Fiscal evasion and money laundering conviction quashed due to omission of ruling on charged offense, violating double jurisdiction principle

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 192/P din 24 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 an închisoare şi interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen. - pedeapsă complementară pe o perioadă de 1 an, pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) alin. (1) C. pen., pedeapsă care s-a dispus a se executa în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare şi interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen. - pedeapsă complementară pe o perioadă de 1 an, pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) alin. (1) C. pen., pedeapsă care s-a dispus a se executa în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare (o treime din totalul celeilalte pedepse stabilite), rezultând pedeapsa finală de 1 an şi 4 luni închisoare şi interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen. - pedeapsă complementară pe o perioadă de 1 an, pedeapsă care s-a dispus a se executa numai în cazul revocării suspendării executării sub supraveghere a pedepsei principale, respectiv interzicerea exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) alin. (1) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pedeapsă care se execută în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate de 1 an închisoare.

În temeiul art. 92 C. pen., s-a stabilite termen de supraveghere a condamnatei de 2 ani, care curge de la rămânerea definitivă a hotărârii.

A fost desemnat organ de supraveghere a condamnatei Serviciul de Probaţiune Tulcea.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus condamnatei să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Tulcea la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e)- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a instituit în sarcina condamnatei obligaţia de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 zile în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Tulcea sau la Primăria Tulcea, Direcţia de Asistenţă şi Protecţie Socială.

Pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen., se vor comunica de către condamnată Serviciului de Probaţiune Tulcea.

S-a atras atenţia organului desemnat cu supravegherea condamnatei asupra dispoziţiilor art. 94 alin. (2), (3) şi 4 C. pen.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi (4) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., au fost achitate inculpatele: A. pentru infracţiunile prevăzute de art. 47 cu referire la art. 320 C. pen., art. 47 cu referire la art. 321 C. pen., art. 323 C. pen. (2 infracţiuni), art. 326 C. pen., art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.; C., pentru infracţiunile prevăzute de art. 321 C. pen. şi art. 269 C. pen.; D., pentru infracţiunile prevăzute de art. 320 C. pen. şi art. 269 C. pen.

Conform art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 72 C. pen., s-a dedus durata reţinerii şi arestului la domiciliu pentru inculpata A. de la 29 mai 2016 până la 28 iulie 2015.

În baza art. 397 alin. (1), art. 19 alin. (1), (2) şi 5 C. proc. pen., art. 1349, art. 1357, art. 1381 C. civ., a fost respinsă acţiunea civilă formulată de Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin mandatar A.J.P.F. Constanţa ca nefondată, constatând prejudiciul recuperat.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., au fost desfiinţate înscrisurile false - obiect al infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.

Conform art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 8.000 RON cheltuieli judiciare către stat. Totodată, cheltuielile judiciare avansate pentru cercetarea inculpatelor C. şi D. au rămas în sarcina statului.

În baza art. 272 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariile în cuantum de câte 690 RON pentru avocaţi E. şi F. şi, respectiv, de 6.700 RON pentru expert G. să fie decontate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa nr. 736/P/2013 emis la data de 22 iulie 2015, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor:

- A. - pentru săvârşirea, în concurs cu aplicarea art. 38 C. pen., a infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., privind omisiunea înregistrării veniturilor în calitate de reprezentant al C.I.A. A., în perioada 2009 - 2015, şi de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, constând în funcţionarea la un sediu profesional fictiv, respectiv în Municipiul Tulcea, judeţul Tulcea, spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu referire la sumele de 85.000 RON şi 50.000 RON introduse în circuitul licit în anul 2010, cunoscând că provin din activitatea de evaziune fiscală derulată în numele C.I.A. A., instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 47 C. pen. în referire la art. 321 C. pen., prin instigarea inculpatei C. de a întocmi în fals raportul de expertiză extrajudiciară prezentat în apărare, instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 47 C. pen. în referire la art. 320 C. pen., prin instigarea inculpatei D. la întocmirea în fals a Registrului Jurnal de încasări şi plăţi al C.I.A. A., fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 C. pen., declararea fictivă a domiciliului, prin stabilirea fictivă a domiciliului în comuna Maliuc, sat Vulturu, judeţul Tulcea, fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu referire la formularea de declaraţii pe proprie răspundere fictive, în prezenţa reprezentanţilor A.J.F.P. Tulcea, uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen. (2 infracţiuni), constând în utilizarea raportului de expertiză contabilă extrajudiciară şi a Registrului Jurnal de Încasări şi Plăţi, ambele fiind înscrisuri contrafăcute, în scopul producerii de consecinţe juridice.

- C., pentru săvârşirea, în concurs cu aplicarea art. 38 C. pen., a infracţiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen., şi favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 C. pen.;

- D., pentru săvârşirea, în concurs cu aplicarea art. 38 C. pen., a infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 C. pen. şi favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 C. pen.

După înregistrarea dosarului pe rolul instanţei, la sfârşitul procedurii de camera preliminară, prin încheierea din camera de consiliu nr. x/P/CP din 29 septembrie 2015, definitivă prin Încheierea nr. 1.509 din 11 noiembrie 2015 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au fost respinse cererile şi excepţiile formulate de către inculpata A. şi s-a constatat legalitatea sesizării prin rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecăţii.

Având în vedere că, la termenul din 13 ianuarie 2016, după ce s-a dat citire actului de sesizare, cele trei inculpate au declarat că nu recurg la procedura simplificată reglementată de art. 375 cu referire la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., întrucât sunt nevinovate, s-a procedat, în continuare, la desfăşurarea cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 374 alin. (5) - (10) C. proc. pen., administrându-se ca mijloace de probă: audierea martorului H., rapoarte de expertiză fiscală, audierea inculpatelor A., C. şi D.

Ţinându-se seama că inculpata A. nu a contestat declaraţiile date în cursul urmăririi penale de către martorii audiaţi cu privire la serviciile de asistenţă juridică în cadrul cabinetului individual de avocatură, instanţa nu a procedat şi la audierea acestora.

Examinând probele administrate în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a constatat, referitor la inculpata A., că aceasta este avocat în cadrul Baroului Tulcea şi, la data de 30 ianuarie 2009, i s-a autorizat cabinetul individual de avocatură C.I.A. A., cu domiciliul fiscal în localitatea Tulcea (document autorizare nr. x din 30.01.2009), conducerea contabilităţii şi reprezentarea cabinetului fiind asigurate de către inculpată.

În perioada 10.06.2013 - 20.09.2013, în urma avizului de inspecţie fiscală nr. x din 13.03.2013, organul de inspecţie fiscală din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Tulcea - Inspecţia fiscală a verificat legalitatea şi conformitatea declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale de către contribuabilul CIA A. în perioada 14.04.2009 - 31.12.2012. Ulterior sesizării penale formulată la data de 23 septembrie 2014 de organele fiscale, perioada de control s-a extins până la 31.12.2014 (ordonanţele nr. x/P/2013 din 25.05.2015, 24.06.2015).

