Jurisdictional conflict over cumulation of domestic and foreign prison sentences: competence lies with the court of the place of detention, not the issuing court

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 3744 din 20 decembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huşi.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut că, în data de 26 noiembrie 2019 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2019 cererea având ca obiect contestaţie la executare formulată de petentul A..

În motivare, petentul a învederat că solicită, în principal, deducerea perioadei executate în Italia şi, în subsidiar, să fie contopite pedepsele pe care le are de executat în România.

Prin Sentinţa penală nr. 62/16 martie 2017 pronunţată de Judecătoria Huşi, definitivă prin neapelare la data de 4 aprilie 2017, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza acestei sentinţe s-a emis MEPI nr. 84 din 4 aprilie 2017 pentru pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut că, literatura de specialitate şi practica judiciară stabilesc că, atunci când un condamnat invocă omisiunea deducerii sau greşita deducere a arestului, cererea formulată are natura unei contestaţii la executare pe motiv de lămurire a dispozitivului, competentă fiind instanţa care a pronunţat soluţia. În acest sens a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 167 din 12 ianuarie 2006.

Faţă de conţinutul sesizării şi de situaţia de fapt relevată de înscrisurile aflate la dosar, s-a apreciat că o contestaţie la executare prin care se solicită deducerea corectă a măsurii arestului se încadrează pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., fiind vorba despre o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.

În consecinţă, în baza art. 47 alin. (3) şi (4) C. proc. pen. şi art. 50 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 553 alin. (1) C. proc. pen., Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, în favoarea instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută, în cuprinsul căreia se regăseşte nelămurirea ce se impune a fi clarificată, respectiv în favoarea Judecătoriei Huşi.

Prin Sentinţa penală nr. 100 din 7 aprilie 2020, pronunţată de Judecătoria Huşi, în dosarul nr. x/2020, s-a dispus astfel:

A fost recalificată cererea formulată de condamnatul A. ca fiind cerere privind alte modificări de pedepse - contopire pedepse, prevăzută de art. 585 C. proc. pen.

S-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Huşi, invocată de instanţă din oficiu.

În baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 585 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect alte modificări de pedepse - contopire pedepse, privind pe condamnatul A., în prezent deţinut în Penitenciarul Spital Bucureşti Jilava, în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

S-a constatat conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Huşi şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost sesizată instanţa ierarhic superioară comună - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Huşi a reţinut că, prin cererea formulată, petentul A. a solicitat reducerea perioadei de pedeapsă pe care a executată-o până în prezent, perioadă ce a început la data de 14 noiembrie 2017 şi a încetat la data de 24 octombrie 2019, când a fost extrădat în România şi încarcerat în Penitenciarul Bucureşti Rahova; totodată, a solicitat contopirea mandatului pe care îl are de executat în România pentru infracţiunea de vătămare corporală de 1 an şi 6 luni închisoare din Sentinţa nr. 62 din 16 martie 2017 a Judecătoriei Huşi, rămasă definitivă prin neapelare la data de 4 aprilie 2017.

Petentul a mai menţionat că a fost încarcerat în Penitenciarul Rahova în urma unei condamnări primite de la autorităţile italiene pentru infracţiunea de tâlhărie, la o pedeapsă de 4 ani şi 4 luni, despre care a afirmat că o executa la momentul formulării cererii.

S-a mai reţinut că, din cererea formulată şi din precizările făcute în şedinţa de judecată din data de 12 decembrie 2019, reiese faptul că petentul doreşte contopirea a două pedepse cu închisoarea, una pronunţată într-un stat străin şi una în România, cu deducerea perioadei în care s-a aflat în stare de arest sau deţinere. Faţă de faptul că nu a fost individualizată hotărârea pronunţată în Italia, invocată de condamnat, instanţa nu poate efectua verificări cu privire la temeinicia cererii de contopire înainte de stabilirea competenţei, acest lucru fiind dat în competenţa instanţei legal învestite.

De asemenea, faptul că în cererea formulată petentul a solicitat mai întâi "reducerea perioadei de pedeapsă pe care am ispăşit-o până în prezent" şi mai jos "contopirea mandatului pe care îl am de ispăşit în România" nu înseamnă că acesta a solicitat "în principal, deducerea perioadei executate în Italia şi, în subsidiar, să fie contopite mandatele pe care le are de executat în România", astfel cum a reţinut Judecătoria Sectorului 4 în sentinţă.

