate în cuprinsul prezentei hotărâri.

Prin actul de inculpare nu i s-a imputat inculpatului P. tergiversarea dosarului penal pe care îl avea de soluţionat în apel şi în care erau inculpaţi apelanţi A. şi B. şi denunţătorul G. şi nici că ar fi amânat cauza mai multe termene de judecată . Este inoportună şi alegaţia că este logic, că dacă o persoană intenţionează să obţină o soluţie favorabilă prin dare de mită, mita va fi dată la instanţa unde soluţia va rămâne definitivă, adică la Bucureşti din moment ce activitatea infracţională a inculpaţilor s-a derulat cu ocazia judecării apelului la Curtea de Apel Oradea.

Referitor la preţul autoturismului marca x, ce a aparţinut martorului F. (deoarece între timp acesta a vândut maşina) s-a menţionat mai sus cu ocazia reţinerii stării de fapt şi a probelor pe care se fundamentează această stare de unde a rezultat neconcordanţa între preţul real şi cel solicitat al autoturismului.

Elementul material al infracţiunii de luare de mită constă în fapta funcţionarului care în condiţiile şi scopurile prev. de art. 254 C. pen. din 1969 pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau o respinge.

A pretinde însemnă a cere, a formula o anumită pretenţie şi pretinderea ca modalitate de realizare a elementului material a laturii obiective a infracţiunii de luare de mită înseamnă cererea formulată de către subiectul activ de a i se da bani sau alte foloase necuvenite în împrejurările şi scopurile prevăzute de lege şi poate fi realizată ca şi în speţă prin orice mijloc de comunicare care să fie înţeles de cel cărui îi este adresată, solicitarea putând fi expresă sau aluzivă.

De asemenea se impune a se preciza că infracţiunea de luare de mită este o infracţiune instantanee care se consumă în momentul în care funcţionarul a pretins bani (ipoteza analizată) sau alte foloase necuvenite în scopul de a nu îndeplini sau a întârzia efectuarea unui act la care era obligat potrivit îndatoriilor sale de serviciu ori a efectua un act contrar acestor îndatoriri fiind lipsită de relevanţă împrejurarea dacă fapta a fost sau nu urmată de primirea folosului sau banilor pretinşi sau promişi.

Inculpatul C. a solicitat în baza art. 396 alin. (5) art. 17 alin. (2) teza IV rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) rap.la art. 398 şi art. 275 alin. (5) C. proc. pen. să se constate că legea penală mai favorabilă este vechiul C. pen. din 1969 şi în consecinţă să se dispună achitarea sa pentru complicitate a săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. deoarece faptele ce i se impună nu există invocând prev. art. 1 şi 2 C. proc. pen.

Şi solicitarea inculpatului C. de a fi achitat în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă este superfluă.

Inculpatul personal a recunoscut că a primit suma de 10.000 Euro de la inculpatul B. şi chiar dacă a justificat că era un împrumut de azi pe mâine între prieteni, această explicaţie nu este plauzibilă cu atât mai mult cu cât pentru o sumă atât de mare de bani în mod uzual se încheie un înscris cu garanţii şi nu a justificat nicio urgenţă credibilă (a motivat că banii îi erau necesari pentru a achiziţiona piese auto, dar a doua zi i-a intrat bani şi în contul firmei şi de aceea a restituit banii a doua zi).

Inculpatul D. a solicitat în baza art. 396 alin. (5) art. 17 alin. (2) teza IV rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) rap.la art. 398 şi art. 275 alin. (5) C. proc. pen. să se constate că legea penală mai favorabilă este vechiul C. pen. din 1969 şi în consecinţă să se dispună achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, complicitate la dare de mită şi complicitate la luare de mită prev. de art. 257 C. pen. din 1968 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. rap. la art. 255 C. pen. şi art. 6,7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 art. 26 C. pen. rap. la art. 254 C. pen. şi art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 deoarece faptele nu sunt prevăzute de legea penală şi nu au fost săvârşite cu vinovăţia prevăzută de lege cu motivarea în esenţă că, organul de urmărire penală nu a avut în vedere mai multe principii ale procesului penal respectiv din faza actelor premergătoare şi până la redactarea rechizitoriului toate actele procedurale şi procesual penale efectuate sunt expresia lipsei de loialitate procesuală, actele administrate în timpul urmăririi penale fiind realizate cu scopul de a obţine cu orice preţ o condamnare a inculpatului E. iar ceilalţi inculpaţi din dosar au fost victime colaterale ca urmare a faptului că au refuzat să participe la fabricarea probelor care să dovedească vinovăţia magistratului respingând promisiunile făcute de procurorul DNA. Pentru a ajunge la instituirea unui cadru procesual, la data de 26.11.2012 s-a început urmărirea penală procurorul pornind de la alegaţia că prin folosirea unui limbaj codat inculpatul D. i-a spus inculpatului C. să le transmită inculpaţilor A. şi B. că judecătorul E. oscilează între a pretinde şi a primi direct banii de la aceştia (să cumpere pădurea) sau a le pretinde să cumpere un autoturism (să-i tragă la drum auto) pentru a disimula pretenţiile sale financiare.

Se solicită a se lua în vedere că inculpatul D. desfăşoară activităţi în domeniul forestier colaborând cu inculpaţii A. şi C., că nu poate fi făcut responsabil de demersul oarecum inedit prin care inculpaţii A. şi B. au încercat să îşi recupereze banii de la denunţătorul G. care le datora o sumă importantă aspect care a fost cunoscut numai după declanşarea cercetărilor faţă de inculpat. Pe de altă parte nu se justifică " o investiţie atât de importantă la Curtea de Apel Oradea în traficarea unei hotărâri judecătoreşti ce ar urma să rămână definitivă abia la Bucureşti aşa cum rezultă de altfel şi din înregistrarea ambientală efectuată în cauză din care rezultă că inculpatul A. a afirmat că la Braşov trebe mers io când a fost el a fost acolo a zis că suntem trei cu probleme de aia nu-am avut ce să discut cu FF.". Din înscrisurile depuse de inculpat rezultă că a avut autoturismul defect în perioada respectivă şi i-a făcut reparaţii consistente astfel că era în căutarea unui alt autoturism pe care dorea să-l achiziţioneze legal şi a fost vizitat în timp ce se afla în stare de arest cu acceptul procurorului de către persoane care au încercat să influenţeze ca să colaboreze cu DNA-ul împotriva judecătorului E., iar organele de urmărire penală nu au analizat contradicţiile dintre incertitudinea ce emană din pretinsele probe indicate în rechizitoriu şi alegaţiile din acuzaţiile ce i se aduc.

Instanţa de fond a menţionat că au fost deja analizate aspectele referitoare la legalitatea şi loialitatea administrării probelor atât în cadrul procedurii camerei preliminare cât şi cu ocazia solicitării excluderii probelor în faza de judecată.

Pe de altă parte niciunul dintre inculpaţi nu au contestat că există legături de prietene sau rudenie între ei, nici chiar conţinutul convorbirilor telefonice şi că se întâlneau la fiecare termen de judecată fiind în mod evident că inculpatul D. era la curent cu evoluţia dosarului penal al celorlalţi inculpaţi şi se întâlnea periodic cu inculpatul P. anterior termenelor de judecată şi apoi le comunica celorlalţi inculpaţi conduita procesuală ce urmau să o adopte la sugestiile inculpatului P. precum şi pretenţiile acestuia pentru a le reduce pedepsele aplicate în primă instanţă.