Conform art. 46 alin. (3) din Legea nr. 571/2003, veniturile obţinute din exercitarea profesiei de avocat constituie venituri din profesii libere, iar persoanele fizice care desfăşoară activităţi în scopul realizării de venituri au obligaţia să conducă evidenţa contabilă pe baza regulilor contabilităţii în partidă simplă sau, la opţiunea acestora, pe baza regulilor contabilităţii în partidă dublă, potrivit reglementărilor contabile emise în acest sens, cu excepţia situaţiei în care în legislaţia fiscală se prevede altfel (art. 1 alin. (5) din Legea nr. 81/1991 republicată), controalele fiscale raportând organizarea evidenţei contabile a cabinetului la aceste dispoziţii legale.

Prima instanţă a reţinut că, în urma controalelor fiscale efectuate iniţial de către inspecţia fiscală, apoi de către specialiştii şi experţii desemnaţi de către organele judiciare, a rezultat că, în calitate de reprezentant al cabinetului, inculpata A. a omis înregistrarea tuturor veniturilor realizate din activitatea de avocatură aferente perioadei 13.02.2009 - 22.12.2014 în registrul jurnal de încasări şi plăţi în format electronic, nu a completat registrul jurnal de încasări şi plăţi şi registrul de inventar, deşi ambele erau obligatorii pentru ţinerea evidenţei contabile în partidă simplă conform O.M.F.P. nr. 1.040/2004, pentru aprobarea Normelor Metodologice privind organizarea şi conducerea evidenţei contabile în partidă simplă pentru persoanele fizice care au calitatea de contribuabil în conformitate cu Codul fiscal, ceea ce a condus la prejudicierea bugetului consolidat al statului prin plata diminuată a impozitului pe profit.

S-a apreciat că situaţia de fapt anterior descrisă este confirmată de următoarele mijloace de probă, administrate conform legii, atât în cursul urmăririi penale: raportul de inspecţie fiscală şi documentele transmise, declaraţia inspectorului fiscal I. din data de 19 februarie 2015, raportul de "expertiză extrajudiciară" depus în apărare de inculpata A. la data de 16 iulie 2014, documente bancare obţinute de la J. pentru C.I.A. A., raportul de constatare tehnico-ştiinţifică şi documentele anexă, procesul-verbal întocmit de inspectorii antifraudă detaşaţi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, procesele-verbale de redate a convorbirilor interceptate, procesul-verbal percheziţie domiciliară la C.I.A. A. din Municipiul Tulcea, judeţul Tulcea şi planşa fotografică, procesul-verbal de percheziţie domiciliară la domiciliul inculpatei din comuna Maliuc, sat Vulturu, judeţul Tulcea, procesele-verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare, procesul-verbal de efectuare a percheziţiei autovehiculului, procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare la sediul din Municipiul Tulcea, declaraţiile martorilor K., L., M., N., O., P., Q. (toate din 22 mai 2015), R., H., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., procesul-verbal privind modalitatea de întocmire a Registrului Jurnal de Încasări şi Plăţi în format electronic, Registrul Jurnal de încasări şi plăţi, adresa Baroului Tulcea de comunicare a sediului profesional al C.I.A. A. la data de 23.04.2015 cu contractul comodat şi declaraţia olografă, documentele depuse de inculpata C. în susţinerea modalităţii de întocmire a expertizei extrajudiciare, procesul-verbal întocmit cu prilejul efectuării percheziţiilor informatice, declaraţiile inculpatei A., D., C., cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti: expertiza fiscala, declaraţia martorului H. şi declaraţiile celor trei inculpate.

S-a reţinut, de asemenea, că audiată în cursul inspecţiei fiscale, inculpata A. a motivat că "a prezentat tot ce a avut, cu privire la documentele justificative pentru cheltuieli şi venituri în anul fiscal 2009", "a recunoscut că din eroare nu a cuprins în evidenţa contabilă electronică veniturile încasate prin bancă, respectiv J., pentru perioada 2010 - 2012, precizând că nu toate sumele virate prin conturile J. reprezentau onorarii primite în urma serviciilor de asistenţă şi reprezentare juridică către persoane fizice sau juridice; din eroare, s-au încasat şi nu s-au denumit corect intrările J. în contul cabinetului individual de avocatură" (conform notei explicative dată organelor fiscale). Ulterior, pe parcursul urmăririi penale, inculpata a declarat că "deoarece nu a avut completată corect evidenţa fiscală, lucru pe care l-a discutat direct cu doamna I. (inspectorul fiscal) căreia i-a explicat că nu are foi de parcurs necesare şi ordine de deplasare întocmite la zi pentru că deja trecuse foarte mult timp şi i s-a spus că nu mai este nevoie de acestea că oricum benzina pentru autoturismul cu care va desfăşura activitatea nu se scade din venituri şi cheltuieli, a fost de acord cu încheierea inspecţiei fiscale, iar pentru că nu a avut completată corespunzător evidenţa contabilă, având în vedere şi extrasele bancare, foile de parcurs, ordinele de deplasare a primit o amendă contravenţională în sumă maximă de 5.000 RON pe care a achitat-o în 24 h" (declaraţia olografă dată la 05.12.2013). Totodată, în cursul judecăţii, inculpata a declarat că este nevinovată, că nu este de acord cu plata sumei de 30.000 RON stabilită prin raportul de control fiscal, necunoscând obligativitatea depunerii a 2 tipuri de declaraţii fiscale pentru perioada 2009 - 2011 şi că nu toate sumele proveneau din veniturile profesionale, declaraţiile pentru anii 2013, 2014 fiind corecte.

Instanţa de fond a apreciat că aceste apărări ale inculpatei A. sunt înlăturate de: procesul-verbal de inspecţie fiscală nr. x din 23.09.2013 şi raportul de inspecţie fiscală nr. x din 23.09.2014 cu anexele 1 - 10, potrivit cărora "nu a înregistrat toate veniturile aferente perioadei 2009 - 2012 de pe cabinet în registrul jurnal de încasări şi plăţi", documentele privind veniturile încasate în perioada 2009 - 2014 - chitanţe, extrase cont, contracte de asistenţă juridică -, documentele privind plăţile efectuate în aceeaşi perioadă - bonuri fiscale, facturi furnizori, declaraţii de venit în perioada 2009 - 2014 -, declaraţiile inculpatei C. care a afirmat că, în luna iulie 2014, inculpata A. i-a prezentat extrase bancare, documente depuse de inculpata C. în susţinerea modalităţii de întocmire a expertizei extrajudiciare, neavând alte documente de evidenţă contabilă, respectiv ale inculpatei D. care a declarat că, în luna aprilie 2015, a procedat la completarea registrului jurnal de încasări şi plăţi deoarece evidenţa contabilă a cabinetului era numai în formă electronică asemănătoare registrului, dar nu identic şi fără ştampila ANAF, declaraţiile martorilor beneficiari ai contractelor de asistenţă juridică K., Q., M., P., L., N., O., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., R. şi AA., FFF., HH. şi EE., raportul de constatare tehnico-ştiinţifică contabilă din 17.07.2015, din care a rezultat că evidenţa financiar-contabilă cuprindea file de jurnal de încasări şi plăţi, file de jurnal de bancă întocmite pe calculator prin programul de contabilitate GGG., documente de evidenţă primară -chitanţe, bonuri fiscale, facturi, extrase de cont-, înscrisuri specifice activităţii de avocatură - contracte de asistenţă juridică, citaţii, comunicări instanţă, cereri instanţă-, pentru perioada 2009 - 20015, rapoartele de expertiză contabilă judiciară întocmite de expert HHH. şi expert parte III., declaraţiile celor trei inculpate.

