Appeal null for lack of specific cassation grounds; restitution claim for civil fruits upheld

Şedinţa publică din data de 9 mai 2019

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Mehedinţi la data de 30.03.2015 reclamanta Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă Mehedinţi a chemat în judecată pe pârâţii S.C. A. S.R.L. Slătioara, S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L. Drobeta Turnu Severin, DGFP Mehedinţi - AJFP Drobeta Turnu Severin, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor la restituirea fructelor pe care le-au dobândit sau puteau sa le dobândească, reprezentând lipsa de folosinţă a construcţiilor, spaţiilor construite in suprafaţa de 720 mp, reprezentând echivalentul în chirie, începând cu data retroactivă a desfiinţării Actului de adjudecare încheiat în data de 14.06 2007 de către DGFP-AFP Drobeta Turnu Severin şi pana la data introducerii acţiunii civile, construcţii ce aparţin domeniului public al statului român, administrate de SCDP Mehedinţi, situate în Drobeta Turnu Severin, str. x, în sumă totală de 327.600 Euro, echivalent în RON la cursul zilei de 1.343.000 RON, suma ce urmează a fi actualizata cu indicele de inflaţie, la data plaţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 223/2017 din 23 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare PomicolĂ Mehedinţi în contradictoriu cu pârâţii S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi şi Ministerul Finanţelor Publice.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta STAŢIUNEA DE CERCETARE ŞI DEZVOLTARE POMICOLĂ MEHEDINŢI.

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a Civilă prin decizia nr. 571/2018 din 26 aprilie 2018 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta STAŢIUNEA DE CERCETARE ŞI DEZVOLTARE POMICOLĂ MEHEDINŢI împotriva sentinţei nr. 223/2017 din 23 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE MEHEDINŢI - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE MEHEDINŢI şi STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE.

Împotriva deciziei nr. 571/2018 din 26 aprilie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a Civilă, a declarat recurs reclamanta STAŢIUNEA DE CERCETARE ŞI DEZVOLTARE POMICOLĂ MEHEDINŢI.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată, cu consecinţa admiterii acţiunii în tot.

În susţinerea recursului recurentul-reclamant a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea şi încălcarea normelor de drept material.

Se reproşează instanţei de apel că nu aplică dispoziţiile art. 485 C. civ., pârâta fiind de rea credinţă de la data introducerii acţiunii, iar de la această dată datorează fructe civile către reclamantă.

Fructele civile sunt datorate de către pârâtă ca urmare a constatării nulităţii absolute al acestuia şi obligarea prin hotărâre judecătorească de a restitui bunul proprietarului .

Se mai reproşează că instanţa de judecată a aplicat greşit legea, normele de drept material în cauză, adică a calificat cererea de despăgubiri civile, de restituirea fructelor civile, ca o acţiune delictuală, iar obligaţiile ar fi născute din fapte juridice ilicite reglementate prin art. 998-999 C. civ.

Se arată că reclamanta nu a cerut prin acţiune despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a imobilului pentru viitor, ci numai pentru trecut pe trei ani în baza relei credinţe constatate de instanţa de judecată.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, la termenul din 09 mai 2019, a luat în examinare excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L., în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 248 alin. (1) din acelaşi cod.

Cu titlu prealabil, cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L. prin întâmpinare Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 194 alin. (1) lit. c) prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a precizat obiectul cererii şi valoarea acesteia, după preţuirea sa, la suma de 1.343.000 RON.

În raport de această valoare a obiectului acţiunii, Tribunalul Mehedinţi s-a considerat legal investit cu soluţionarea pricinii.

Prin cererea de apel, reclamanta şi-a restrâns pretenţiile la suma de 16.666 Euro la care se adaugă 23.881 Euro, potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză.

În raport de cererea modificatoare a cuantumului valorii obiectul acţiunii sunt incidente dispoziţiile art. 106 alin. (1) C. proc. civ., care dispun în sensul că "Instanţa legal investită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţă după valoarea obiectului cererii române competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect"

Având în vedere dispoziţiile art. 106 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi la judecarea căilor de atac" susţinerile intimatei-pârâte sunt lipsite de consecinţe juridice în ceea ce priveşte admisibilitatea căii de atac a recursului, raportat la criteriul valoric al cererii de chemare în judecată.

În consecinţă, decizia ce formează obiectul prezentului recurs este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată înscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se observă că dezvoltarea criticilor nu permit examinarea acestora din perspectiva temeiurilor de drept invocate.

Având în vedere prevederile legale mai sus menţionate şi ţinând cont de împrejurarea că, criticile de recurs invocate nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., opinia raportorului este în sensul că recursul este nul în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Astfel, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Trebuie subliniat însă că, pentru a conduce la casarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Din observarea criticilor formulate, se constată că recurenta-reclamantă deşi a indicat în cuprinsul recursului motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., criticile nu au fost dezvoltate şi argumentate cu trimitere la textele legale care au fost aplicate greşit de către instanţa de apel.

În motivarea recursului, criticile recurentei-reclamante au vizat nemulţumirea părţii faţă de soluţia pronunţată, însă aspectele antamate vizează exclusiv critici de netemeinicie, fără a se arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar indicarea celui reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 a fost făcută doar formal.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurenta-reclamantă nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

În alţi termeni, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În cauză, recurenta-reclamantă nu s-a conformat, aşadar, dispoziţiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât, în declaraţia de recurs nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege, sens în care, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale precitate şi pe cale de consecinţă, să constate nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta STAŢIUNEA DE CERCETARE ŞI DEZVOLTARE POMICOLĂ MEHEDINŢI PRIN DIRECTOR E..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă STAŢIUNEA DE CERCETARE ŞI DEZVOLTARE POMICOLĂ MEHEDINŢI PRIN DIRECTOR E. în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi S.C. D. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. B. S.R.L., STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, S.C. A. S.R.L. SLĂTIOARA OLT şi DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE MEHEDINŢI- ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE MEHEDINŢI împotriva deciziei nr. 571/2018 din 26 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2019.