European Arrest Warrant execution: refusal due to care of minor children and waiver of specialty rule rejected as insufficient to block surrender

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 85 din data de 09 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în baza art. 107 coroborat cu art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, a admis cererea autorităţilor judiciare spaniole.

A dispus predarea persoanei solicitate A., cetăţean român autorităţilor judiciare spaniole, în vederea executării mandatului european de arestare emis la data de 14 noiembrie 2018 de Tribunalul de Primă Instanţă şi Instrucţie nr. 5 din Vilafranca Del Pendes- Spania, cu respectarea regulii specialităţii.

A dispus arestarea, în vederea predării, a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile de la 9 aprilie 2019 la 8 mai 2019.

A constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată din 9 aprilie 2019 la zi.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, sub nr. x/2019, a fost înregistrată cererea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, având ca obiect procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14 noiembrie 2018 de Tribunalul de Primă Instanţă şi Instrucţie nr. 5 din Vilafranca Del Pendes - Spania faţă de numita A., urmărită pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 248 alin. (1) şi art. 249, art. 250 alin. (1) pct. 5 şi art. 250 alin. (1) pct. 6 C. pen. spaniol.

În cuprinsul sesizării, s-a precizat că împotriva numitei A., s-a emis un mandat european de arestare pentru săvârşirea pe teritoriul Spaniei a infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, autorităţile judiciare române fiind informate prin intermediul semnalării introduse în Sistemul Informatic Schengen.

La dosarul cauzei au fost ataşate lucrarea înregistrată sub nr. x/2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ce conţine semnalarea în sistem informatic transmisă prin fax, ordonanţa nr. 49/2019 din 9 aprilie 2018 de reţinere a persoanei solicitate, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, procesul-verbal întocmit la aceeaşi dată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, informarea privind drepturile persoanei private de libertate în baza unui mandat european de arestare, procesul-verbal de depistare a persoanei solicitate, procesul-verbal de verificare în baza de date S.I.N.S. din care rezultă că alerta introdusă de autorităţile judiciare din Italia este activă, fişa urmăritei, procesul-verbal de identificare, procesul-verbal de predare primire bunuri, cazierul judiciar, adresa emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, precum şi adresa nr. x emisă de Biroul Naţional Sirene România la data de 28 martie 2019, ataşată semnalării introduse în Sistemul Informatic Schengen, mandatul european de arestare în limba spaniolă şi în limba română.

Prin ordonanţa de reţinere nr. 49 din 9 aprilie 2019 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019, s-a dispus reţinerea numitei A., pe o durată de 24 ore, începând cu data de 9 aprilie 2019, ora 12:15 până la data de 10 aprilie 2019, ora 12:15.

La data de 9 aprilie 2019, numitei A. i s-a adus la cunoştinţă obiectul cauzei, elementele ce au fost precizate în mandatul european de arestare, dreptul de a fi asistată şi motivele pentru care a fost reţinută şi i s-a comunicat o copie a mandatului european de arestare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 103 din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea a adus la cunoştinţa persoanei solicitate motivul pentru care a fost citată în faţa instanţei, drepturile de care beneficiază, respectiv de a fi asistat de un apărător ales, de a lua cunoştinţă de mandatul european, de a invoca regula specialităţii în sensul că nu mai poate fi urmărită sau judecată în statul solicitant pentru alte fapte anterioare predării, precum şi faptul că are posibilitatea de a-şi da consimţământul la predare.

La termenul din 9 aprilie 2019, persoana solicitată a declarat că nu este de acord să fie predată autorităţilor judiciare străine, deoarece are trei copii minori în întreţinere exclusivă şi nu are nicio rudă care să aibă grijă de ei şi că nu renunţă la regula specialităţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că mandatul european de arestare conţine informaţiile prevăzute de art. 86 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 republicată şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 96 şi următoarele din legea de mai sus.

Astfel, cererea de predare are la bază mandatul european de arestare preventivă emis la data de 14 noiembrie 2018 de autorităţile judiciare spaniole, pe numele A. - care este identificată cu nume, prenume şi data naşterii, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 248 alin. (1) şi art. 249, art. 250 alin. (1) pct. 5 şi art. 250 alin. (1) pct. 6 C. pen. spaniol.