Deşi, inculpata A. a invocat şi imposibilitatea condamnării, fiind aplicabil principiul ne bis in idem urmare a amendării de către organele fiscale, instanţa a considerat că această apărare nu este admisibilă deoarece sancţiunea contravenţională a vizat fapte diferite de cele supuse cercetării penale şi anume neîndeplinirea la termen a obligaţiilor de declarare prevăzute de lege, a veniturilor impozabile, respectiv nedeclararea veniturilor aferente perioadei 2009 - 2012, extrase bancare J., potrivit raportului de inspecţie fiscală nr. x din 23.09.2014 şi procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 23.09.2013, în timp ce urmărirea penală a vizat neînregistrarea sau evidenţierea incompletă a încasărilor, cheltuielilor. Mai mult, după declanşarea cercetărilor, inculpata a continuat înregistrarea incompletă a încasărilor, numai în format electronic până în aprilie 2015, când a procedat la completarea registrului de încasări şi plăţi.

La cererea apărării, instanţa a dispus, în temeiul art. 172 alin. (12) C. proc. pen. cu referire la art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, efectuarea unei expertize contabilă de către expert contabil JJJ. cu participarea expertului parte KKK., precum şi a unei expertize financiar contabile, faţă de obiectul judecăţii - infracţiunea de evaziune fiscală-, fiind desemnat expert G., cu participarea expertului parte III.. Pentru administrarea noii expertize, s-a avut în vedere şi motivaţia expertului JJJ., care nu a luat în considerare toate documentele justificative.

Ca urmare, s-a reţinut că, prin omisiunea evidenţierii în actele contabile a tuturor încasărilor realizate în perioada 2009 - decembrie 2014 din veniturile profesionale ale C.I.A. A., inculpata a sustras de la impozitare venituri în sumă de 123.253,66 RON, producând un prejudiciu în sumă de 19.211 RON, conform raportului de expertiză fiscală judiciară întocmit de expert G. şi răspunsul la obiecţiuni. Prin raportul de expertiză contabilă judiciară - expert JJJ. cu răspunsul la obiecţiuni, s-a concluzionat asupra unor sume mai mari - venituri sustrase de la impozitare în opinia acuzării de 360.937,36 RON (reprezentând venituri din activitatea profesională a CIA 231.555,64 RON + venituri turistice 4.350,00 RON + alte venituri 129.546,72 RON), venit impozabil 227.311,91 RON (compus din 227.040,64 RON venituri din activităţi profesionale, fiind deduse sumele dublate + 271,27 RON dobânzi bancare şi alte servicii), impozit aferent acestora 32.262 RON, diferenţă impozit 30.137 RON faţă de cel achitat de inculpată raportat la veniturile declarate, însă s-a arătat că nu poate fi luat în considerare deoarece a luat în calcul toate încasările înregistrate pe cabinetul de avocatură, nu numai pe cele provenite din activitatea profesională, ignorându-se declaraţiile martorilor şi înscrisurile privind provenienţa unor sume de bani.

Astfel, potrivit raportului de expertiză fiscală judiciară expert G. şi declaraţiei acesteia, s-a constatat că suma totală reclamată de acuzare ca fiind sustrasă este de 173.253,66 RON reprezentând venit brut din activitatea CIA A., venituri brute neînregistrate în contabilitate şi nedeclarate pentru a fi impozitate sunt de 123.253,66 RON (45.910,00 RON sume reconstituite prin declaraţiile martorilor), venitul net impozabil este de 144.887,54 RON cu impozitul aferent de 23.181 RON, diferenţa faţă de cel achitat de inculpată fiind de 19.211 RON şi nu sunt temeiuri fiscale pentru introducerea sumelor de 50.000 RON, 85.000 RON şi 15.440 RON deoarece, pe de o parte, în balanţa de venituri pe cabinetul de avocatură primele 2 au o altă sursă, iar pentru cea din urmă (de 15.440 RON) aferentă anului 2012 nu sunt probe, iar pe de altă parte, suma de 50.000 RON provenea din împrumuturi, potrivit declaraţiilor inculpatei coroborate cu declaraţiile martorilor LLL., MMM., SSS. (care a menţionat că i-a acordat un împrumut inculpatei în anul 2012 pe bază de chitanţă, însă a mai precizat că soţia sa i-a împrumutat inculpatei şi suma de 14.007 RON în anul 2008 dintr-un împrumut de la NNN.), suma de 85.000 RON, reprezentând contravaloarea unor şoproane vândute conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 16 noiembrie 2007 cu S.C.

OOO. S.R.L, având un alt gen de impozitare, ambii experţi desemnaţi de către instanţă precizând că nu există niciun motiv pentru a fi considerată venit profesional pe cabinetul de avocatură.

S-a arătat că declaraţiile martorului expert evaluator şi înscrisul prezentat de acesta sunt simple aprecieri, neconfirmate de probe materiale, neputând fi luate în considerare, iar împrejurarea că societatea nu ar avea forme de proprietate nu dovedeşte provenirea sumei din activitate de asistenţă juridică ilicită. În fine, s-a arătat că concluziile raportului de expertiză fiscală sunt susţinute, într-o mare măsură, prin opinia separată a expertului parte III. şi declaraţiei acestuia.

Referitor la sediul C.I.A. A., s-a constatat că inculpata A. l-a declarat în municipiul Tulcea, însă, imobilul fiind vândut, cabinetul şi-a încetat activitatea în acel spaţiu fără ca inculpata să comunice noul sediu, indicând diverselor autorităţi sau clienţilor adrese de domiciliu sau de reşedinţă, cu sau fără forme legale, în municipiul Tulcea (aflat în proprietatea familiei PPP. şi QQQ., contract vânzare-cumpărare autentificat la 27.08.2009 şi comunicarea Serviciului Impozite Taxe Tulcea), fie în municipiul Tulcea, pe str. x, nr. x, fie municipiul Tulcea, strada x nr. x (potrivit declaraţiei inculpatei A. consemnată în procesul-verbal de percheziţie) ori domiciliul de pe strada x, nr. x (indicat de inculpată în contractul vânzare-cumpărare din 16.11.2007) însă vândut din 2009 - 2010.