Nu se poate face abstracţie nici de convorbirea telefonică în cadrul căreia inculpatul D. recurgând la un limbaj codat pentru a simula o convorbire cu tematică forestieră i-a spus inculpatului C. că judecătorul E. oscilează între a pretinde şi a primi direct banii de la aceştia (să cumpere pădurea) sau a le pretinde să cumpere un autoturism (să-i tragă la drum auto) pentru a disimula pretenţiile sale financiare, aspect deja reliefat în cuprinsul prezentei hotărâri.

De remarcat, în opinia instanţei de fond, sunt şi contradicţiile existente între declaraţiile inculpatului D. şi martorul F. cu privire la intermedierea ofertei de vânzare a autoturismului x şi împrejurările în care a avut loc acea întâlnire din Piaţa Creangă din Oradea, inculpatul D. punând aceste neconcordanţe pe seama accidentul prin care şi-a pierdut cunoştinţa.

De asemenea susţinerea apărătorului inculpatului că nu se justifică "o investiţie atât de importantă la Curtea de Apel Oradea în traficarea unei hotărâri judecătoreşti ce ar urma să rămână definitivă abia la Bucureşti." este superfluă.

Inculpatul B. a solicitat în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea sa întrucât martorul G. şi-a retractat denunţul şi a precizat că inculpatul B. nu i-a pretins vreo sumă de bani şi nici nu i-a dat de înţeles că ar avea vreo influenţă asupra vreunei persoane.

De asemenea a solicitat achitarea în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv fapta nu există cu privire la la infracţiunea de dare de mită, astfel se arată că niciuna dintre convorbirile telefonice la care a făcut trimitere acuzarea nu îl plasează pe inculpatul B. în presupusul mecanism infracţional, simplul fapt că îi cunoştea ea pe inculpaţii D. şi B. nu îl poate plasa pe inculpat în sfera ilicitului penal, iar în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen... totodată a solicitat achitarea sa şi de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de cumpărare de influenţă întrucât, la dosar nu există nici o probă din care să rezulte că inculpatul B. i-ar fi dat inculpatului D. suma de 20.000 de Euro cu scopul de a-şi exercita influenţa asupra inculpatului E., ci, dimpotrivă, inculpatul B. i-a dat inculpatului C. suma de 10.000 Euro, cu titlul de împrumut, sumă ce i-a fost restituită.

Instanţa de fond, aşa cum s-a mai precizat, a constat că martorul G. nu şi-a retractat denunţul, ci dimpotrivă a menţionat în faţa instanţei de fond că îşi menţine poziţia procesuală adoptată în faza de urmărire penală care reflectă adevărul şi pe de altă parte şi procesul-verbal de redare a înregistrării imaginilor ambientale confirmă faptul fără echivoc că inculpatul B. şi inculpatul A. i-a pretins denunţătorului suma de bani şi i-a dat de înţeles că ar avea influenţă asupra unui judecător investit cu soluţionarea apelului, deci o soluţie de achitare este exclusă.

Probele administrate (indicate în cuprinsul prezentei hotărâri) converg concluziei că inculpatul B. în cursul lunii septembrie 2012, a promis indirect inculpatului E. - judecător la Curtea de Apel Oradea, că prin intermediul inculpatului D. va cumpăra de la cumnatul magistratului - numitul F. - un autoturism marca x cu o sumă mai mare decât preţul real pentru ca acesta să pronunţe o soluţie favorabilă în dosarul penal nr. x/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea şi în care avea calitatea de apelant-inculpat şi totodată inculpatul B. i-a dat inculpatului C. suma de 10.000 de Euro, sumă ce i-a fost restituită şi care trebuia dată inculpatului D. cu scopul de a-şi exercita influenţa asupra inculpatului E. în scopul reducerii pedepsei de la 9 ani de închisoare la 4 ani de închisoare deci nici pentru infracţiunile de dare de mită şi de cumpărare de influenţă o soluţie de achitare nu este oportună.

În final, instanţa de fond a arătat că situaţia de fapt, astfel cum a reţinut-o şi a expus-o anterior, este dovedită cu următoarele probe şi mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală şi readministrate în faza de judecată, precum şi administrarea altor probe după cum urmează: autodenunţ făcut de G. (f x d.u.p.), proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare (vol. I d.u.p.) declaraţiile inculpaţilor: D., A., E. C. şi B., declaraţii inculpaţilor A. şi B. în dosar nr. x/2012 al Tribunalului Satu -Mare, contract de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit încheiat între N. şi F. (vol. I, d.u.p)., anunţuri pe internet de vânzare x 740 şi preţurile afişate (vol. I, d.u.p.,documentele ce compun dosarul de înmatriculare la autoturismului cu numărul de înmatriculare x marca x (vol. I, d.u.p)., procese-verbale de redare a unor înregistări de imagini (f. x, d.u.p)., procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice (vol. II, d.u.p), proces-verbal de redare în formă scrisă de înregistrări în mediu ambiental (f. x, d.u.p)., procese- verbale de redare a unei convorbiri ambientale interceptate (f. x, d.u.p).,declaraţiile martorilor CC. (vol. I, d.u.p., vol. IV dos. inst. de fond), R., Z. (vol. I, d.u.p, vol. IV dos. inst. de fond), M. (vol. I, d.u.p)., vol. IV dos. inst. de fond), S.,N. (vol. I, d.u.p)., vol. IV dos. inst. de fond), AA. (vol. I, d.u.p)., vol. IV dos. inst. de fond), F., G. (vol. I, d.u.p)., vol. IV, dos. inst. de fond), BB. (vol. I, d.u.p)., vol. IV dos. inst. de fond), şi GG. .

În faza de judecată au mai fost depuse următoarele înscrisuri: contract de vânzare - cumpărare masă lemnoasă fasonată nr. x din 14 iunie 2011, prin care inculpatul D. în calitate administrator al S.C. HH. S.R.L., şi totodată în calitate de cumpărător a achiziţionat în urma unei licitaţii organizate de Regia Naţională a Pădurilor prin Direcţia Silvică Arad material lemnos, contract de vânzare - cumpărare masă lemnoasă fasonată nr. x din 27.09.2011, prin care inculpatul D. în calitate administrator al S.C. HH. S.R.L., şi totodată în calitate de cumpărător a achiziţionat în urma unei licitaţii organizate de Regia Naţională a Pădurilor prin Direcţia Silvică Arad material lemnos, contract de vânzare - cumpărare masă lemnoasă pe picior nr. x din 25.11.2011, prin care inculpatul D.

în calitate administrator al S.C. HH. S.R.L., şi totodată în calitate de cumpărător a achiziţionat în urma unei licitaţii organizate de Regia Naţională a Pădurilor prin Direcţia Silvică Arad material lemnos, contract de vânzare - cumpărare masă lemnoasă fasonată nr. x din 06.04. 2012, prin care inculpatul D. în calitate administrator al S.C. HH. S.R.L., şi totodată în calitate de cumpărător a achiziţionat în urma unei licitaţii organizate de Regia Naţională a Pădurilor prin Direcţia Silvică Arad material lemnos, contract de vânzare - cumpărare masă lemnoasă fasonată nr. x din 21.03 2012, prin care inculpatul D.

