Jurisdiction for execution objection regarding double compensation for inadequate detention conditions via civil damages and criminal sentence deduction

Examinând conflictul de competenţă de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată la data de 14 noiembrie 2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2019, Penitenciarul Bucureşti Rahova, în temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a arătat, în esenţă, că intimatul-condamnat A. a beneficiat de o dublă despăgubire pentru cazarea în condiţii necorespunzătoare în perioada 24 februarie 2016 - 11 aprilie 2016, dispunându-se atât computarea zilelor-câştig din pedeapsa rezultantă, prin Sentinţa penală nr. 220 din 5 aprilie 2019 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1462/A din 6 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cât şi acordarea de despăgubiri băneşti, prin Sentinţa civilă nr. 1433 din 18 octombrie 2017 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia civilă nr. 912 din 7 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, cu precizarea că sentinţa penală prin care intimatul a fost condamnat şi i-au fost deduse şi zile compensatorii a rămas definitivă la data de 6 noiembrie 2019, ulterior obţinerii de despăgubiri.

În probaţiune, contestatorul a ataşat copia mandatului de executare a pedepsei închisorii din 6 noiembrie 2019 emis de Judecătoria Sectorului 1, Sentinţa civilă nr. 1433 din 18 octombrie 2017 a Tribunalului Bucureşti şi Decizia civilă nr. 912 din 7 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti.

Prin Sentinţa penală nr. 843 din 2 decembrie 2019, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, printre altele, în temeiul art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (1) şi art. 598 alin. (1) lit. c) teza I şi alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de Penitenciarul Bucureşti Rahova cu privire la condamnatul A. în legătură cu Sentinţa penală nr. 220 din 5 aprilie 2019 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1462/A din 6 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În esenţă, în considerentele hotărârii de declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a apreciat că ar putea fi incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., posibila dublă despăgubire pentru cazarea în condiţii necorespunzătoare generând o nelămurire cu privire la dispoziţia de deducere şi a constatat că sentinţa civilă de despăgubire a rămas definitivă în cursul judecării cauzei în apel, iar dispoziţia de deducere a zilelor considerate executate figurează exclusiv în Decizia penală nr. 1462/A din 6 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, nu şi în sentinţa penală ce a făcut obiectul apelului.

În urma declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, sub acelaşi număr de dosar.

La termenul de judecată din 28 ianuarie 2020, reprezentantul Ministerului Public a solicitat recalificarea cererii, apreciind că temeiul corect al cererii este cel prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., vizând o chestiune legată de deducere, nefiind vorba despre o nelămurire.

Prin Decizia penală nr. 69/A din 4 februarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, printre altele, a calificat sesizarea ca şi contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, invocată de către Ministerul Public şi, în baza art. 50 din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) teza întâi şi art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., a declinat, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare privind pe intimatul condamnat A., în prezent deţinut în Penitenciarul Bucureşti Rahova.

Pentru a se pronunţa în acest sens a reţinut că singurul temei de drept ce poate fi reţinut în speţă este art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., respectiv cauză de micşorare a pedepsei, în condiţiile în care contestaţia penitenciarului vizează o dispoziţie de scădere a unor zile considerate ca executate potrivit dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013.

În urma declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 la data de 30 aprilie 2020, termenul acordat fiind 15 mai 2020, dată la care instanţa a pus în discuţia părţilor prezente calificarea cererii ca fiind contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. şi a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin Sentinţa penală nr. 1112/2020 din 15 mai 2020, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, printre altele, a calificat cererea petentului Penitenciarul Rahova ca fiind contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În baza art. 47 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, invocată din oficiu.

În baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

În baza art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă dintre Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că contestatorul solicită instanţei să se precizeze dacă se menţine dispoziţia de deducere a zilelor compensatorii în condiţiile în care petentul obţinuse în mod definitiv despăgubiri pentru aceeaşi perioadă executată în condiţii de detenţie necorespunzătoare, cerere ce a fost calificată ca fiind o nelămurire în legătură cu hotărârea penală prin care a operat această deducere - Decizia penală nr. 1462/A din 6 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală - instanţa competentă să aprecieze dacă, pe fondul cauzei, există sau nu o nelămurire.

Înalta Curte, analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti cu privire la competenţa materială de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de Penitenciarul Bucureşti Rahova, constată următoarele:

Prin contestaţia la executare formulată, Penitenciarul Bucureşti Rahova a invocat, în esenţă, intervenirea unei cauze de împiedicare la executare, dată de valorificarea aceleiaşi împrejurări, respectiv executarea pedepsei închisorii în condiţii necorespunzătoare în perioada 24 februarie 2016 - 11 aprilie 2016, prin două hotărâri judecătoreşti definitive diferite. Astfel, în motivarea contestaţiei la executare se arată că, pentru perioada 24 februarie 2016 - 11 aprilie 2016, în care intimatul-condamnat A. a executat pedeapsa închisorii în condiţii necorespunzătoare, acestuia i s-au acordat atât despăgubiri civile, reprezentând daune morale în sumă de 2.000 RON (prin Sentinţa civilă nr. 1433 din 18 octombrie 2017 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia civilă nr. 912 din 7 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti), cât şi deducerea unei perioade din pedeapsa închisorii la care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 220 din 5 aprilie 2019 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1462/A din 6 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Prin urmare, solicitarea contestatorului de a "se lua măsurile ce se impun", se încadrează în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., aşa cum, de altfel, se precizează expres şi în cererea acestuia, şi nu reprezintă o cauză de micşorare a pedepsei ce a intervenit după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, fiind evident că, cererea formulată de Penitenciarul Bucureşti Rahova nu urmăreşte o astfel de finalitate.

Cum conform art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), contestaţia se face la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, în speţă, dat fiind faptul că Decizia penală nr. 1462/A din 6 noiembrie 2019 a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, competenţa aparţine acestei instanţe.

În consecinţă, în baza art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe intimatul-condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (6) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe intimatul-condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 2 iunie 2020.

GGC - CL