S-a reţinut, astfel, că inculpata s-a rezumat să menţioneze în mod constant ca sediu al cabinetului - municipiul Tulcea, fără alte date, lăsând să se creadă că funcţionează la domiciliu/reşedinţă în contractele de asistenţă juridică ori declaraţiile fiscale depuse în xerocopii în dosarul de urmărire penală. Ca urmare, instanţa de fond a apreciat că susţinerile inculpatei în sensul că "nu avea importanţă unde declarase sediul cabinetului, autorităţile reuşind să o contacteze" nu sunt fondate, deoarece s-a sustras efectuării verificărilor financiare potrivit legii. În acest sens, din raportul de inspecţie fiscală şi procesul-verbal întocmit în baza acestuia, rapoartele de constatare ştiinţifică contabilă, a rezultat că atât organele de inspecţie fiscală, cât şi organele de urmărire penală, au avut în vedere documentaţia pusă la dispoziţie în parte de inculpată, de bănci şi unele înscrisuri găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare, nereuşindu-se identificarea evidenţei contabile efectiv ţinută în perioada 2009 - 29 mai 2015 la niciunul dintre imobilele indicate de inculpată.

În condiţiile în care, în procesul-verbal de inspecţie fiscală din 23.09.2013 (semnat fără obiecţiuni de către inculpată), inspectorul fiscal a consemnat că "inculpata nu a avut o atitudine cooperantă", s-a apreciat pertinentă concluzia privind declararea inexactă a sediului cabinetului în scopul sustragerii de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale, sens în care s-a făcut trimitere la documentele care au stat la baza eliberării cărţii de identitate a inculpatei A. şi a stabilirii domiciliului în comuna Malic, sat Vulturu, judeţul Tulcea, procesul-verbal de percheziţie domiciliară la adresa din comuna Greci, judeţul Tulcea cu documente anexă şi declaraţia martorei RRR.

Ca urmare, s-a arătat că, fapta inculpatei A. de a omite, în baza aceleiaşi hotărâri infracţionale, înregistrarea în actele contabile a tuturor încasărilor realizate în perioada 2009 - decembrie 2014 din veniturile profesionale ale C.I.A. A., ţinerea şi completarea registrului de încasări şi plăţi, respectiv a registrului de inventar conform normelor fiscale, sustrăgându-se de la plata obligaţiilor fiscale, în cuantum de 10.255 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 C. pen.

Totodată, s-a apreciat că, fapta aceleiaşi inculpate de a declara sediul social al C.I.A. A. în municipiul Tulcea pe strada x nr. x, fără să comunice noul sediu conform art. 31 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, imobilul fiind vândut, dând date inexacte în ceea ce privea sediul cabinetului în perioada 2009 - 2015, împiedicând verificarea fiscală, financiară, o perioadă de 2 luni şi a tuturor operaţiunilor comerciale, veniturilor realizate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.

În condiţiile în care, în toate documentele privind C.I.A. A., inculpata preciza adresele de domiciliu/reşedinţă cu sau fără forme legale, omiţând să declare expres sediul, împiedicând verificarea existenţei documentelor contabile cu ocazia inspecţiei fiscale, în lipsa unei justificări plauzibile şi întemeiate, s-a considerat că este evident că aceasta a urmărit sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale. La aceeaşi concluzie a ajuns prima instanţă şi raportându-se la conduita adoptată ulterior de către inculpată de a nu preciza, pe parcursul urmăririi penale, sediul efectiv al cabinetului de avocatură, chiar şi cu ocazia percheziţiilor domiciliare indicând alte adrese organelor de urmărire penală până la data de 23.04.2015, când potrivit adresei Baroului Tulcea, a comunicat sediul social la o altă adresă, ataşând un contract de comodat din anul 2010 şi o declaraţie olografă, respectiv la 23.02.2016 când a solicitat înregistrarea/modificarea domiciliului fiscal al cabinetului la adresa din Mun. Tulcea, str. x, nr. x.

Cum, inculpata a comis faptele mai înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, instanţa de fond a făcut aplicarea art. 38 C. pen., privind concursul de infracţiuni.

Întrucât critica apărării referitoare la lipsa probelor de vinovăţie în privinţa faptelor de evaziune fiscală a fost înlăturată de înscrisurile ce dovedesc neînregistrarea tuturor încasărilor din veniturile pe CIA A., de lipsa celor 2 registre de încasări şi plăţi, respectiv inventar potrivit normelor fiscale, primul întocmindu-se abia în aprilie 2015, declararea fictivă, apoi omisiunea comunicării sediului social al cabinetului, sustrăgându-se de la plata integrală a obligaţiilor fiscale conform rapoartelor de expertiză fiscală judiciară, şi de declaraţiile martorilor, s-a apreciat că răspunderea penală nu poate fi exclusă, inculpata A. fiind responsabilă pentru activitatea sa infracţională.

La individualizarea pedepselor, nu a putut fi ignorată pregătirea profesională a inculpatei, aceea de avocat, care o obliga la un plus de diligenţe pentru cunoaşterea şi respectarea minimului de legislaţie privind evidenţa contabilă cu consecinţe asupra îndeplinirii obligaţiilor fiscale către stat, neputând să se rezume la lipsa de specialitate în domeniul fiscal, precum şi faptul că organele inspecţiei fiscale nu au reuşit să verifice efectiv documentele solicitate la sediul cabinetului, acestea fiind puse, ulterior, de către inculpată la dispoziţia respectivelor organe, aspect care, în opinia judecătorului de la fond, a creat dubii asupra momentului întocmirii. În aceste condiţii, s-a apreciat că rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpată, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunile de evaziune fiscală.

În consecinţă, pe baza administrării şi evaluării probatoriului, constatându-se existenţa celor 2 infracţiuni de evaziune fiscală, săvârşite cu intenţie de inculpata A., instanţa a procedat la condamnarea acesteia conform art. 396 alin. (2) C. proc. pen. Având în vedere că pedeapsa prevăzută de legiuitor pentru faptele comise este mai mare de 7 ani închisoare, s-a apreciat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 80 - art. 83 C. pen. privind renunţarea sau amânarea aplicării pedepsei.

Raportându-se la criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 74 C. pen., printre care gravitatea faptelor dată de circumstanţele reale ale comiterii acestora, în mod repetat, o perioadă îndelungată 2009 - 2015, împiedicarea efectuării verificărilor de către organele inspecţiei fiscale prin indicarea fictivă sau inexactă a sediului, cooperarea parţială cu acestea, nepermiţându-le să constate personal, la datele stabilite, actele de evidenţă contabilă, prezentându-le, ulterior, o parte din documente, cuantumul ridicat al prejudiciului, însă recuperat, precum şi circumstanţele personale inculpatei A., care se află la vârsta maturităţii (43 ani), are studii superioare, un copil minor în întreţinere, este avocat în cadrul Baroului Tulcea, nu are antecedente penale sau alte abateri, ţinând cont şi de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, instanţa de fond a aplicat pedepse cu închisoare orientate spre minimul special, dar într-un cuantum care să răspundă scopului preventiv educativ.

