Wild boar damage suit against forestry ministry triable at Aleșd as site of illicit act; claimant’s chosen forum upheld

Decizia nr. 992

Şedinţa publică din data de 09 mai 2019

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19.02.2018 pe rolul Judecătoriei Aleşd sub nr. x/2018, reclamanta A. PFA în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APELOR ŞI PĂDURILOR, a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să oblige pârâtul la plata sumei de 103.500 RON, reprezentând despăgubiri cauzate de animale sălbatice (mistreţi) la culturile de cartofi de sămânţă înfiinţate de reclamantă în localitatea Zece Hotare, judeţul Bihor.

Reclamanta a invocat în drept art. 192 C. proc. civ., art. 13 din Legea 407/2006, iar cu privire la competenţă, reclamanta a invocat art. 94 lit. k) şi art. 113 pct. 9 C. proc. civ.

Instanţa constată că reclamanta, cu ocazia formulării notelor scrise, fila x, a invocat din nou expres art. 113 alin. (9) C. proc. civ., solicitând instanţei să judece cererea în funcţie de regulile stabilite pentru răspunderea civilă delictuală a pârâtei.

Prin sentinţa civilă nr. 1828/2018 pronunţată la data de 19.12.2018 Judecătoria Aleşd a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, având în vedere dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., respectiv calificarea cererii ca având un caracter strict personal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 04.02.2019.

La termenul de judecată din data de 05.04.2019, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a luat în examinare excepţia necompetenţei teritoriale şi a reţinut următoarele:

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. În conformitate cu art. 132 alin. (1) C. proc. civ., când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă.

Conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Instanţa aminteşte dispoziţiile art. 22 alin. (4) şi (5) C. proc. civ. conform cărora judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă. Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părţile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au înţeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora.

Instanţa reţine că reclamanta îşi întemeiază în mod expres cererea pe dispoziţiile răspunderii civile delictuale prin solicitarea înaintată instanţei de a pronunţa o hotărâre prin care să se constate o presupusă fapta ilicită a pârâtului răspunzător de pagubele provocate de porcii mistreţi culturilor pe care le-a deţinut reclamanta din localitatea Zece Hotare, judeţul Bihor.

Prin urmare, acţiunea a fost promovată de către reclamantă ca urmare a presupusei fapte ilicite a pârâtului.

Raportat la situaţia de fapt prezentată şi faţă de temeiul de drept expres indicat de reclamantă bazat pe dispoziţiile răspunderii civile delictuale, instanţa constată că sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., respectiv există un caz de competenţă alternativă, iar în afara instanţelor prevăzute de art. 107-112 mai este competentă şi instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Instanţa arată că reclamantei îi este conferit dreptul de a alege între mai multe instanţe deopotriv competente, respectiv instanţa de la sediul pârâtului (Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti) şi instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile izvorâte dintr-o asemenea faptă- presupusa faptă ilicită a animalelor de care pârâtul ar fi răspunzător (Judecătoria Aleşd).

Reclamanta a efectuat alegerea prin sesizarea unei instanţe competente teritorial, faţă de competenţa teritorială alternativă, respectiv Judecătoria Aleşd.

Pentru aceste considerente, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a Civilă prin sentinţa civilă nr. 1871 din 05 aprilie 2019 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocată din oficiu.

A declinat competenţa teritorială de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A. PFA în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APELOR ŞI PĂDURILOR, în favoarea Judecătoriei Aleşd.

În temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

În temeiul art. 134 C. proc. civ., s-a suspendat judecarea cauzei şi a fost înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aleşd, în temeiul art. 135 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte constată că cele două instanţe, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Aleşd, s-au declarat deopotrivă şi reciproc necompetente teritorial, prin hotărâri fără nicio cale de atac. Competenţa în soluţionarea conflictului aparţine Înaltei Curţi conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 129 alin. (1) şi (2) pct. 3, C. proc. civ. "necompetenţa este de ordine publică sau privată. Necompetenţa este de ordine publică: […] în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura."

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Totodată, art. 131 din C. proc. civ. stabileşte că "La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate".

Cu alte cuvinte, o eventuală necompetenţă teritorială în cauză nu poate fi valorificată decât în condiţiile şi termenele prevăzute de lege, respectiv doar de către pârâtă prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.

Prezenta acţiune, întemeiată pe dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 407/2006, are ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Apelor şi Pădurilor la plata sumei de 103.500 RON, reprezentând despăgubiri cauzate de animale sălbatice.

A reţinut în mod corect Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti că reclamanta a invocat cu privire la competenţă dispoziţiile art. 113 pct. 9 C. proc. civ., iar prin notele scrise depuse în faţa Judecătoriei Aleşd a precizat că temeiul juridic al acţiunii este întemeiat pe răspunderea civilă delictuală.

Ca atare, instanţa constată că faţă de precizarea expresă a temeiului juridic al acţiunii în cauză devin incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor de drept comun, regula în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Această competenţă este una relativă, nefiind reglementată prin norme de ordine publică şi, totodată, alternativă, putând fi incidente în cauză şi alte norme de competenţă teritorială.

Potrivit art. 113 pct. 9 din C. proc. civ. "în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile izvorâte dintr-o asemenea faptă".

Astfel, s-a reţinut că în această materie s-a reglementat o competenţă teritorială alternativă, reclamantul având alegerea între două sau mai multe instanţe simultan competente, conform art. 116 din C. proc. civ.. Odată introdusă cererea la una din instanţele prevăzute de lege ca deopotrivă competentă, respectiva instanţă este legal învestită, neputându-şi declina competenţa.

Or, în speţă, s-a reţinut că faţă de petitul cererii - acţiune întemeiată pe rsăpunderea civilă delictuală- Judecătoria Aleşd era competentă să soluţioneze prezenta cauză, în calitate de instanţă de la locul în care s-a savârşit fapta ilicită a animalelor de care răspunzător este pârâtul.

Faţă de aspectele reţinute, având în vedere prevederile art. 113 pct. 9 C. proc. civ., se reţine că instanţa competentă pentru soluţionarea cererii de faţă este judecătoria pentru care a optat reclamanta, respectiv Judecătoria Aleşd.

În considerarea celor ce preced Înalta Curte stabileşte că Judecătoria Aleşd este instanţa competentă material şi teritorial în soluţionarea pricinii.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în Judecătoriei Aleşd.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 mai 2019.