Criminal revision: unconstitutionality of the statutory bar against cassation review of second-instance decisions and the necessity of revising the inadmissibility order.

Deliberând asupra cererii de revizuire formulată de către revizuentul A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 361 din 15 decembrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, inculpatul A. a fost condamnat, în baza art. 257 alin. (1) din C. pen. din 1969 [în prezent, art. 291 alin. (1) din C. pen.] rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 65, art. 64 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 din C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 din C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) din C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a exercita o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei principale, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei principale.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 865 alin. (1), art. 85 alin. (1) din C. pen. din 1969, a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 73/PI/2013 a Curţii de Apel Oradea, definitivă prin Decizia penală nr. 16/A/13.02.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în baza art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 din C. pen., s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa nou aplicată - de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat - şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, ce a fost sporită până la 3 ani şi 2 luni închisoare, în final, stabilindu-se pedeapsa de executat de 3 ani şi 2 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat.

Prin Decizia penală nr. 360/A din 23 septembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, apelul formulat de inculpatul A. a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii pronunţate în apel a formulat recurs în casaţie inculpatul A., înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2017.

Prin Încheierea nr. 220/RC din data de 29 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017, a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de inculpatul A. cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 70/2016 şi, totodată, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 360/A din 23 septembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2014.

Prin Decizia nr. 220/09.04.2019 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 421 din 29.05.2019, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate ridicată de A. în Dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. III lit. a) din O.U.G. nr. 70/2016 pentru modificarea şi completarea C. proc. pen. şi a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară care exclude atacarea cu recurs în casaţie a deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel, pronunţate anterior datei de 24 octombrie 2016, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 540 din 12 iulie 2016 şi pentru care nu a fost epuizat termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., este neconstituţională.

La data de 28.10.2019, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2019, a fost înregistrată cererea de revizuire formulată împotriva încheierii nr. 220/RC din data de 29 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017, de către revizuentul A., fiind stabilit termen pentru soluţionarea admisibilităţii în principiu a acesteia la data de 22.11.2019, cu citarea revizuentului şi ataşarea dosarului în care s-a pronunţat hotărârea atacată.

În esenţă, prin cererea de revizuire, formulată în scris, se reţine că s-a solicitat revizuirea încheierii nr. 220/RC/2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată împotriva hotărârii pronunţate, în apel, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie motivat de faptul că, decizia recurată nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casaţie. Totodată, s-a arătat că, în dosarul de recurs în casaţie, s-a dispus admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 70/2017 invocată de recurentul A., iar la data de 09.04.2019, prin Decizia nr. 220 a Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză a fost admisă, constatându-se că soluţia legislativă care exclude atacarea cu recurs în casaţie a deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel, pronunţate anterior datei de 24 octombrie 2016, este neconstituţională.

Prin urmare, s-a susţinut că, în cauză, este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., în sensul că, după rămânerea definitivă a cauzei, textul care a stat la baza adoptării soluţiei a fost declarat neconstituţional, excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în cauză, cererea de revizuire a fost formulată în termen legal, este motivată în fapt şi în drept, iar consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii atacate, susţinându-se că sunt astfel îndeplinite toate condiţiile pentru admiterea cererii de revizuire.

Prin încheierea din data de 22 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 459 alin. (4) din C. proc. pen., a admis în principiu cererea de revizuire formulată de către revizuentul A. şi a acordat termen pentru soluţionarea pe fond a acesteia la data de 10 ianuarie 2020.

Examinând cererea de revizuire formulată de revizuentul A., prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi în raport cu criticile învederate, în conformitate cu dispoziţiile art. 462 alin. (1) teza I din C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi urmează a o admite, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când "hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Conform art. 453 alin. (4) din C. proc. pen., cazul prevăzut la alin. (1) lit. f) constituie motiv de revizuire dacă "a dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice".

În temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 461 alin. (1) din C. proc. pen., "rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă instanţă".

Deopotrivă, conform art. 462 alin. (1) teza I din C. proc. pen., "dacă se constată că cererea de revizuire este întemeiată, instanţa anulează hotărârea, în măsura în care a fost admisă revizuirea (...)".

