Consumer credit appeal over abusive clauses referred to appeals court after High Court finds own jurisdiction lacking

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 3 noiembrie 2017 sub nr. x/2017 reclamanta A. împotriva pârâtei B. SA, a solicitat ca prin hotărârea care se va pronunţa să se constate caracterul abuziv al clauzei contractuale prevăzute la pct. 4 din Contractul de împrumut nr. x/02.05.2008 privind comisionul de acordare în procent de 5 % - capitolul III (aplicat la suma împrumutată) şi eliminarea acesteia, să se constate nulitatea absolută a acestei clauze contractuale şi restituirea sumei de 813,75 CHF reţinută reclamantei, sumă actualizată cu dobânda legală şi indicele de inflaţie anuală, de la data încheierii contractului şi până la data restituirii efective, să se constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la pct. 5 în contractul de credit privind comisionul de rambursare în avans (anticipată) în procent de 2,50 % - capitolul III şi restituirea sumei de 315 CHF, plătită nedatorat în data de 23 iunie 2011 (conform Ordinului de încasare nr. 10079) sumă actualizată cu dobânda legală şi indicele de inflaţie anuală, de la data încheierii contractului şi până la data restituirii efective, să se constate, în baza principiilor impreviziunii şi nominalismului monetar, caracterul abuziv al clauzei de risc valutar prevăzute la pct. 8.1 în contractul de credit şi eliminarea acestuia, să se constate nulitatea absolută a acestei clauze contractuale, să se dispună îngheţarea cursului de schimb valutar CHF - Leu, la valoarea de 2,2472 RON/CHF de la data încheierii şi semnării contractului şi până la data rambursării integrale - 24 iunie 2011, cât şi restituirea sumelor plătite în plus de către reclamantă în cuantum de 30.456.64 RON, rezultate din diferenţa de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăţi şi cursul de la data nării contractului de credit, sume actualizate cu dobânda legală şi indicele de inflaţie anuală de la data încasării fiecărei sume nedatorate şi până la achitarea integrală a acestora de către pârâtă, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 1090 din 22 februarie 2018 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2017 s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. SA.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A., prin care, în baza art. 480 alin. (2) C. proc. civ., a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinţei apelate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 345/2018 din 12 iunie 2018, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, a admis apelul declarat de apelanta reclamantă A. împotriva Sentinţei civile nr. 1090 din 22 februarie 2018 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata pârâtă B. SA; a schimbat sentinţa în sensul că a admis în parte acţiunea.

A constatat nulitatea absolută a clauzei de la art. 4 din contract cu privire la comisionul de acordare şi dispune restituirea sumei de 813,75 CHF încasată cu acest titlu, actualizată cu dobânda legală şi indicele de inflaţie anuală de la data încasării la data plăţii; a constatat nulitatea absolută a clauzei de la art. 5 din contract cu privire la comisionul de rambursare anticipată şi dispune restituirea sumei de 315 CHF încasată cu acest titlu, actualizată cu dobânda legală şi indicele de inflaţie anuală de la data încasării la data plăţii; a constatat nulitatea parţială a clauzei de la art. 8.1 din contract prin care riscul valutar este lăsat în sarcina exclusivă a împrumutatei, cu consecinţa recalculării şi plăţii ratelor în moneda contractată la cursul de schimb valutar de la data încheierii contractului; totodată, a dispus restituirea sumelor reprezentând diferenţe de curs valutar încasate, actualizate cu dobânda legală şi indicele de inflaţie anuală de la data încasării la data plăţii.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta B. SA., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj la data de 10 august 2018.

La data de 31 august 2018, tribunalul, prin intermediul Curţii de Apel Craiova, a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 19 septembrie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Gorj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin Decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Ulterior pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Gorj, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Craiova, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta B. împotriva Deciziei nr. 345/2018 din 12 iunie 2018, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2019.

GGC - CL