în calitate administrator al S.C. HH. S.R.L., şi totodată în calitate de cumpărător a achiziţionat în urma unei licitaţii organizate de Regia Naţională a Pădurilor prin Direcţia Silvică Arad material lemnos, contract de vânzare cumpărare masă lemnoasă pe picior nr. x din 25.11.2011, prin care inculpatul D. în calitate administrator al S.C. HH. S.R.L., şi totodată în calitate de cumpărător a achiziţionat în urma unei licitaţii organizate de Regia Naţională a Pădurilor prin Direcţia Silvică Arad material lemnos, autorizaţia de exploatare pentru S.C.

HH. S.R.L. nr. x din 12.01.2012, bilet de ieşire din spital din data de 06.12.2012 a inculpatului D., factură şi chitanţă din 15.11.2012 de vânzare - cumpărare a cantităţii de 95 buc. Jante aluminiu achiziţionate de inculpatul C. de la numitul II., furnizare de informaţii extinse nr. x din 27 mai 2016 privind societatea EE. S.R.L. emisă de Oficiul Naţional a Registrului Comerţului, contract de vânzare cumpărare încheiat între F. în calitate de vânzător şi T. în calitate de cumpărător având ca obiect autoturismul M1 marca x tip. x cu nr. de identificare x de culoare gri cu nr. de înmatriculare x cu preţul de 42.500 Euro calculat la data de 23 mai 2016, caracterizări ale inculpatului E., informaţii generale din ecris cu privire la dosarul nr. x/2009 înregistrat la data de 4 aprilie 2013 la Curtea de Apel Oradea; declaraţia inculpatului A. din data de 7 decembrie 2012 în dosarul nr. x/2012, declaraţia inculpatului B. din data de 7 decembrie 2012 în dosarul nr. x/2012, încheierea penală nr. 93/I/R din 7.12.2012 în dosar nr. x/2012 al Curţii de Apel Oradea, încheierea din camera de consiliu din data de 12.03.2015 în dosar nr. x/2014 a Curţii de Apel Oradea .fila ECRIS a dosarului penal nr. x/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, încheierea de şedinţă din data de 7 martie 2013 a Curţii de Apel Oradea, încheierea de şedinţă din data de 21 martie 2013 a Curţii de Apel Oradea, încheierea de şedinţă din data de 11 aprilie 2013 a Curţii de Apel Oradea, încheierea de şedinţă din data de 11 iunie 2013 a Curţii de Apel Oradea, încheierea de şedinţă din data de 28 iunie 2013 a Curţii de Apel Oradea, încheierea de şedinţă din data de 26 septembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea (dispozitivul Sentinţei penale nr. 222 din 21.12.2011 a Tribunalului Satu-Mare, f x, d.u.p.).

Tot în faza de judecată au fost depuse de către DNA - ST Oradea la data de 11 decembrie 2013 (filele x, inst. de fond) declaraţia dată de E. la data de 11.10.2013 în dosarul nr. x/J/al Consiliului Superior al Magistraturii, rezoluţia din data de 25 martie 2013 dată în dosarul nr. x/2012 al Inspecţiei Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii privind cercetarea disciplinară a judecătorului E., declaraţia d-nei judecător JJ. din data de 11.10.2013 dată în dosarul nr. x/J/al Consiliului Superior al Magistraturii pentru a fi avute în vedere la soluţionarea cauzei, fără a se preciza în mod expres sub ce aspect.

Astfel instanţa de fond a apreciat că cercetarea disciplinară demarată faţă de inculpatul E. a vizat abateri disciplinare care nu au vreo tangenţă cu prezenta cauză, iar aceste înscrisuri totuşi ar reflecta conduita profesională adoptată de către inculpat în unele cauze penale aflate pe rolul Curţii de Apel Oradea şi ar fi relevante la individualizarea pedepsei aplicate acestuia.

În drept, instanţa de fond a încadrat juridic faptele inculpaţilor după cum urmează:

Fapta inculpatului A. - I.P., care în data de 2 iunie 2012, a pretins de la denunţătorul G. suma de 20.000 de Euro, lăsându-l să creadă că are influenţă asupra unui judecător de la Curtea de Apel Oradea, judecător pe care-l va determina să pronunţe în dosarul nr. x/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea o soluţie favorabilă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 257 C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 noul C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă.

Fapta inculpatului A. - I.P., care în cursul lunii septembrie 2012, a promis indirect inculpatului E. - ce îndeplinea funcţia de judecător la Curtea de Apel Oradea, că prin intermediul inculpatului D. va cumpăra de la cumnatul inculpatului E.- numitul F. un autoturism marca x cu o sumă mai mare decât preţul real al autoturismului pentru ca judecătorul să pronunţe o soluţie favorabilă în dosar nr. x/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea şi în care inculpatul A. avea calitatea de apelant-inculpat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prev. şi ped. de art. 255 C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (modificat prin pct. 4 al art. 79 din Legea nr. 187/2012) cu aplic. art. 5 noul C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă.

Fapta inculpatului A. - I.P., care în cursul anului 2012, a fost de acord să-i dea inculpatului D. suma de 20.000 Euro, pretinsă de către acesta, pentru a-şi exercita o influenţă reală asupra inculpatului E. - judecător la Curtea de Apel Oradea, astfel încât acesta să pronunţe o soluţie favorabilă în dosar nr. x/2009, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, prev. şi ped. de 292 noul C. pen. ca urmare a recalificării juridice din infracţiunea prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. cu aplic. art. 5 noul C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă.

Deoarece inculpatul a comis cele trei fapte penale în condiţiile concursului real de infracţiuni vor fi aplicabile şi disp. art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) C. pen..din 1969.

Fapta inculpatului B., care în data de 2 iunie 2012, a pretins şi de la denunţătorul G. suma de 20.000 Euro, lăsându-l să se creadă că are influenţă asupra unui judecător de la Curtea de Apel Oradea, pe care-l va determina să pronunţe în dosarul penal nr. x/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea o soluţie favorabilă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 257 C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 referitor la starea de recidivă post-condamnatorie cu aplic. art. 5 noul C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă.

Fapta inculpatului B., care în cursul lunii septembrie 2012, a promis indirect inculpatului E. - judecător la Curtea de Apel Oradea, că prin intermediul inculpatului D. va cumpăra de la cumnatul magistratului - numitul F. - un autoturism marca x cu o sumă mai mare decât preţul real pentru ca acesta să pronunţe o soluţie favorabilă în dosarul penal nr. x/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea şi în care avea calitatea de apelant-inculpat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prev. şi ped. de art. 255 C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 referitor la starea de recidivă postcondamnatorie cu aplic. art. 5 noul C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă.

Fapta inculpatului B., care în în cursul anului 2012 a fost de acord să-i dea inculpatului D. suma de 20.000 Euro pretinsă de acesta, pentru a-şi exercita o influenţă reală asupra inculpatului E. - judecător la Curtea de Apel Oradea, astfel încât acesta să pronunţe o soluţie favorabilă în dosarul penal nr. x/2009, întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni de cumpărare de influenţă, prev. şi ped. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. "a" C. pen. cu aplic. art. 5 noul C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă.

Fapta inculpatului C., care în deplină cunoştinţă de cauză, l-a ajutat pe inculpatul D., primind din suma de 40.000 de Euro pretinsă de acesta de la inculpaţii A. - I.P. şi B., suma de 10.000 de Euro în cursul lunii septembrie 2012 de la inculpatul B., pe care ulterior i-a restituit-o, cunoscând că banii sunt destinaţi pentru exercitarea unei influenţe reale asupra inculpatului E. - judecător la Curtea de Apel Oradea, astfel încât acesta să pronunţe o soluţie favorabilă în dosarul penal nr. x/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea (inculpatul P. făcând parte din completul de judecată investit cu soluţionarea apelului menţionat), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 48 noul C. pen. rap. la art. 291 noul C. pen. şi cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000. cu aplic. art. 5 noul C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă.

