Jurisdictional decline of cassation appeal in judicial salary dispute following abrogation of special competence decree

Şedinţa publică din data de 9 mai 2019

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 82/21.10.2008, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2007, a fost admisă acţiunea reclamanţilor A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA. Horia, CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., şi cererile de intervenţie în interes propriu formulate de intervenienţii QQ. şi RR., împotriva pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Timiş, astfel i-a obligat pe aceşti pârâţi să le plătească reclamanţilor şi intervenienţilor, fiecăruia separat, diferenţele drepturilor salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de 5% începând cu 1 ianuarie 2007, în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu 1 aprilie 2007 în raport cu luna martie 2007 şi de 11% începând cu 1 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007, conform O.G. nr. 10/2007.

Sumele urmau a fi reactualizate potrivit ratei inflaţiei începând cu 01.02.2007 şi până la data plăţii lor efective.

A fost respinsă acţiunea reclamanţilor şi cererile intervenientelor împotriva pârâtului Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia.

S-a luat act de renunţarea la judecată a reclamantei C..

Împotriva sentinţei civile contestatorii A., B., D., SS., G. GINA, H., M., N., O., Q., R., S., X., AA., UU., JJ., L., au formulat contestaţie la titlu executoriu, solicitând admiterea contestaţiei şi lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării sentinţei civile nr. 82/21.10.2008, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2007, în sensul de a preciza dacă indexările salariale menţionate în această hotărâre au fost şi rămân incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară.

În cauză, s-a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu de către intervenienţii LL. şi NN., prin care s-a solicitat admiterea cererii de intervenţie în interes propriu, lămurirea înţelesului şi aplicării sentinţei civile nr. 82/21.10.2008 a Curţii de Apel Timişoara pronunţată în Dosarul nr. x/2007, în sensul de a se preciza dacă indexările salariate menţionate în această hotărâre au fost şi rămân incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară.

Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale prin decizia civilă nr. 8 din 12 martie 2019 a respins excepţiile de inadmisibilitate, autoritate de lucru judecat şi prescripţia executării, invocate de pârâţi.

A admis contestaţia la titlu executoriu formulată de contestatorii A., B., D., SS., G. GINA, H., M., N., O., Q., R., S., X., AA., UU., JJ., L. împotriva sentinţei civile nr. 82/21.10.2008, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. x/2007 şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii LL. şi NN., în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Timiş.

A lămurit înţelesul, întinderea şi aplicarea sentinţei civile nr. 82/21.10.2008 a Curţii de Apel Timişoara pronunţată în dosar nr. x/2007, în sensul că indexările menţionate în acest titlu executoriu au fost şi rămân incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs Curtea de Apel Timişoara şi Ministerul Justiţiei.

Analizând cauza în raport de excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Contestaţia la titlu a fost promovată în raport de sentinţa civilă nr. 82 din 21 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2007, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiţie.

Sentinţa menţionată a fost pronunţată, în primă instanţă, de către Curtea de apel în baza atribuirii de competenţă, dispusă prin art. I şi II din O.U.G. nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare din sistemul justiţiei, în dosarele având ca obiect cereri privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, precum şi potrivit O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007.

Dispoziţiile art. I din O.U.G. nr. 75/2008 prevedeau că:

"(1) cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluţionate, în primă instanţă, de curţile de apel. (2) Recursul împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie."

Art. II din acelaşi act normativ prevedea că:

"(1) dispoziţiile art. I se aplică şi proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluţionarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiţiei, începute sub legea anterioară. (2) Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă vor fi trimise de îndată spre soluţionare curţilor de apel, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. (3) Recursurile împotriva hotărârilor pronunţate cu privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se trimit de îndată la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac."

Prin decizia nr. 104/20.01.2009 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 73 din 6 februarie 2009, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală şi au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. I şi II din O.U.G. nr. 75/2008 care, printre altele, atribuiseră în competenţa Înaltei Curţi soluţionarea recursurilor declarate împotriva acestor hotărâri.

Ulterior textele de lege declarate neconstituţionale au fost abrogate prin Legea nr. 76 din 1 aprilie 2009.

Odată cu abrogarea dispoziţiilor art. I şi II din O.U.G. nr. 75/2008 s-a revenit la competenţele anterioare edictării acestora, astfel că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speţă (în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2012), competenţa de soluţionare în primă instanţă a conflictelor de muncă aparţine tribunalelor, iar conform art. 3 pct. 3 C. proc. civ., recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate în soluţionarea conflictelor de muncă sunt de competenţa curţilor de apel.

Prin urmare, ca efect al controlului de constituţionalitate şi modificărilor legislative intervenite, şi competenţa de soluţionare a recursului în cauza dedusă judecăţii revine Curţii de Apel, instanţă care, potrivit dispoziţiilor declarate este competentă să soluţioneze recursurile formulate împotriva contestaţiei la titlu. În consecinţă, neexistând o dispoziţie legală derogatorie de la dreptul comun, în această situaţie, care să atragă competenţa materială de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va fi admisă excepţia necompetenţei materiale şi, în temeiul art. 158, 159 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială.

Declină competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de recurenţii CURTEA DE APEL TIMIŞOARA şi MINISTERUL JUSTIŢIEI, în contradictoriu cu intimaţii A., B., D., SS., G. GINA, H., M., N., O., Q., R., S., X., AA. HORIA, UU., JJ., L., TRIBUNALUL TIMIŞ, NN. şi LL. împotriva deciziei civile nr. 8 din 12 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2019.