Totodată, s-a avut în vedere că, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 38 C. pen. privind concursul de infracţiuni, astfel că pedepsele aplicate au fost contopite, în baza art. 39 C. pen., în pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat un spor în cuantum de o treime din totalul celorlalte pedepse.

Pe de altă parte, s-a reţinut că, în contextul activităţii infracţionale, nu sunt împrejurări care să constituie circumstanţe atenuante în sensul art. 75 C. pen. şi, de altfel, apărarea nu a formulat o solicitare în acest sens.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare, circumstanţele personale ale inculpatei, astfel cum au fost prezentate anterior, trecerea a 4 ani de la comiterea faptei, interval în care aceasta nu a mai săvârşit alte fapte penale sau de acelaşi gen, desfăşurând activităţi licite pentru a-şi asigura mijloacele de existenţă, inculpata fiind avocat, au condus judecătorul fondului la concluzia că reeducarea sa se poate realiza fără executare, cu suspendarea sub supraveghere în condiţiile art. 91 C. pen. sub un control exercitat de către autorităţi prin Serviciul de Probaţiune Tulcea, limitat în timp, aceasta urmând a respecta măsurile şi obligaţiile stabilite în dispozitivul hotărârii. Deşi inculpata nu şi-a exprimat opinia referitor la consimţământul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, instanţa a considerat că întrebarea inculpatei cu privire acest aspect ar putea fi interpretată în sensul antepronunţării asupra soluţiei de condamnare ori a modalităţii de executare. În acest context, s-a subliniat că legiuitorul a prevăzut revocarea suspendării dacă persoana condamnată nu este de acord.

Totodată, s-a arătat că condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii pentru o faptă de evaziune fiscală, incompatibilă cu dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii publice numite, precum şi cu dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, impune, în condiţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, aplicarea, în temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a pedepsei complementare a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, precum şi, în baza art. 65 C. pen., a celei accesorii constând în interzicerea exerciţiului aceloraşi drepturi.

De asemenea, s-a constatat că, potrivit rechizitoriului, instanţa a fost investită cu alte 5 infracţiuni reţinute în sarcina inculpatei A.: - spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 656/2002, în condiţiile art. 35 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în anul 2010, în mod repetat, a introdus în circuitul civil licit sumele de 85.000 RON şi 50.000 RON cunoscând că acestea provin din activitatea de evaziune fiscală derulată în numele C.I.A. A.; - instigare la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 47 C. pen. în referire la art. 320 C. pen., şi uz de fals, în referire la art. 323 C. pen., constând în aceea că, în calitate de reprezentant al C.I.A. A.

şi de inculpată în cauza penală, a determinat-o pe inculpata D. să contrafacă Registrul Jurnal de Încasări şi Plăţi al cabinetului de avocatură, dictându-i datele pe care le dorea înscrise în acest document şi a prezentat apoi Registrul Jurnal de Încasări şi Plăţi contrafăcut inspectorilor antifraudă detaşaţi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa; - instigare la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 47 C. pen. în referire la art. 321 C. pen., şi uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., prin aceea că în anul 2014, având calitatea de suspectă în cauza penală, a determinat-o pe inculpata C. să întocmească raportul de expertiză contabilă extrajudiciară conţinând date nereale cu privire la cuantumul şi natura veniturilor obţinute de C.I.A.

A. şi a prezentat raportul de expertiză extrajudiciară la data de 16 iulie 2014, cu prilejul audierii la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în vederea sustragerii de la răspunderea penală pentru infracţiunea de evaziune fiscală; - infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 C. pen., prin aceea că a procedat la formularea de declaraţii mincinoase cu privire la domiciliul menţionat în cartea de identitate atestând, în mod nereal că locuieşte în comuna Maliuc, sat Vulturu, judeţul Constanţa, în condiţiile în care domiciliază efectiv în Municipiul Tulcea; - infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 C. pen., în condiţiile art. 35 alin. (1) C. pen., prin aceea că, în baza rezoluţiei infracţionale unice, în mod repetat, a procedat la completarea Declaraţiei 200 privind veniturile realizate din activitatea desfăşurată prin cabinetul de avocatură, în perioada 2009 - 2015, toate faptele fiind reţinute cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., însă s-a arătat că probele nu au confirmat şi aceste acuzaţii.

Astfel, s-a reţinut că infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 constă în dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni. Or, acuzarea nu a reuşit să dovedească provenienţa sumelor de 85.000 RON şi 50.000 RON din activitatea de evaziune fiscală derulată în numele C.I.A. A.. S-a arătat că, potrivit declaraţiilor inculpatei, coroborate cu declaraţiile martorilor LLL., MMM., cu înscrisurile - contract de împrumut, vânzare-cumpărare, a rezultat că suma de 50.000 RON provine din împrumuturi, iar suma de 85.000 RON din vânzarea ca persoană fizică a unor şoproane situate în comuna Greci către S.C. OOO. S.R.L. S-a apreciat că argumentele acuzării privind provenienţa ilicită a celor două sume "existând indicii temeinice că aceste sume au fost obţinute din veniturile pe care inculpata le-a obţinut din activităţile de avocatură desfăşurate în cursul anului 2010 şi care nu au fost înregistrate, din punct de vedere contabil, în evidenţele CIA B." sunt insuficiente pentru reţinerea infracţiunii, deoarece nu este permis să se presupună modul de dobândire în lipsa unor contracte de asistenţă juridică, chitanţe, delegaţii de asistenţă juridică sau orice alt înscris probator, respectiv a declaraţiilor eventualilor beneficiari de servicii judiciare.

Instigarea la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 47 - art. 320 C. pen., constă în falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice. S-a apreciat că acţiunea inculpatei A. de a solicita, în calitate de reprezentant al C.I.A. A., după declanşarea urmăririi penale, inculpatei D. să completeze Registrul Jurnal de Încasări şi Plăţi al cabinetului de avocatură, dictându-i datele, şi de a prezenta, apoi, Registrul Jurnal de Încasări şi Plăţi inspectorilor antifraudă detaşaţi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa nu se circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii. În acest sens, s-a avut în vedere că cercetarea penală începuse urmare a sesizării organelor fiscale, constatându-se lipsa Registrului Jurnal de Încasări şi Plăţi al cabinetului de avocatură pentru perioada 2009 - 20012 conform normelor fiscale, iar faptul fiind deja consumat, inculpata a prezentat inspectorilor antifraudă unele file de registru, însă nu i se interzisese acesteia intrarea în legalitate, ceea ce presupunea ţinerea acestui registru, ceea ce poate fi considerată cel mult ca o înlăturare în parte a urmărilor infracţiunii imputate inculpatei şi, mai ales, continuarea activităţii cabinetului pe baza evidenţei contabile potrivit legii.