Fapta inculpatului D., care în cursul anului 2012, a pretins de la inculpaţii A. -I.P. şi B., suma de câte 20.000 Euro (total 40.000 de Euro) pentru a-şi exercita o influenţă reală asupra inculpatului E., în vederea determinării acestuia să pronunţe o soluţie favorabilă celor doi în dosarul penal. nr. x/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea, în care aveau calitatea de inculpaţi-apelanţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 257 C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 noul C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă.

Fapta inculpatului D., care în cursul lunii septembrie 2012, cu intenţie i-a ajutat pe inculpaţii A. - I.P. şi B., manifestându-se ca un intermediar între aceştia şi inculpatul E. cunoscând că aceştia au fost de acord să cumpere un autoturism de la cumnatul magistratului, la un preţ mai mare decât cel real, pentru a obţine o soluţie favorabilă în dosar nr. x/2009, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la dare de mită, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 255 C. pen. din 1969 şi art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000. cu aplic. art. 5 noul C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă.

Fapta inculpatului D., care în cursul lunii septembrie 2012 cu intenţie l-a ajutat pe inculpatul E., manifestându-se ca un intermediar între acesta şi inculpaţii A. -I.P. şi B., cunoscând că magistratul a pretins de la cei doi inculpaţi să cumpere prin intermediul său,de la cumnatul magistratului numitul F. un autoturism marca x la un preţ mai mare decât preţul real al maşinii, în scopul pronunţării unei soluţii favorabile în dosarul penal nr. x/2009, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la luare de mită, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 şi art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. cu aplic. art. 5 noul C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă.

Deoarece inculpatul a comis cele trei fapte penale în condiţiile concursului real de infracţiuni vor fi aplicabile şi disp. art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 34 lit. b) C. pen..din 1969.

Fapta inculpatului E., care în cursul lunii septembrie 2012, a pretins de la inculpaţii A. - I.P. şi B., indirect prin intermediul inculpatului D., să cumpere de la cumnatul său F., un autoturism marca x cu o sumă mai mare decât preţul real al maşinii pentru a pronunţa o soluţie favorabilă în dosarul penal nr. x/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prev. şi ped. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. cu aplic. art. 5 noul C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă.

Având în vedere că starea de fapt expusă în rechizitoriu a fost confirmată de probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată, curtea de apel - ca instanţă de fond - a constatat vinovăţia inculpaţilor şi a dispus condamnarea acestora.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C. pen., gradul de pericol social al faptelor, modul concret de comitere a acestora, limitele de pedeapsă precum şi aplicarea legii penale mai favorabile având în vedere intrarea în vigoare a Noului C. pen. la data de 1 februarie 2014, fiind deci incidente dispoziţiile art. 5 noul C. pen., dar şi persoana inculpaţilor concretizată în poziţia procesuală manifestată de către inculpaţi, antecedenţa penală a acestora sau absenţa antecedentelor penale, după caz.

S-a menţionat că infracţiunea prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, respectiv cea de cumpărare de influenţă a fost abrogată prin Legea nr. 187/2012 şi se regăseşte în prezent în Noul C. pen. sub aceeaşi denumire în cuprinsul art. 292, astfel că se va impune recalificarea juridică şi nu o schimbare de încadrare juridică pentru că sub aspectul elementelor constitutive (de tipicitate) nu au intervenit modificări, impunându-se deci în acest context condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 292 noul C. pen.

* * *

Prin sentinţa atacată, curtea de apel - ca instanţă de fond - a dispus condamnarea inculpaţilor, după cum urmează:

1. A. - I.P., în prezent deţinut în Penitenciarul Baia Mare în altă cauză penală la pedepsele de:

- 4 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 257 C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 noul C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă

- 3 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. şi ped. de art. 255 C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (modificat prin pct. 4 al art. 79 din Legea 187/2012), cu aplic. art. 5 noul C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă

- 3 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prev. şi ped. 292 noul C. pen. ca urmare a recalificării juridice din infracţiunea prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (ca urmare a incidenţei Legii 187/2012) cu aplic. art. 5 noul C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 pe o durată de 5 ani.

În baza art. 36 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, a constatat că prezentele infracţiuni sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 222 din 21 decembrie 2011 a Tribunalului Satu-Mare definitivă prin Decizia penală nr. 1932/R din 5 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la pedeapsa rezultantă de 5 ani de închisoare cu executare în detenţie şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a C. proc. pen. o perioadă de 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani (conform fişei de cazier de la dosar).

S-a dispus descontopirea pedepsei rezultante menţionată mai sus, aplicată prin Sentinţa penală nr. 222 din 21 decembrie 2011 a Tribunalului Satu-Mare definitivă prin Dec. pen. nr. 1932/R din 5 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi repunerea pedepselor în individualitatea lor, respectiv:

- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infr. prev. de art. 255 C. pen.,art. 6 din Legea 78/2000 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 367 alin. (2) noul C. pen., art. 367 alin. (1). noul C. pen., art. 5 noul C. pen., şi interdicţia drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) noul C. pen. pe o perioadă de 2 ani, art. 66 alin. (1) lit. b) noul C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infr. prev. de art. 274 din Legea nr. 86/2006, art. 270 din Legea nr. 86/2006, art. 41 alin. (2) C. pen. şi interdicţia drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a C. proc. pen. o perioadă de 5 ani şi art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969, art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 35 C. pen. din 1969 a contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre cu pedepsele descontopite şi repuse în individualitatea lor menţionate mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani de închisoare cu un spor de 1 an închisoare, în final pedeapsa totală de 6 ani de închisoare cu executarea în regim de detenţie şi cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a C. pen. din 1969 pe o durată de 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 pe o durată de 5 ani.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen..din 1969 şi a art. 64 lit. a) teza a II - a C. pen. din 1969 şi a art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen..din 1969.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen..din 1969 s-a dedus din pedeapsa totală de 6 ani închisoare aplicată inculpatului perioada executată după cum urmează: perioada 20 august 2009 - 15 decembrie 2009, respectiv perioada 28 noiembrie 2012 - 7 decembrie 2012 şi începând cu data de 6 iunie2014 până la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei emis în baza Sent. pen. nr. 222 din 21 decembrie 2011 a Tribunalului Satu-Mare definitivă prin Dec. pen. nr. 1932/R din 5 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei rezultante totale în baza prezentei hotărâri.

2. B., în prezent deţinut în Penitenciarul Gherla în altă cauză penală, la pedepsele de:

- 4 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 257 C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 37 lit. "a" C. pen. cu aplic. art. 5 noul C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă.

- 3 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. şi ped. de art. 255 C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 (modificat prin pct. 4 al art. 79 din Legea 187/2012) şi cu aplic. art. 37 lit. "a" C. pen. cu aplic. art. 5 noul C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă.

- 3 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prev. şi ped. 292 noul C. pen. ca urmare a recalificării juridice din infr.prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (ca urmare a incidenţei Legii nr. 187/2012) şi cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani şi art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani, cu aplic. art. 37 lit. "a" C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 noul C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă.

