Inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision rejecting request to reopen criminal proceedings in absentia

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 109 din data de 23 septembrie 2019 pronunţată de Judecătoria Mizil, s-a respins cererea de redeschidere a procesului penal, formulată de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 26 din 28 februarie 2019, pronunţată de Judecătoria Mizil în Dosarul nr. x/2018, ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, s-a reţinut că prin cererea formulată la data de 6 iunie 2019 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 18 iunie 2019, sub nr. x/2018, petentul-condamnat A. a solicitat redeschiderea procesului penal.

În motivarea cererii sale petentul a arătat că a fost condamnat în lipsă, potrivit Sentinţei penale nr. 26 din 28 februarie 2019, pronunţată de Judecătoria Mizil în Dosarul nr. x/2018 şi că nu a avut cunoştinţă de faptul că va fi judecat, nu a primit citaţie şi nici nu a fost contactat telefonic sau prin alt mijloc de comunicare pentru a i se aduce la cunoştinţă de proces. S-a mai menţionat că i s-a spus de către organul de poliţie că nu va ajunge la judecătorie, ci va primi amendă penală, urmând să fie sunat în acest sens. Petentul-condamnat a mai arătat că a trebuit să plece în Germania, având contract de angajare ca bucătar pe o navă de croazieră şi s-a aflat, astfel, în imposibilitate de a se apăra şi de a administra probe.

Prin Decizia nr. 685 din data de 4 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în baza art. 466 alin. (1) C. proc. pen. a fost recalificată cererea de apel formulată de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 26 din 28 februarie 2019 pronunţată de Judecătoria Mizil, ca fiind cerere de redeschidere a procesului penal, în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate, iar în baza art. 47 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 467 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Ploieşti şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mizil.

Astfel, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de 17 iulie 2019, sub nr. de Dosar x/2019

Asupra cererii de redeschidere a procesului penal, Judecătoria Mizil a avut în vedere dispoziţiile art. 469 alin. (1) şi art. 466 alin. (2) C. proc. pen. şi totodată, a reţinut că din Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil rezultă că inculpatul a fost audiat în calitate de suspect la data de 23 septembrie 2017, declaraţia acestuia aflându-se la dosar, în cuprinsul căreia se regăseşte şi menţiunea că locuieşte efectiv la domiciliul declarat, respectiv în oraşul Băicoi, judeţul Prahova.

În concret, prima instanţă a respins cererea de redeschidere a procesului penal formulată în cauză de către petentul condamnat A., reţinând că din actele şi lucrările dosarului a rezultat că petentul a fost judecat în lipsă pentru că şi-a încălcat obligaţia de a aduce la cunoştinţă schimbarea adresei, pe care a dat-o în faza de urmărire penală, cu ocazia audierii acestuia şi pe care o are şi în actul de identitate, acesta înţelegând să plece din ţară şi să se sustragă de la judecată, nu din motive de încălcare a procedurii şi nu s-a aflat în nici una din situaţiile care nu îi permiteau comunicarea adresei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul A.

Prin Decizia penală nr. 1163 din data de 12 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 1) lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 109 din 23 septembrie 2019 pronunţate de Judecătoria Mizil în Dosarul nr. x/2019.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Ploieşti a constatat faptul că apelantul A. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 26 din data de 28 februarie 2019 a Judecătoriei Mizil la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie pentru săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (1) C. pen., hotărârea rămânând definitivă prin neapelare, la data de 19 martie 2019 fiind emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii, iar la data de 2 aprilie 2019 fiind emis mandatul european de arestare, apelantul fiind arestat pe teritoriul Germaniei la data de 29 aprilie 2019.

Instanţa de control judiciar a reţinut faptul că apelantul-condamnat a fost audiat în faza de urmărire penală, dând declaraţie de suspect în data de 23 septembrie 2017.

Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că este evident faptul că apelantul - condamnat a avut cunoştinţă de existenţa procesului penal şi nu poate solicita redeschiderea procesului penal, aspect constat în mod corect de instanţa de fond (apelantul - condamnat avea obligaţia procesuală de a înştiinţa organele judiciare despre orice schimbare a adresei, în termen de 3 zile; instanţa constatând faptul că sus numitul nu s-a prezentat la judecata în fond deşi a fost legal citat, astfel încât nu îi pot fi aplicabile prevederile art. 466 C. proc. pen.).