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reţine că, aşa cum s-a subliniat în încheierea dată în procedura prevăzută de art. 459 din C. proc. pen., revizuentul A. a invocat motivul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Concret, Înalta Curte constată că, prin încheierea a cărei revizuire se solicită, pronunţată în etapa admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de revizuentul A., instanţa a respins, ca inadmisibilă, cererea, motivat de faptul că Decizia penală nr. 360/A din 23 septembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală nu face parte din categoria hotărârilor judecătoreşti care pot fi supuse căii extraordinare de atac a recursului în casaţie, potrivit dispoziţiile în vigoare la acel moment, respectiv art. 434 alin. (1) din C. proc. pen.

Totodată, în raport cu situaţia de fapt care face obiectul prezentei proceduri, Înalta Curte reţine că prin Decizia nr. 220/09.04.2019 pronunţată de Curtea Constituţională, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 421 din 29.05.2019, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate ridicată de A. în Dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. III lit. a) din O.U.G. nr. 70/2016 pentru modificarea şi completarea C. proc. pen. şi a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care exclude atacarea cu recurs în casaţie a deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel, pronunţate anterior datei de 24 octombrie 2016, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 540 din 12 iulie 2016 şi pentru care nu a fost epuizat termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., este neconstituţională.

Evaluând, din această perspectivă, consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale precitate, Înalta Curte constată că acestea continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

A raţiona altfel, ar însemna împiedicarea, în continuare, a revizuentului de a beneficia de calea extraordinară de atac a recursului în casaţie şi a perpetua încălcarea dispoziţiilor art. 16, art. 21 şi art. 129 din Constituţia României, deşi acesta a declanşat, la rândul său, controlul de constituţionalitate a dispoziţiilor art. III lit. a) din O.U.G. nr. 70/2016 pentru modificarea şi completarea C. proc. pen., în condiţiile în care stabilitatea hotărârii judecătoreşti nu poate să primeze în raport cu prevederile cu valoare de principiu cuprinse în Constituţie.

Deopotrivă, în considerarea aceloraşi argumente, Înalta Curte reţine că respingerea cererii de revizuire ar lipsi de fundament însuşi controlul de constituţionalitate, întrucât autorul unei excepţii de neconstituţionalitate ar fi pus în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curţii Constituţionale, deci ale controlului de constituţionalitate pe care l-a declanşat, împrejurare care ar echivala cu o veritabilă sancţiune aplicabilă acestuia.

Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite cererea de revizuire formulată de revizuentul A. şi, pe cale de consecinţă, va anula încheierea nr. 220/RC din data de 29 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017.

Având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunţată în etapa examinării admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie care, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., se face atunci când procedura de comunicare a cererii este legal îndeplinită, de un complet format dintr-un judecător, în cameră de consiliu şi fără citarea părţilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va trimite cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. spre repartizare aleatorie.

Referitor la solicitarea reprezentantului Ministerului Public de respingere, ca inadmisibilă a cererii de revizuire, aceasta nu poate fi primită, fiind depăşită, la acest moment procesual, etapa verificării îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a revizuirii. După cum s-a arătat anterior în considerentele prezentei decizii, prin încheierea de la termenul din data de 22 noiembrie 2019 s-a dispus admiterea în principiu a cererii de revizuire, termenul pendinte fiind acordat în vederea soluţionării cererii de revizuire.

Totodată, nu poate fi primită nici solicitarea apărării de constatare a îndeplinirii cerinţei prevăzute de art. 434 alin. (1) din C. proc. pen.. Astfel, instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire nu poate analiza condiţiile de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpat, cele două proceduri, aferente celor două căi extraordinare de atac, fiind distincte şi complet diferite, reglementate de dispoziţii legale de strictă interpretare şi aplicare.

În ceea ce priveşte cheltuielile judiciare aferente prezentei cauze, în temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., urmează a rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 160 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

Anulează încheierea nr. 220/RC din data de 29 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017.

Trimite spre repartizare aleatorie cauza având ca obiect recursul în casaţie declarat împotriva Deciziei penale nr. 360/A din data de 23 septembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2014, în vederea verificării condiţiilor de admisibilitate în principiu, conform art. 440 C. proc. pen.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 160 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2020.

GGC - GV