În baza art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 s-a constatat că inculpatul a comis prezentele infracţiuni în stare de recidivă postcondamnatorie raportat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, aplicată prin Sentinţa penală nr. 642 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului Maramureş, definitivă prin Decizia penală nr. 3238 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prezentele infracţiuni fiind comise în interiorul termenului de încercare.

S-a constatat că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de 3 ani aplicată prin Sentinţa penală nr. 642 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului Maramureş, definitivă prin Decizia penală nr. 3238 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost anulată prin Sentinţa penală nr. 443 din 27 mai 2014 a Tribunalului Maramureş, definitivă prin Decizia penală nr. 1287/A din 26 octombrie 2015 a Curţii de Apel Cluj şi, totodată, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de 3 ani aplicată prin Sentinţa penală nr. 642 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului Maramureş, definitivă prin Decizia penală nr. 3238 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost revocată anterior prin Sentinţa penală nr. 222 din 21 decembrie 2012 a Tribunalului Satu Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 1932/R din 5 iunie 2014 a Curţii de Apel Oradea.

S-a constatat că prezentele infracţiuni sunt concurente cu cele pentru care i s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen., prin Sentinţa penală nr. 222 din 21 decembrie 2012 a Tribunalului Satu Mare rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1932/R din 5 iunie 2014 a Curţii de Apel Oradea şi cu infracţiunile pentru care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 443 din 27 mai 2014 a Tribunalului Maramureş rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1287 din 26 octombrie 2015 a Curţii de Apel Cluj.

A descontopit pedeapsa de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. din 1969 pe o durată de 4 ani aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 222 din 21 decembrie 2012 a Tribunalului Satu Mare rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1932/R din 5 iunie 2014 a Curţii de Apel Oradea, respectiv.

- 5 luni închisoare pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 255 C. pen., art. 7 din Legea nr. 78/2000, art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 37 lit. a) 9 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b C. pen. din 1969 pe o durată de 4 ani.

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 274 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, a infr. prev. de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, art. 37 lit. a) 9 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 41 alin. (2) C. proc. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. din 1969 pe o durată de 4 ani.

S-a descontopit pedeapsa totală 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 443 din 27 mai 2014 a Tribunalului Maramureş rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1287 din 26 octombrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, respectiv:

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani.

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infr. şi prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 270 alin. (1), art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. din 1969 şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 642 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului Maramureş, definitivă prin Decizia penală nr. 3238 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

- 3 ani închisoare. pentru săvârşirea infr. prev. de art. 26. C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 şi aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 642 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului Maramureş, definitivă prin Decizia penală nr. 3238 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 34 C. pen. din 1969 şi art. 35 C. pen. din 1969, a contopit pedepsele de mai sus cu pedepsele de 4 ani de închisoare, 3 ani de închisoare şi de 3 ani de închisoare şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani şi art. 64 lit. b) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani aplicate prin prezenta hotărâre şi aplică pedeapsa cea mai grea de 5 ani de închisoare, cu un spor de 1an închisoare, în final inculpatul execută 6 ani de închisoare în regim de detenţie şi cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 pe o durată de 5 ani.

În baza art. 86 indice 3 C. pen. din 1969 a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 642/2007 a Tribunalului Maramureş, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3238/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi dispune executarea acesteia alături de pedeapsa totală de mai sus de 6 ani de închisoare şi cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 pe o durată de 5 ani, urmând ca inculpatul în final să execute pedeapsa de 9 ani de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. din 1969 pe o perioadă de 5 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 pe o durată de 5 ani.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen..din 1969 şi a art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. din 1969 şi a art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea pedepsei.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen..din 1969 a dedus din pedeapsa totală aplicată inculpatului perioada executată după cum urmează: perioada 23.05.2007 - 13.07.2007, perioada 20.08.2009 - 15.12.2009 şi perioada 28.11.2012 - 07.12.12 şi începând cu data de 16.06.2014 până la zi.

S-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepselor emise în baza Sent. pen. nr. 222 din 21 decembrie 2011 a Tribunalului Satu-Mare definitivă prin Dec. pen. nr. 1932/R din 5 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Sentinţei penale nr. 443/27.05.2014 a Tribunalului Maramureş rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1287 din 26 octombrie 2015 a Curţii de Apel Cluj şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei totale în baza prezentei hotărâri.

3. C., la pedeapsa de:

- 2 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 48 noul C. pen. raportat la art. 291 noul C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. art. 5 noul C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă în regim de detenţie, şi în baza art. 67 alin. (1) noul C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) noul C. pen., pe o perioadă de 2 ani,pedeapsă complementară ce se va executa în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) noul C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 65 noul C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) din noul C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea din data de 29.11.2012.

4. D., la pedepsele de:

- 2 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 257 C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 noul C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă.

- 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la dare de mită, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 255 C. pen. din 1969 şi art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 noul C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă.

- 3 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 . şi art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani şi art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani cu aplic. art. 5 noul C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 rap. la art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 35 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 noul C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus în pedeapsa cea mai grea de inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare cu un spor de 2 luni închisoare, în final pedeapsa de 3 ani şi 2 luni de închisoare în regim de detenţie şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani şi art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen..din 1969 şi a art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. din 1969 şi a art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen..din 1969 începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea pedepsei.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 29.11.2012 şi până la data de 20.12.2012.

5. E. la pedeapsa de:

- 4 ani şi 6 luni de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. şi ped. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani. şi art. 64 alin. (1) lit. b), c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani cu aplic. art. 5 noul C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă.

În baza art. 36 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, a constatat că prezentele infracţiuni sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 143 din 17 iunie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 409/A din 10 noiembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), c) C. proc. pen. o perioadă de 3 ani. (conform fişei de cazier de la dosar).

S-a dispus descontopirea pedepsei rezultante menţionată mai sus şi repunerea pedepselor în individualitatea lor,respectiv:

- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infr. prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.,art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 noul C. pen.

- 5 luni închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 292 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 5 noul C. pen.

- 5 luni închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 292 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 5 noul C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969, art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 35 C. pen. din 1969 a contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre cu pedepsele descontopite şi repuse în individualitatea lor menţionate mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni de închisoare cu un spor de 6 luni închisoare, în final execută pedeapsa totală de 5 ani de închisoare cu executarea în regim de detenţie şi cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen., lit. b) şi c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. din 1969 şi a art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. din 1969 şi a art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea pedepsei.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen..din 1969 a dedus din pedeapsa totală aplicată inculpatului perioada executată după cum urmează: perioada reţinerii din data de 25.01.2013 respectiv perioada începând cu data de 11.11.2015 până la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei Închisorii nr. 292 din 11.11.2015, emis în baza Sentinţei penală nr. 143 din 17 iunie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 409/A din 10 noiembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei rezultante în baza prezentei hotărâri.

* * *

Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul teritorial Cluj şi de inculpaţii A. -I.P., B., C., E. şi D..

Motivele de apel, precum şi argumentele în fapt şi în drept, sunt expuse, pe larg, atât în cererile de apel (unele însoţite de înscrisuri anexate), cât şi în ampla încheiere de dezbateri şi amânarea pronunţării prezentei decizii, Înalta Curte apreciind că nu se impune reluarea acestora.