S-a mai arătat că menţiunile din registru s-au făcut pe baza evidenţei electronice, a actelor primare - chitanţe, facturi, bonuri - examinate şi cu ocazia rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică contabilă, rapoartelor de expertiză financiar contabilă, nu a unor documente ori operaţii fictive, iar inculpatele A. şi D. nici nu au alterat conţinutul acestui act. S-a reţinut că, dimpotrivă, experţii fiscali au invocat necesitatea refacerii evidenţei contabile a cabinetului pentru stabilirea balanţei venituri-cheltuieli, obligaţiilor fiscale, activitate care, însă, nu a mai fost posibilă în cursul judecăţii. De altfel, s-a reţinut că inculpata A. nu a negat ţinerea necorespunzătoare a evidenţei contabile a cabinetului, contestând numai cuantumul obligaţiilor fiscale, iar inculpata D. a declarat încă din primul moment că a procedat la întocmirea Registrului Jurnal de Încasări şi Plăţi fără a-l antedata, potrivit actelor primare a căror veridicitate nu a fost contestată, fără ca inculpata A. să fi iniţiat sau exercitat acţiuni de presiune sau convingere ori să aibă o înţelegere ocultă pentru ascunderea realităţii contabile.

Instigarea la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 47 - art. 321 C. pen., constă în determinarea la falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări. În cauză, s-a reţinut că, aflându-se în dispută cu organele fiscale, cercetată fiind în dosarul penal la sesizarea acestora pentru infracţiunea de evaziune, în anul 2014, inculpata A. i-a solicitat inculpatei C. să întocmească un raport de expertiză contabilă extrajudiciară cu privire la cuantumul şi natura veniturilor obţinute de C.I.A. A. pe care l-a prezentat, la data de 16 iulie 2014, cu prilejul audierii la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa. Însă, raportat la conţinutul constitutiv al infracţiunii, instanţa de fond a apreciat că activităţile inculpatei nu se suprapun nici laturii obiective, nici celei subiective.

Astfel, s-a arătat că nici o dispoziţie legală nu interzice părţilor, printre care sunt şi inculpaţii, să apeleze la cunoştinţele unui specialist, în speţă, unui expert contabil, pentru lămurirea aspectelor tehnice care i-ar putea atrage răspunderea penală, iar lucrarea realizată de un asemenea expert are caracterul unui înscris care poate fi folosit ca mijloc de probă potrivit art. 97 lit. f) C. proc. pen. şi art. 100 C. proc. pen., neconstituind o expertiză în sensul art. 172 C. proc. pen.. În fine, s-a arătat că inculpata A. a predat extrasele de bancă (fără alte documente) şi, pe baza acestor acte, inculpata C. a făcut analiza contabilă opinând pentru necesitatea unei expertize.

Concluzionând, prima instanţă a considerat că nu există niciun element de fapt din care să rezulte că inculpata A. a iniţiat sau exercitat acţiuni de convingere pentru întocmirea unei analize contabile fictive, respectiv vreo înţelegere frauduloasă între cele două inculpate şi nici nu s-a realizat vreun raport în vederea sustragerii inculpatei A. de la răspunderea penală pentru infracţiunea de evaziune fiscală. De altfel, nici acuzarea nu a indicat cum ar fi putut reuşi inculpata A. să nu mai răspundă penal, prin apelarea, în afara cadrului procesual penal, la un expert, la concluziile acestuia.

Infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., constă în utilizarea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice.

Corespunzător faptelor de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 47 - art. 320 C. pen.. şi la fals intelectual, prevăzută de art. 47 - art. 321 C. pen., s-a arătat că, aşa cum nu s-a dovedit falsificarea înscrisurilor întocmite de inculpatele D. şi C., nici prezentarea acestora organelor de urmărire penală nu s-a făcut cu rea intenţie de către inculpata A., nefiind realizată niciuna dintre laturile celor două infracţiuni de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen.

Infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 C. pen., constă în declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte la producerea acelei consecinţe.

Raportat la conţinutul constitutiv al infracţiunii, s-a reţinut că acuzaţia constând în "formularea de declaraţii mincinoase cu privire la domiciliul menţionat în cartea de identitate atestând, în mod nereal că locuieşte în comuna Maliuc, sat Vulturu, judeţul Constanţa, în condiţiile în care domiciliază efectiv în Municipiul Tulcea", nu este susţinută de probe, deoarece inculpata A. are adresa oficială de domiciliu în acea comună, nu există vreo interdicţie legală ca o persoană să locuiască în alt imobil decât cel de domiciliu şi, câtă vreme chiar procurorul a reţinut că procedase în acest mod pentru a participa la alegerile locale, nu există niciun indiciu că aceasta a urmărit inducerea în eroare a organelor judiciare în legătură cu locuinţa sa, mai ales că trebuiau îndeplinite formele de proprietate şi comunicase în mai multe rânduri autorităţilor mai multe adrese la care putea fi contactată în Municipiul Tulcea.

Totodată, instanţa de fond a considerat că nu se poate reţine că inculpata A. a comis, cu intenţia de a se sustrage de la plata sumelor ce îi reveneau potrivit C. fisc. , infracţiunea de fals în declaraţii, în formă continuată, prevăzută de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen., constând în aceea că, în baza rezoluţiei infracţionale unice, în mod repetat, a procedat la completarea Declaraţiei 200 privind veniturile realizate din activitatea desfăşurată prin cabinetul de avocatură, în perioada 2009 - 2015, având în vedere natura acestor "declaraţii" prin care contribuabilul comunică după propria apreciere veniturile încasate din activitatea independentă, organele fiscale stabilind pe baza documentelor de evidenţă contabilă obligaţiile fiscale, aceste declaraţii nefiind constitutive de drepturi/datorii. Mai mult, s-a arătat că, în condiţiile în care, inculpata nu a întocmit registrul jurnal de încasări/plăţi, registrul de inventar conform O.M.F.P. nr. 1.040/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind organizarea şi conducerea evidenţei contabile în partidă simplă pentru persoanele fizice, nu cunoştea nici valoarea totală a încasărilor, aşa încât erau explicabile constatările de diferenţe între sumele declarate şi cele efectiv realizate.

Referitor la inculpata D., s-a reţinut că, ulterior declanşării cercetărilor penale, faţă de constatările organelor fiscale privind evidenţa necorespunzătoare a contabilităţii, inculpata A. a apelat la serviciile primeia care, în calitate de contabil, în luna aprilie 2015, a completat registrul de încasări şi plăţi pe baza actelor cuprinse în dosarele prezentate de cea de a doua - facturi, chitanţe, bonuri de benzină -, aflate în folii, dar neordonate, şi a listărilor din registrul de evidenţă electronic. Pentru efectuarea activităţii într-un termen scurt, inculpata A. i-a dictat, însă, inculpatei D. datele reale de pe documente a căror veridicitate nu s-a infirmat. Totodată, s-a arătat că interceptarea convorbirilor telefonice din datele de 02 - 03 aprilie 2015 au confirmat activitatea celor două inculpate de întocmire a registrului de încasări şi plăţi pe ani, nu şi vreun indiciu de antedatare a acestuia ori de înregistrare a unor operaţiuni fictive şi mai ales pentru a crea aparenţa de legalitate, avându-se în vedere că urmărirea penală era declanşată din anul 2013 şi se stabilise că inculpata A. nu ţinea, potrivit legii, evidenţa contabilă a cabinetului de avocatură, lipsindu-i mai multe documente printre care şi acest registru.