S-a reţinut că, de-a lungul relaţiei de cuplu care a existat între B. şi A., relaţie care s-a desfăşurat în localitatea Torrelles de Folx, unde locuia şi locuieşte în continuare acesta, şi în localitatea Barcelona, acolo unde locuia aceasta din urmă, la data de 14 aprilie 2014, o persoană care s-a dat drept fratele lui A., l-a sunat pe C. pentru a-l informa cu privire la faptul că aceasta a suferit un accident de trafic grav şi că a fost dusă la spital în stare foarte gravă şi internată în Spitalul Filaret din Bucureşti.

La câteva zile, C. a stat de vorbă cu A., care i-a povestit cum a avut loc accidentul şi căror intervenţii medico-chirurgicale trebuia să se supună. După ce a trecut câteva săptămâni, A. i-a cerut reclamantului să o ajute economic pentru a plăti acele intervenţii pentru că nu dispunea de bani suficienţi pentru a le plăti ea şi nu erau acoperite de sistemul românesc de sănătate.

C. a efectuat mai multe transferuri bancare de pe contul cu numărul de IBAN x şi cu numărul de IBAN x, astfel precum şi depuneri de bani în numerar pe contul bancar al lui A., cu numărul de IBAN x, astfel încât suma totală depusă în favoarea părţii denunţate se ridică la un total de 155.630 Euro.

Având în vedere timpul care s-a scurs de atunci, persoana reclamată a decis să meargă în Bucureşti ca să o viziteze pe A.; în schimb, aceasta i-a cerut în mod mai mult sau mai puţin insistent acestuia să nu meargă la spital, iar acest lucru l-a făcut pe reclamant să renunţe la a mai merge.

În cele din urmă şi după ce A. s-a întors în Spania şi după ce s-au văzut de mai multe ori, partea denunţată i-a povestit reclamantului că nu a avut loc niciun accident şi că sumele de bani pe care i le-au cerut nu au fost destinate unor scopuri medicale, aşa cum indicase că avea nevoie.

Instanţa a constatat că aceste fapte se regăsesc la art. 248 alin. (1) şi art. 249, art. 250 alin. (1) pct. 5 şi art. 250 alin. (1) pct. 6 C. pen. spaniol şi sunt sancţionate de legea statului emitent cu pedepse cuprinse între 1 an şi 6 ani şi cu o amendă cuprinsă între 6 luni şi 12 luni, dar şi în art. 96 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004, motive pentru care nu este necesară verificarea condiţiei dublei incriminări.

Persoana solicitată nu a fost de acord să fie predată autorităţilor judiciare spaniole deoarece are în întreţinere trei copii minori şi nu are nicio rudă care să aibă grijă de ei. Instanţa a apreciat că punerea în executare a unui mandat european de arestare reprezintă o ingerinţă în libertatea persoanei solicitate, ca şi a dreptului la viaţă privată, însă această ingerinţă este prevăzută de lege, necesară într-o societate democratică şi proporţională cu scopul urmărit, acela de a asigura buna desfăşurare a procesului penal într-un stat membru al UE, astfel încât viaţa de familie a persoanei solicitate nu poate justifica respingerea cererii. Faţă de împrejurarea că persoana solicitată are în întreţinere 3 copii minori şi având în vedere dispoziţia de arestare în vederea predării a acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, în conformitate cu dispoziţiile art. 229 din C. proc. pen., a dispus emiterea unei adrese către Autoritatea Tutelară Călăraşi pentru a aprecia asupra necesităţii luării unor măsuri legale de ocrotire a minorilor.

Constatând că nu există vreunul din motivele de refuz al executării prev. de art. 98 din Legea nr. 302/2004, republicată, ca faptele pentru care se solicită predarea sunt printre cele indicate de Decizia cadru nr. 2002/584/JAI pentru care nu se solicită verificarea dublei incriminări, Curtea de Apel Bucureşti a dispus predarea persoanei solicitate autorităţilor judiciare spaniole şi arestarea acesteia în vederea predării pe o perioadă de 30 de zile de la 9 aprilie 2019 la 8 mai 2019.