Înalta Curte, după deliberare, a apreciat că se impune admiterea tuturor apelurilor declarate, desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei de către instanţa de fond pentru următoarele motive:

În cursul judecării apelurilor, Înalta Curte a acordat mai multe termene de judecată, încuviinţând apelanţilor administrarea unor probe noi, dar şi readministrarea unor probe administrate în cursul urmăririi penale şi a judecăţii în primă instanţă (audierea martorilor Bledea D., KK., LL., MM.).

Mai multe termene de judecată au fost acordate pentru localizarea în vederea citării şi audierii martorului G., în final fiind localizat pe teritoriul Belgiei şi, prin intermediul videoconferinţei, dar şi prin cooperarea Înaltei Curţi cu autorităţile judiciare din Belgia, acesta a fost audiat; audierea prin videoconferinţă a fost acceptată de toate părţile implicate (procuror, apelanţi, avocaţi şi martorul G.), declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar. De asemenea, înregistrarea audio-video a declaraţiei martorului a fost stocată în memoria calculatorului din sala de judecată, dar a fost şi salvată pe un suport optic (CD) care a fost ataşat la dosar. Toate aceste aspecte juridice şi administrative au fost consemnate în încheierea din data de 05.03.2019.

Apelantul-inculpat B. a fost audiat la termenul din 25.09.2018, la termenul de judecată din 27 martie 2018 au fost audiaţi apelanţii-inculpaţi C., D., iar la termenul din 02.04.2019 a fost audiat apelantul-inculpat E.. Apelantul A. I.P. a invocat "dreptul la tăcere" în faţa instanţei de apel (termenul de judecată din 16.01.2018).

La cererea apărătorilor, în urma demersurilor procedurale făcute către D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea, au fost obţinute şi puse la dispoziţia acestora toate înregistrările, toţi suporţii optici conţinând aceste înregistrări audio (prin copierea fişierelor de pe suporţii optici).

În urma cercetării judecătoreşti efectuată în apel, Înalta Curte a constatat că multiple aspecte de drept, care au legătură cu legalitatea şi loialitatea administrării probelor în cursul urmăririi penale, şi care erau sugerate încă din etapa judecării cauzei în primă instanţă (confirmate la finalizarea etapei apelului), dar şi modalitatea de evaluare a mijloacelor de probă de către instanţa de fond (prin preluarea, în mod determinat, a mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală), impun soluţia de desfiinţare a sentinţei şi de rejudecare a cauzei de către prima instanţă.

Aceste aspecte, legate de legalitatea şi loialitatea administrării probelor în cursul urmăririi penale, insuficient examinate de instanţa de fond deşi existau elemente care să impună verificări şi examinări suplimentare, inclusiv prin administrarea unor probe, în interesul aflării adevărului prev. de art. 5 C. proc. pen., au justificat, într-o altă cauză penală - care constituie un important precedent judiciar la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - aceeaşi soluţie (Decizia nr. 59 din 26 martie 2018 a Completului de 5 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dosar nr. x/2017).

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că ulterior pronunţării sentinţei atacate (05 iulie 2016), pe de o parte, Curtea Constituţională a României (CCR) a pronunţat mai multe decizii cu referire la legalitatea şi loialitatea administrării probelor, precum şi la regimul juridic al invocării nulităţii absolute şi nulităţii relative (sub acest ultim aspect: CCR dec. nr. 88/2019 şi nr. 554/2017) iar pe de altă parte, chiar dacă în hotărârea atacată este examinată incidenţa Deciziei CCR nr. 51/2016, instanţele naţionale, inclusiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au adoptat o amplă şi relevantă jurisprudenţă cu privire la efectul în timp a deciziilor CCR în cauzele nedefinitiv soluţionate (în acest sens, cu titlu de exemplu, încheierile secţiei penale a Înaltei Curţi din 21 martie 2018, dosar x/2017 şi nr. 31/C din 27 septembrie 2018, dosar x/2017, ambele pronunţate în soluţionarea contestaţiilor în faza camerei preliminare), aceste aspecte juridice fiind examinate şi în cadrul întâlnirii preşedinţilor secţiilor penale ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel, dedicată discutării aspectelor de practică neunitară în materia dreptului penal şi dreptului procesual penal, care a avut loc la data de 16 - 17 mai 2019 la sediul Curţii de Apel Bucureşti.

Astfel, prin Decizia CCR nr. 802/2017 s-a stabilit că nelegalitatea şi neloialitatea probelor poate fi examinată şi ulterior parcurgerii procedurii camerei preliminare:

"Curtea constată, totodată, că o verificare a loialităţii/legalităţii administrării probelor, din această perspectivă, este admisă şi în cursul judecăţii, ... Aşadar, interdicţia categorică a legii în obţinerea probelor prin practici/procedee neloiale/nelegale justifică competenţa judecătorului de fond de a examina şi în cursul judecăţii aceste aspecte. Altfel spus, probele menţinute ca legale de judecătorul de cameră preliminară pot face obiectul unor noi verificări de legalitate în cursul judecăţii din perspectiva constatării inadmisibilităţii procedurii prin care au fost obţinute şi a aplicării nulităţii absolute asupra actelor procesuale şi procedurale prin care probele au fost administrate, în condiţiile în care, în această ipoteză, se prezumă iuris et de iure că se aduce atingere legalităţii procesului penal, vătămarea neputând fi acoperită. De altfel, potrivit art. 346 alin. (5) din C. proc. pen., doar probele excluse în camera preliminară nu mai pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei ...

Curtea constată că instanţa europeană a statuat, în jurisprudenţa sa, cu privire la necesitatea analizării atente a procedurilor judiciare prin care se administrează probe în procesul-penal, la posibilitatea veritabilă, adecvată şi suficientă de a contesta legalitatea probatoriilor produse în faza "instrucţiei" (urmăririi penale), aspecte care presupun, în concret, posibilitatea părţilor de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea lor fapte sau împrejurări, inclusiv administrarea oricăror mijloace de probă ce ar demonstra nelegalitatea probatoriilor produse de organele de urmărire penală".

De asemenea, prin Decizia CCR nr. 26/2019 s-a statuat cu privire la existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie şi Parlamentul României, pe de-o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti, pe de altă parte, generat de încheierea între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Serviciul Român de Informaţii a Protocolului nr. x din 4 februarie 2009, doar cu privire la dispoziţiile art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1) şi art. 9, menţionându-se expres că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti, precum şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi unităţile subordonate vor verifica, în cauzele pendinte, în ce măsură s-a produs o încălcare a dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, şi vor dispune măsurile legale corespunzătoare.

Pe lângă aceste decizii ale CCR, a căror aplicare este obligatorie, Înalta Curte a mai constatat următoarele:

Aşa cum chiar instanţa de fond a constatat şi a menţionat expres în sentinţa atacată, inculpaţii - în cursul cercetării judecătoreşti - au făcut declaraţii contrare celor de la urmărirea penală, fiecare argumentând care sunt motivele pentru care nu îşi mai menţin declaraţiile anterioare (în esenţă, cu referire la modalitatea de audiere de către organele judiciare, la modul în care ar fi fost obţinute declaraţiile la urmărirea penală, precum şi la modul în care ar fi fost obţinute denunţurile/autodenunţurile), fiind audiaţi, inclusiv în apel, şi martori cu privire la respectivele aspecte.