Curtea de Apel Piteşti a mai constatat şi faptul că apelantul - condamnat nu s-a aflat nici în situaţia în care, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, nu a putut încunoştinţa instanţa de fond, aspect reţinut, de asemenea, în mod corect de prima instanţă.

În concluzie, instanţa a respins calea de atac a apelului ca nefondată, apreciind hotărârea pronunţată de instanţa de fond, prin care s-a respins cererea de redeschidere a procesului penal, ca fiind legală şi temeinică.

Împotriva acestei decizii, petentul condamnat A. a formulat prezenta cale de atac, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 10 februarie 2020, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 27 martie 2020 când, în conformitate cu art. 43 din Decretul nr. 195/2020 al Preşedintelui României s-a constatat cauza ca fiind suspendată de drept.

Prin Rezoluţia din data de 18 mai 2020, potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. (6) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020 emis de Preşedintele României, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 311 din 14 aprilie 2020, care prevede că "în termen de 10 zile de la încetarea stării de urgenţă, judecătorul sau instanţa de judecată va lua măsuri pentru fixarea termenelor de judecată şi efectuarea actelor de procedură", Înalta Curte a stabilit termen de judecată la data de 22 mai 2020.

La termenul acordat, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac pentru motivele arătate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma excepţiei puse în discuţie vizând admisibilitatea căii de atac de faţă, Înalta Curte constată că apelul formulat în cauză este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei căi de atac îl constituie Decizia penală nr. 1163 din data de 12 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 109 din 23 septembrie 2019 pronunţate de Judecătoria Mizil în Dosarul nr. x/2019.

Aşadar, prin decizia penală apelată, curtea de apel a examinat calea de atac formulată de către petentul condamnat împotriva sentinţei pronunţate de către prima instanţă prin care i s-a respins cererea de redeschidere a procesului penal.

Potrivit art. 467 alin. (1) C. proc. pen., cererea de redeschidere a procesului penal poate fi formulată de către persoana judecată în lipsă şi se adresează instanţei care a judecat cauza în primă instanţă.

Dispoziţiile art. 469 C. proc. pen., reglementează cu privire la judecarea cererii de redeschidere a procesului, iar alin. (6) al acestui articol prevede că hotărârea prin care este respinsă cererea de redeschidere a procesului penal este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea pronunţată în lipsa persoanei condamnate.

În speţă, cererea de redeschidere a procesului penal a fost soluţionată în primă instanţă de Judecătoria Mizil prin Sentinţa penală nr. 109 din data de 23 septembrie 2019 şi a vizat sentinţa penală de condamnare pronunţată de instanţa de fond în Dosarul nr. x/2018 - Sentinţa penală nr. 26 din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Mizil, definitivă prin neapelare.

Potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă că hotărârea primei instanţei prin care s-a respins cererea petentului condamnat A. de redeschidere a procesului penal este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea pronunţată în lipsa persoanei condamnate, respectiv calea ordinară de atac a apelului, prevăzută de art. 408 şi urm. C. proc. pen., cale de atac pe care petentul a exercitat-o în cauză făcând aşadar obiectul deciziei penale atacate în prezentul dosar.

Cum împotriva deciziei atacate în cauză legea nu prevede nicio cale de atac ordinară sau extraordinară, se constată că apelantul condamnat A. a formulat apel împotriva unei soluţii nesusceptibile de reformare şi, prin urmare, calea de atac exercitată în cauză este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

O cale de atac nu poate exista în afara legii, iar această regulă are valoare de principiu constituţional. Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Concluzionând, în condiţiile în care calea de atac de faţă a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, Înalta Curte va constata că apelul formulat în cauză de apelantul condamnat este inadmisibil, urmând a fi respins în consecinţă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge apelul declarat de apelantul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 1163 din data de 12 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca inadmisibil.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 1163 din data de 12 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2020.

GGC - LM