S-a arătat că, din declaraţiile inculpatelor, coroborate cu rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică contabilă, precum şi cu rapoartele de expertiză fiscală, a rezultat că, prin realizarea registrului de încasări şi plăţi, inculpata A. urmărea determinarea cuantumului obligaţiilor fiscale către bugetul de stat, contestând suma solicitată de către organele fiscale. De asemenea, s-a apreciat a fi evident că respectivul registru era necesar pentru evidenţa contabilă la zi a cabinetului. Astfel, s-a reţinut că menţiunile din registrul de încasări şi plăţi corespundeau documentelor înregistrate, încasărilor şi plăţilor efectuate pe cabinetul de avocatură, scopul fiind calculul obligaţiilor fiscale, iar nu sustragerea de la plata acestora, condiţii în care s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 C. pen.

În ceea ce priveşte faptele imputate inculpatei C., instanţa de fond a reţinut că, nefiind de acord cu valoarea sumelor imputate prin rapoartele de constatare, inculpata A. i-a solicitat primeia, care era expert contabil, un punct de vedere cu privire la obligaţiile fiscale stabilite de organul de inspecţie fiscală din cadrul AFP Tulcea prin procesul-verbal nr. x din 23.09.2013. Neexistând vreo interdicţie legală, în luna iulie 2014, inculpata C. a întocmit un raport de expertiză contabilă extrajudiciară şi "apreciind că se impune completarea şi modificarea veniturilor stabilite de organul fiscal, a propus efectuarea unei expertize contabile". S-a arătat că aceste aspecte au fost confirmate de declaraţiile celor două inculpate, A. şi C., date pe tot parcursul procesului penal, şi de raportul de expertiză contabilă extrajudiciară.

Întrucât legea nu interzicea vreunui expert contabil să dea consultanţă diverselor persoane pentru lămurirea obligaţiilor fiscale, iar inculpata C. a făcut analiza contabilă pe baza extraselor de bancă, a unor înscrisuri olografe (un înscris olograf cuprinzând menţiuni referitoare la conturile bancare ale C.I.A A. şi ale inculpatei A., un înscris olograf intitulat "alte depuneri" cuprinzând sume în numerar în dreptul cărora sunt trecute date din perioada 2010 - 2011, un înscris olograf intitulat "total final, sume încasate prin cele două conturi pe CNP şi cabinet individual, un înscris olograf intitulat "recapitulaţia", un înscris olograf intitulat "încasări totale extrase", un înscris olograf intitulat "venituri din avocatură/conform chitanţă" cuprinzând sume menţionate aleatoriu pentru anul 2012, înscris olograf intitulat "restituite împrumut", un înscris olograf intitulat "alte venituri comerciale", un înscris olograf intitulat "încasări de la OOO.", un înscris olograf intitulat "alte depuneri ", un înscris olograf intitulat "încasări, extrase" cuprinzând două sume din luna noiembrie 2009, un înscris olograf intitulat "încasări bancă" - 4 file, un înscris olograf denumit 2012, un înscris olograf denumit "Cabinet Individual Încasări", un înscris olograf cu menţiunea "Declaraţia nr. 200 din 15 mai pe 2009"), concluzionând asupra necesităţii realizării unei expertize faţă diferenţele reţinute în raport cu organele fiscale, instanţa de fond a considerat că nu există nicio probă că aceasta ar fi denaturat evidenţa contabilă a cabinetului prin conţinutul raportului de expertiză contabilă extrajudiciară, respectiv că ar fi existat vreo înţelegere frauduloasă cu inculpata A. în acest sens, aşa încât nu sunt întrunite niciuna dintre laturile infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen.

S-a mai arătat că inculpatele D. şi C. au fost trimise în judecată şi pentru infracţiunea de favorizarea infractorului, constând în aceea că, prin infracţiunile de fals, au urmărit C. - îngreunarea tragerii la răspundere penală, iar inculpata D. - îngreunarea urmăririi penale care se efectua faţă de inculpata A.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 C. pen., infracţiunea constă în ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsurii privative de libertate. Or, în cauză, s-a apreciat că, fiind un înscris propus în apărare, admisibilitatea acestuia fiind la dispoziţia organului de urmărire penală, raportul de expertiză contabilă extrajudiciară nu era de natură şi nici nu a condus la întârzierea tragerii la răspundere penală a inculpatei A. mai ales că, în cazul dosarelor având ca obiect infracţiuni de evaziune fiscală, este necesară efectuarea expertizei fiscale, în timp ce realizarea Registrului Jurnal de Încasări şi Plăţi al C.I.A. A. era recomandată pentru determinarea obligaţiilor fiscale, pentru evidenţa contabilă a cabinetului, nepunându-se problema creării de dificultăţi în desfăşurarea urmăririi penale.

Acestea au fost considerentele pentru care s-a apreciat că apărările celor trei inculpate sunt întemeiate, astfel că nu pot fi trase la răspundere penală, motiv pentru care, în baza art. 396 alin. (5) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatelor A., pentru infracţiunile prevăzute de art. 47 cu referire la art. 320 C. pen., art. 47 cu referire la art. 321 C. pen., art. 323 C. pen. (2 infracţiuni), art. 326 C. pen., art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., C., pentru infracţiunile prevăzute de art. 321 C. pen. şi art. 269 C. pen., şi D., pentru infracţiunile prevăzute de art. 320 C. pen. şi art. 269 C. pen.

Întrucât în cursul urmăririi penale faţă de inculpata A. s-a luat măsura reţinerii şi arestării la domiciliu, în cursul cercetării judecătoreşti aceasta fiind înlocuită această măsură cu măsura controlului judiciar, conform art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 72 C. pen., instanţa de fond a dedus durata reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu de la 29 mai 2016 până la 28 iulie 2015.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă, s-a reţinut că partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat despăgubiri în sumă de 199.619 RON, reprezentând impozit venit 31.914 RON cu majorări întârziere 7.355 RON, penalităţi întârziere 4.263 RON şi 135.00 RON rezultată din infracţiunea de spălarea banilor, Legea nr. 656/2002, sumă totală la care să se calculeze şi obligaţiile fiscale accesorii de la data când obligaţia a devenit scadentă şi până la data executării integrale a plăţii.

S-a mai reţinut că, potrivit raportului de expertiză fiscală judiciară întocmit de expert G. şi răspunsul la obiecţiuni, efectuat pe baza celorlalte probe administrate în cauză şi a normelor legale fiscale, inculpata A. a cauzat un prejudiciu total bugetului consolidat al statului în sumă de 19.211 RON aferent veniturilor brute neînregistrate în contabilitatea cabinetului individual de avocatură şi nedeclarate pentru a fi impozitate în total de 123.253,66 RON. Prima instanţă a mai reţinut, de asemenea, că inculpata a achitat integral prejudiciul cu chitanţa din data de 2 iunie 2015, astfel că, în baza art. 397 alin. (1), art. 19 alin. (1), (2) şi (5) C. proc. pen., art. 1349, art. 1357, art. 1381 C. civ., a apreciat ca nefondată acţiunea civilă formulată de Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin mandatar AJPF Constanta şi a respins-o.