În acest sens, sunt relevante declaraţiile date în faţa judecătorului instanţei de fond de inculpaţii A. (pag. 2 - 6 declaraţie), D. (pag. 4 - 6 declaraţie) şi B. (pag. 2 - 3 declaraţie), Înalta Curte apreciind, dată fiind soluţia adoptată în apel, că nu se impune redarea acelor pasaje/paragrafe din declaraţii în care se fac menţiuni complete cu privire la împrejurările în care, pe parcursul urmăririi penale, ar fi fost obţinute declaraţiile inculpaţilor, inclusiv la pretinsul salut al judecătorului inculpat E. adresat coinculpaţilor chiar înainte de intrarea în sala de şedinţă (declaraţie inculpat A., la instanţa de fond, pag. 5), precum şi la formularea denunţurilor/autodenunţurilor.

Doar cu titlu de exemplu, inculpatul D. a afirmat la instanţa de fond următoarele:

"În timpul cât am stat în arest dl. procuror mă scotea în fiecare zi pentru a da declaraţii împotriva inc. Puşcaş. De asemenea, tot în această perioadă m-a vizitat la sediul DNA o cunoştinţă de familie, al cărui nume nu doresc să-1 menţionez, iar o altă cunoştinţă, tot de familie, s-a deplasat acasă, de asemenea nu doresc să menţionez numele.

Cunoştinţa care m-a vizitat la sediul DNA, unde am purtat o discuţie în birou, fără prezenţa procurorului, mi-a sugerat că dacă declar aşa cum doreşte domnul procuror, în sensul să-l acuz pe inc. Puşcaş o să merg acasă şi că dosarele penale pentru evaziune fiscală, care au fost deschise pe numele meu, vor fi închise. Menţionez că în momentul respectiv nu aveam dosar pentru evaziune fiscală, eram doar suspect, însă eu nu am dat nicio declaraţie acuzatoare la adresa inculpatului Puşcaş".

Audiat de către Înalta Curte, martorul MM. a menţionat următoarele:

"La sfârşitul anului 2012 am fost abordat de un domn procuror din Oradea pentru a mă deplasa la DNA Satu Mare cu scopul de a mă întâlni cu D. şi a-i propune să depună un denunţ împotriva judecătorului E..

La data respectivă eram într-o relaţie, aş spune, "tip cunoştinţă" cu inculpatul D..

Cu procurorul care mi-a solicitat acest lucru eram în relaţii strict profesionale, nu de subordonare.

La data respectivă şi în prezent îndeplinesc funcţia de şef birou în cadrul Serviciului de Investigare a Criminalităţii Economice Bihor.

Am acceptat propunerea procurorului, mi s-a pus la dispoziţie o maşină de serviciu de la parchet şi m-am deplasat la DNA Satu Mare. Acolo m-am întâlnit cu D. care se afla in arest preventiv. D. a fost scos de la arest, nu cunosc cine a dispus acest lucru. L-am abordat pe D. şi i-am transmis ceea ce mi-a solicitat procurorul.

Eu nu ştiam în concret despre ce faptă era vorba.

D. mi-a spus că nu este de acord cu propunerea mea.

În schimbul acestui denunţ penal, D. urma să fie ajutat de DNA Oradea în rezolvarea unor cauze pe care acesta la avea in anchetă in lucru la IPJ Bihor.

Nu cunosc in ce fel urma să fie concretizat "ajutorul".

Nu pot să răspund de ce atât procurorul, cât şi D. au avut încredere cu privire la transmiterea "propunerii" despre care am făcut vorbire.

Arăt că eu sunt conştient de consecinţele juridice ale audierii mele şi ale răspunsurilor, atât cu privire la persoana inculpaţilor, cât şi cu privire la propria mea persoană.

Încă o dată precizez că mi s-a explicat de instanţă că pot invoca privilegiul neîncriminării.

Îl cunoşteam pe inculpatul D. din anul 2008, deoarece am locuit o perioadă cu chirie la acesta, respectiv, aproximativ un an de zile.

La data când am primit solicitarea de la procuror, nu mai stăteam cu chirie la D..

Preşedintele completului mi-a precizat din nou faptul că pot opri audierea invocând privilegiul referitor la autoincriminarea martorului, inţeleg consecinţele in ambele situaţii, iar eu precizez că doresc in continuare să răspund la întrebări.

Precizez încă o dată că nu mi s-au oferit de către procuror niciun fel de detalii, doar mi s-a spus să mă deplasez la DNA Satu Mare şi să-i transmit propunerea despre care am făcut vorbire lui D. şi mi s-a pus la dispoziţie o maşină de serviciu.

Eu nu ştiu dacă procurorul avea sau nu cunoştinţă că eu am stat cu chirie la D..

Procurorul nu m-a întrebat dacă îl cunosc sau nu pe D., ci pur şi simplu m-a abordat şi mi-a solicitat să fac ceea ce am spus anterior.

Această situaţie nu a fost una generată de o chemare specială pentru a transmite această propunere, ci era legat de faptul că mă aflam la sediul parchetului in interes de serviciu.

Nu îmi mai amintesc dacă la sediul parchetului sau in altă locaţie a fost această întâlnire.

În virtutea relaţiilor profesionale bune pe care le aveam cu procurorul respectiv, am acceptat să transmit propunerea către D..

Niciodată, anterior, nu am avut vreo discuţie cu procurorul respectiv cu privire la numitul D..

Eu nu am mai beneficiat niciodată de o maşină pusă la dispoziţie de DNA în scopul rezolvării unor probleme de serviciu.

Din reacţia lui D. atunci când i-am transmis propunerea mi s-a părut că acesta nu era surprins de propunere.

Eu consider că deplasarea pe care am făcut-o atunci când am transmis propunerea procurorului către D. am făcut-o într-o calitate oficială.

Nu cunosc dacă procurorul a întocmit sau nu vreun act procedural cu referire la activitatea mea despre care am făcut vorbire anterior".

Audiat de Înalta Curte, martorul NN. a arătat următoarele:

"În perioada 2011 - 2013 îndeplineam funcţia de şef birou în cadrul Serviciului Operaţiuni Speciale din cadrul Poliţiei Române.

Fiind vecini cu familia D. am aflat că acesta fusese arestat fără să aflu contextul în care se produse arestarea.

Nu am cunoştinţe cu privire la aspecte din prezenta cauză penală din perspectiva poliţenească şi nici din perspectiva relaţiilor de prietenie cu familia lui D..

Deoarece lucram frecvent la DNA - ST Oradea am avut o discuţie cu poliţistul judiciar care se ocupa de prezenta cauză, şi acesta cunoştea, fiind de notorietate locală relaţia mea de prietenie cu numitul D.. Acest ofiţer mi-a spus să stau de vorbă cu familia lui D., să fie sincer cu anchetatorul şi dacă vrea să facă un autodenunţ legat de judecătorul E..

La vremea respectivă eu nu aveam cunoştinţe despre o eventuală relaţie între judecătorul E. şi numitul D..

Arăt că eu eram în relaţii de prietenie atât cu poliţistul de la ST Oradea cât şi cu D., astfel încât am acceptat să transmit familiei acestuia din urmă solicitarea poliţistului de la DNA Oradea inclusiv legat de autodenunţul legat de judecătorul E..

Eu am transmis integral ceea ce îmi ceruse poliţistul de la DNA familiei lui D., mai puţin acestuia care se afla în stare de arest. Eu am transmis mesajul soţiei inculpatului D., respectiv OO..

După ieşirea din arest a lui D. i-am transmis şi acestuia mesajul poliţistului de la DNA Oradea şi de asemenea l-am întrebat dacă are "de dat pe cineva în primire" în limbaj poliţienesc.