Împotriva Sentinţei penale nr. 85 din data de 9 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2019 a formulat prezenta contestaţie persoana solicitată A., motivele acesteia fiind expuse în partea introductivă a deciziei.

Analizând contestaţia declarată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Înalta Curte constată că sentinţa penală atacată este legală şi temeinică, iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în mod legal a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare şi, totodată, predarea persoanei solicitate A., autorităţilor judiciare spaniole.

Astfel, se constată că, în cauză, dispoziţiile de predare şi arestare a persoanei solicitate s-au întemeiat pe existenţa unui mandat european de arestare, care, potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene (în speţă autoritatea judiciară din Spania) solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru (România) a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Înalta Curte constată că legal Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru admiterea sesizării şi că nu există niciun motiv de refuz a executării mandatului european de arestare, acesta conţinând informaţiile prevăzute de art. 86 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 republicată şi fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 96 şi următoarele din legea de mai sus.

Aşadar, după cum s-a reţinut, cererea de predare are la bază mandatul european de arestare emis la data de 14 noiembrie 2018 de autorităţile judiciare spaniole, pe numele A. - care este identificată cu nume, prenume şi data naşterii, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 248 alin. (1) şi art. 249, art. 250 alin. (1) pct. 5 şi art. 250 alin. (1) pct. 6 C. pen. spaniol, infracţiune sancţionată de legea statului emitent cu pedepse cuprinse între 1 an şi 6 ani şi cu o amendă cuprinsă între 6 luni şi 12 luni, dar şi în art. 96 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004. Prin urmare, nu este necesară verificarea condiţiei dublei incriminări, având în vedere că faptele pentru care a fost emis acesta sunt dintre cele care dau loc la predare, fiind prevăzute de dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, care stipulează că nu este necesară îndeplinirea condiţiei dublei incriminări.

Aşa cum şi Curtea de Apel a constatat, în cauză nu este incident niciunul din motivele "obligatorii" de refuz a executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, conform căruia autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.

Cu privire la faptul că persoana solicitată a refuzat să fie predată autorităţilor spaniole, Înalta Curte constată că lipsa acordului persoanei solicitate în vederea predării constituie un motiv opţional şi nu obligatoriu de refuz.

Astfel, se constată că refuzul persoanei solicitate de a fi predată nu face parte din motivele de refuz "obligatorii" prevăzute de dispoziţiile art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, mai sus enumerate, acest motiv fiind prevăzut de dispoziţiile art. 98 alin. (2) din aceeaşi lege, care face referire la motivele "opţionale" pentru care instanţa "poate" refuza predarea.

Cu privire la motivul invocat de persoana solicitată pentru a refuza predarea, respectiv faptul că are în întreţinere trei copii minori şi nu are nicio rudă care să aibă grijă de ei, se constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că, deşi punerea în executare a unui mandat european de arestare reprezintă o ingerinţă în libertatea persoanei solicitate, ca şi a dreptului la viaţă privată, această ingerinţă este prevăzută de lege, fiind necesară într-o societate democratică şi proporţională cu scopul urmărit, acela de a asigura buna desfăşurare a procesului penal într-un stat membru al UE, astfel încât viaţa de familie a persoanei solicitate nu poate justifica respingerea cererii.

De asemenea, se constată că instanţa de fond, având în vedere dispoziţia de arestare în vederea predării persoanei solicitate pentru o perioadă de 30 de zile, a luat măsurile prevăzute de lege într-o astfel de situaţie, respectiv de art. 229 din C. proc. pen., dispunând emiterea unei adrese către Autoritatea Tutelară Călăraşi în vederea luării măsurilor legale de ocrotire a minorilor.

Totodată, Înalta Curte constată că predarea persoanei solicitate a fost dispusă de către Curtea de Apel Bucureşti cu respectarea regulii specialităţii, astfel încât, fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, se constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 85 din data de 9 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 85 din data de 09 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 aprilie 2019.

GGC - MM