Făcându-se trimitere la dispoziţiile art. 397 C. proc. pen. şi art. 580 C. proc. pen., s-a considerat că nu este admisibilă nici solicitarea procurorului de desfiinţare a mai multor înscrisuri - raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de inculpata C., Registrul Jurnal de Încasări şi Plăţi înregistrat la Administraţia Finanţelor Publice Tulcea sub nr. x din 2 aprilie 2015, declaraţiile 200 înregistrate sub nr. x din 17 mai 2010, nr. x din 16 mai 2011, nr. x din 25 mai 2012, nr. x din 16 septembrie 2013, nr. x din 27 mai 2014, nr. x din 25 mai 2015 la AJFP Tulcea, nr. x din 25 mai 2015 la AJFP Tulcea, deoarece nu sunt false. Referitor la suma de 135.000 RON, s-a arătat că nu sunt aplicabile prevederile art. 112 lit. a) C. pen., privind confiscarea, deoarece nu s-a dovedit provenienţa din încasări ilicite ale C.I.A. A.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, persoana vătămată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi de inculpata A., criticând-o, după caz, sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei.

Astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a criticat sentinţa sub aspectul omisiunii primei instanţe de a se pronunţa asupra infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., pentru care fusese trimisă în judecată inculpata A., al greşitei reţineri în favoarea aceleiaşi inculpate a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, greşita achitare a inculpatei C. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, prevăzută de art. 321 C. pen., şi favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 C. pen., greşita achitare a inculpatei A. pentru săvârşirea instigării la infracţiunile de fals intelectual, prevăzută de art. 47 C. pen. în referire la art. 321 C. pen., şi fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 47 C. pen. în referire la art. 320 C. pen., a două infracţiuni de uz de fals, prevăzute de art. 323 C. pen., şi a infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., greşita achitare a inculpatei D., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 C. pen., şi favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 C. pen., precum şi sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile.

Persoana vătămată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Galaţi, a criticat hotărârea sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile, solicitând admiterea în totalitate a acţiunii civile, până la concurenţa sumei de 26.917 RON.

Prin motivele scrise de apel, inculpata A. a criticat hotărârea din perspectiva greşitei reţineri a situaţiei de fapt şi a încadrării juridice în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală pentru care s-a dispus condamnarea sa, încălcării principiului ne bis in idem, întrucât a fost sancţionată şi contravenţional pentru săvârşirea aceloraşi fapte, neaplicării corecte a legii penale mai favorabile, a principiului in dubio pro reo şi prezumţiei de nevinovăţie, precum şi nejustificării cheltuielilor de judecată la care a fost obligată.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, persoana vătămată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi de inculpata A. împotriva Sentinţei penale nr. 192/P din 24 noiembrie 2017, sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.

Astfel, analizând cu prioritate, critica de nelegalitate formulată de Parchet privind omisiunea judecătorului de la fond de a se pronunţa asupra uneia din infracţiunile pentru care s-a dispus sesizarea instanţei, Înalta Curte constată că, prin rechizitoriul nr. x/2013 din 22 iulie 2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru săvârşirea, în concurs, a mai multor infracţiuni, printre care şi cea de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., vizând sumele de 85.000 RON şi 50.000 RON introduse în circuitul licit în anul 2010, cunoscând că provin din activitatea de evaziune fiscală derulată în numele C.I.A. A.

Totodată, din examinarea Sentinţei penale nr. 192/P din 24 noiembrie 2017, se constată că, deşi, în considerente, judecătorul a analizat temeinicia acuzaţiei de spălare de bani, în dispozitivul hotărârii nu a dispus nicio soluţie cu privire la această faptă pentru care inculpata A. a fost trimisă în judecată. Or, atâta timp cât, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 404 C. proc. pen., în rezolvarea acţiunii penale judecătorul este obligat să pronunţe pentru fiecare infracţiune pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, după caz, "condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal", expunerea, în considerente, a opiniei judecătorului asupra întrunirii elementelor constitutive ale unei infracţiuni, neurmată, în dispozitiv, de pronunţarea unei soluţii cu privire la aceasta, nu este de natură să suplinească respectiva omisiune. Ca atare, critica formulată de Parchet sub acest aspect este întemeiată.

Sub acest aspect, Înalta Curte arată, contrar susţinerilor apărătorului ales al apelantei inculpate A., că respectiva omisiune nu este o simplă eroare materială care poate fi îndreptată în procedura reglementată de art. 278 C. proc. pen., ci reprezintă una din situaţiile prevăzute de art. 421 pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. în care este obligatorie desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Astfel, potrivit textului de lege anterior menţionat, hotărârea primei instanţe este desfiinţată ca urmare a admiterii apelului, cu consecinţa trimiterii spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în situaţia în care aceasta a omis să se pronunţe asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau asupra acţiunii civile ori când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă. Această soluţie a fost adoptată de legiuitor pentru a garanta persoanelor acuzate respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie în materie penală, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Pe de altă parte, deşi critica mai sus analizată a fost invocată doar de Parchet, atât timp cât celelalte apeluri formulate vizează tot situaţia juridică a inculpatei A., unicitatea acţiunii penale şi nevoia respectării principiului ne bis in idem conduc la casarea integrală a deciziei penale, neputându-se accepta ca o persoană să fie judecată de două ori, prin hotărâri diferite, pentru aceeaşi conduită ilicită. De altfel, activitatea infracţională imputată inculpatei A. este în strânsă legătură cu cea reţinută prin actul de sesizare în sarcina celorlalte două acuzate.

Ca urmare, având în vedere considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, persoana vătămată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi de inculpata A. împotriva Sentinţei penale nr. 192/P din 24 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, va desfiinţa sentinţa penală atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Constanţa, ce urmează să se pronunţe asupra temeiniciei acuzaţiilor formulate prin actul de sesizare.

Raportat la soluţia către care s-a orientat instanţa de control judiciar, se apreciază că o analiză a celorlalte motive de apel invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, persoana vătămată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi de inculpata A., deci inclusiv a celor privind greşita achitare a inculpatelor D. şi C., nu se mai justifică în această etapă, însă acestea urmează a fi avute în vedere de către instanţa de fond la momentul rejudecării cauzei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta intimată inculpată A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, şi cel cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele inculpate D. şi C., în sumă de câte 360 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, persoana vătămată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi de inculpata A. împotriva Sentinţei penale nr. 192/P din 24 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind şi pe inculpatele D. şi C.

Desfiinţează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanţa.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta intimată inculpată A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele inculpate D. şi C., în sumă de câte 360 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iunie 2018.

GGC - ED