D. mi-a spus că nu poate da denunţuri despre nimeni, deoarece nu are astfel de cunoştinţe pentru a face un denunţ sau autodenunţ.

Ulterior am transmis răspunsul dat de D. poliţistului de la DNA Oradea.

Eu cred că D., dacă ar fi "dat în primire pe cineva", ar fi beneficiat la rândul său de anumite avantaje din partea anchetatorilor.

Arăt că numai aceste două situaţii se referă la transmiterea mesajului arătat dinspre poliţistul de la DNA Oradea către familia respectiv inculpatul D..

Eu am transmis poliţistului de la DNA atât răspunsul lui D., cât şi răspunsul familiei, iar eu i-am sugerat respectivului poliţist să aibă el o discuţie directă pe această temă cu D..

Poliţistul despre care am făcut vorbire se numea PP. şi este şi în prezent activ".

De asemenea, tot cu titlu de exemplu, având în vedere că instanţa de apel nu a examinat cauza pe fond, se constată că însuşi denunţătorul, martorul G., în faţa curţii de apel (instanţă de fond), a arătat următoarele:

"În prealabil, menţionez că mi s-a promis de procurorul care a instrumentat cauza că nu mai trebuie să depun mărturie..

În anul 2012, au fost exercitate presiuni asupra mea de către d-l procuror ... însă nu pot preciza luna, deoarece am uitat multe lucruri, odată cu trecerea timpului.

D-l procuror mi-a sugerat să le câştig încrederea inculpaţilor A. şi B., să ascult ce vorbesc aceştia. Precizez că în acel moment eram în stare de libertate, dar sub control judiciar şi ne deplasăm individual la instanţă, respectiv la Curtea de Apel Oradea, la Satu Mare şi la ICCJ, o singură dată.

În dosarul de contrabandă, atât eu, cât şi ceilalţi inculpaţi, am fost arestaţi preventiv, timp de 4 luni.

După ce ieşeam de la instanţă mergeam la un suc, la o cafea, iar d-l procuror mi-a sugerat să particip la întâlniri cu A., mai mult, ca să discutăm dacă dăm bani cuiva însă nu s-a problema să dăm bani la judecător.

Eu l-am sunat pe inculpatul B., iar acesta m-a dus la întâlnire cu inculpatul A., în Sighet, la un restaurant, în 2012, însă nu pot preciza anotimpul, ştiu doar că nu era iarnă.

A mai urmat o întâlnire, la ieşire din Sighet, tot în anul 2012, la Vadul Izei.

Nu am cunoscut locaţia, astfel că l-am rugat pe B. să mă conducă.

Eu îl sunam pe inculpatul A. şi stabileam întâlniri în zilele următoare, având în vedere că eu locuiam în Satu Mare…".

Audiat de Înalta Curte, sub prestare de jurământ, prin videoconferinţa organizată împreună cu autorităţile judiciare din Belgia, acelaşi martor G. a arătat următoarele:

"Arăt că am fost chemat de procuror şi mi s-a cerut să formulez un denunţ, sub presiune, spunându-mi că am mai multe dosare pe rolul organelor judiciare, că pot lua o pedeapsă foarte mare cu închisoarea.

Deoarece am fost ameninţat cu 12 ani închisoare de procuror, având mai multe dosare pe rol, nu am avut ce să fac şi am acceptat să fac acel denunţ.

Arăt că pasajul din declaraţia de la urmărirea penală în care am menţionat că un judecător, înainte de a intra in sala de judecată a dat mâna cu noi, mi-a fost sugerat de procuror.

Este adevărat că la curtea de apel am precizat că menţin declaraţia dată la procuror, cu menţionarea faptului că a fost dată sub presiune.

Denunţul, însă, l-am făcut sub ameninţare că 10 ani de zile nu o să-mi văd familia …

Susţin că banii care mi-au fost ceruţi de către A. nu aveau legătură cu afacerile judiciare pe care le aveam".

Drept urmare, faţă de cele constatate de Înalta Curte, ca instanţă de apel, se impune cu necesitate desfiinţarea sentinţei penale apelate şi trimiterea cauzei primei instanţe pentru a examina dacă modul în care au fost obţinute mijloacele de probă în faza de urmărire penală a fost unul echitabil în ansamblul său, din perspectiva principiilor loialităţii şi legalităţii, mai ales în condiţiile în care hotărârea de condamnare a inculpaţilor se bazează, în mod determinat, pe declaraţiile date în cursul urmăririi penale, dar şi pe înregistrări/interceptări ale convorbirilor ambientale şi telefonice realizate în condiţiile reieşite din actele şi lucrările dosarului, în parte cunoscute chiar de instanţa de fond.

Acest fapt presupune o examinare atentă din partea instanţei de fond a susţinerilor inculpaţilor privind pretinsele încălcări ale legalităţii şi loialităţii de către organele de urmărire penală în activitatea de administrare a probatoriului şi de efectuare a activităţii de urmărire penală, un răspuns motivat, cât şi o apreciere privind admisibilitatea elementelor de probă, natura şi gradul pretinsei constrângeri ori a eventualei vătămări procesuale produse.

De altfel, în soluţionarea plângerilor având ca obiect încălcarea principiilor loialităţii şi legalităţii utilizării procedeelor probatorii, inclusiv a celor speciale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu privire la necesitatea analizării atente a procedurilor judiciare prin care se produc aceste probe (Hotărârea din 16 februarie 2000, pronunţată în Cauza Jasper împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, Hotărârea din 26 octombrie 2006, pronunţată în Cauza Khudobin împotriva Rusiei).

Înalta Curte apreciază că în situaţia expusă, în care, pe de o parte, legalitatea şi loialitatea administrării probelor în cursul urmăririi penale este pusă în discuţie de către acuzaţi, aceştia motivând amplu în faţa instanţei de fond de ce nu menţin declaraţiile date anterior, iar pe de altă parte, hotărârea de condamnare a instanţei de fond se bazează, în mod determinant, pe mijloacele de probă administrate în faza urmăririi penale, judecarea în apel pentru prima dată a acestor chestiuni de fapt şi de drept, ar determina eliminarea artificială a unui grad de jurisdicţie, în defavoarea intereselor procesuale ale părţilor, pentru care legislaţia procesuală prevede parcurgerea a două grade de jurisdicţie.

Astfel, în condiţiile în care legea procesual penală prevede două grade de jurisdicţie, este necesar ca judecata să parcurgă toate etapele procesuale, pentru a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie, prin soluţionarea cauzei direct de instanţa de apel, după readministrarea probelor în apel (cauza Y. vs. României).

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. combinat cu art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte va admite apelurile declarate, inclusiv apelul declarat de Ministerul Public (astfel încât instanţa de fond să examineze integral cauza penală, sub toate aspectele de fapt şi de drept), va desfiinţa sentinţa atacată şi va dispune rejudecarea cauzei în primă instanţă.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Având în vedere Protocolul încheiat între Ministerul Justiţiei şi U.N.B.R., onorariul parţial pentru avocaţii desemnaţi din oficiu se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul teritorial Cluj şi de inculpaţii A. Iepan Petru, B., C., E. şi D. împotriva Sentinţei penale nr. 114/2016 din data de 05 iulie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2013.

Desfiinţează sentinţa apelată şi trimite cauza la Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori pentru rejudecarea cauzei.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial al apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii A. -I.P., B., C., E. şi D., în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25 iunie 2019.

GGC - MM