Din punct de vedere procedural, în cazul aplicării dispoziţiilor referitoare la pluralitatea de infracţiuni, ordinea operaţiunilor este următoarea: se stabileşte pedeapsa conform prevederilor de la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară, luând în calcul pedepsele stabilite de instanţă, iar computarea măsurilor preventive sau deducerea perioadei executate în stare de deţinere se realizează din pedeapsa rezultantă.

Judecătoria Huşi a apreciat că, pentru stabilirea competenţei instanţei, este necesară stabilirea naturii juridice a cererii formulată de petentul A., în cauză impunându-se recalificarea acesteia, din contestaţie la executare prevăzută de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. în cerere privind alte modificări de pedepse - contopire pedepse, prevăzută de art. 585 alin. (1) C. proc. pen.. Astfel, conform art. 585 alin. (2) C. proc. pen., competenta de soluţionare a acestei cereri aparţine instanţei corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Potrivit Deciziei nr. 15/2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în M.Of. nr. 885 din 22 octombrie 2018, "Instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.".

S-a reţinut că, în situaţia în care se solicită, după condamnarea printr-o hotărâre definitivă, contopirea unei pedepsei pronunţate de o instanţă străină cu o pedeapsă pronunţată de o instanţă română, nu este obligatorie recunoaşterea prealabilă, pe cale principală, a hotărârii de condamnare date într-un stat străin, această operaţiune juridică putând fi realizată de instanţa învestită cu cererea de modificare a pedepsei. Art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, reglementează posibilitatea recunoaşterii unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-un alt stat pe cale incidentală, prevăzând următoarele:

"Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face şi pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanţa de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare."

Conform Deciziei nr. 1/2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în M.Of. nr. 239 din 19 martie 2018, "Cererea de recunoaştere a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunţată de o instanţă străină, formulată de persoana condamnată, aflată în România, în vederea contopirii cu pedepse aplicate de instanţele române şi deducerii duratei executate în străinătate, este o cerere incidentală de competenţa instanţei învestite cu soluţionarea cererii de contopire."

S-a mai reţinut că, deşi în cererea înregistrată la data de 26 noiembrie 2019, condamnatul A. a arătat că a fost încarcerat la Penitenciarul Bucureşti Rahova, pe plicul în care a fost trimisă cererea este menţionat Penitenciarul Spital Jilava Bucureşti. Potrivit situaţiei juridice a condamnatului, la data depunerii cererii, acesta se afla încarcerat în Penitenciarul Spital Bucureşti Jilava. Conform Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 1279/C/12.06.2000, competenţa de soluţionare a cererilor formulate de persoanele aflate în stare de detenţie în Penitenciarul Jilava şi Penitenciarul Spital Jilava aparţine Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Cauza având ca obiect conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi Judecătoria Huedin a fost înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând conflictul negativ de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 51 alin. (5) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că instanţa competentă să soluţioneze cauza privind pe contestatorul A. este Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată la data de 26 noiembrie 2019, condamnatul A., aflat în stare de detenţie în Penitenciarul Spital Bucureşti Jilava, a solicitat contopirea a două pedepse cu închisoarea, una pronunţată în Italia şi una în România, cu deducerea perioadei în care acesta s-a aflat în stare de arest sau deţinere.

În cazul în care se solicită, după condamnarea printr-o hotărâre definitivă, contopirea unei pedepsei pronunţate de o instanţă străină cu o pedeapsă pronunţată de o instanţă română, nu este obligatorie recunoaşterea prealabilă, pe cale principală, a hotărârii de condamnare date într-un stat străin, această operaţiune juridică putând fi realizată de instanţa învestită cu cererea de modificare a pedepsei.

Dispoziţiile art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, reglementează posibilitatea recunoaşterii unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-un alt stat pe cale incidentală, prevăzând următoarele:

"Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face şi pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanţa de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare."

De asemenea, prin Decizia nr. 1/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 239/19.03.2018, s-a stabilit că, cererea de recunoaştere a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunţată de o instanţă străină, formulată de persoana condamnată, aflată în România, în vederea contopirii cu pedepse aplicate de instanţele române şi deducerii duratei executate în străinătate, este o cerere incidentală de competenţa instanţei învestite cu soluţionarea cererii de contopire.

Conform prevederilor art. 585 alin. (2) C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

La data formulării cererii de contopire, condamnatul A. se afla în stare de detenţie în Penitenciarul Spital Bucureşti Jilava, astfel că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea formulată de acesta este Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 aprilie2020.

GGC - CL