Currency-denominated mortgage abusive clauses and appellate jurisdiction for claims under 200,000 RON

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 7 august 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B. au solicitat instanţei ca, prin sentinţa civilă ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtele C. SA membră a D. şi C. SA membră a D. - Sucursala Târgu Jiu, să se constate caracterul abuziv al clauzelor inserate la art. 2 alin. (1) şi art. 5 lit. b) privind efectuarea plăţilor în moneda creditului şi suportarea de către consumator a diferenţelor de curs valutar în Contractul de Credit Bancar Ipotecar nr. x/11 ianuarie 2008, să se dispună îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-LEU pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului, să fie obligate pârâtele la restituirea sumei de 511,20 CHF încasate cu titlu de comision de acordare/administrare actualizată cu rata dobânzii legale aferente debitului datorat începând cu data introducerii acţiunii şi restituirea sumelor încasate în plus faţă de cursul de la data încheierii contractului de credit, până la data rămânerii definitive a hotărârii, actualizată cu rata dobânzii legale aferente debitului datorat, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 9191 din 14 decembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. împotriva pârâtelor C. SA membră a D. şi C. SA membră a D. - Sucursala Târgu Jiu.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii A. şi B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a Sentinţei civile apelate, în sensul admiterii acţiunii principale având ca obiect anulare act, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat ales, efectuate în stadiu procesual al fondului şi în apel.

Prin Decizia nr. 355/2018 din 13 iunie 2018, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, a admis apelul formulat de apelanţii reclamanţi A. şi B. împotriva Sentinţei civile nr. 9191 din 14 decembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu; a schimbat Sentinţa nr. 9191 din 14 decembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2017 în sensul că a admis în parte acţiunea:

A constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute de art. 2 alin. (1) teza finală, art. 5 lit. b) privind comisionul de administrare al creditului şi art. 8.1 în teza ce implică suportarea de către împrumutaţi a riscului valutar; a dispus restituirea sumei de 511,20 RON încasată cu titlu de comision de acordare, precum şi a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare, actualizată cu dobânda legală; a dispus stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU la momentul semnării contractului de credit, curs care va rămâne valabil pe toată perioada derulării contractului, urmând ca ratele să fie recalculate şi plătite la cursul de la data încheierii contractului; a dispus restituirea sumelor încasate în plus, rezultate din diferenţa cursului valutar la momentul achitării fiecărei rate, faţă de cel din momentul încheierii contractului, actualizată cu dobânda legală; a menţinut soluţia primei instanţe în privinţa clauzei de la art. 8 alin. (1) contract, referitoare la restituirea creditului în moneda în care a fost acordată şi a obligat intimatul pârât la plata către apelanţii reclamanţi a sumei de 3000 RON cheltuieli judecată.

Prin Încheierea din 5 septembrie 2018, Tribunalul Gorj a admis în parte cererea de îndreptare eroare materială, formulată de apelanţii A. şi B. referitoare la sediul procesual ales al Cabinetului Avocat E., în sensul că a îndreptat eroarea materială consemnată în cuprinsul Deciziei nr. 355/2018, consemnându-se corect adresa ca fiind Târgu Jiu, strada x, nr. 12, judeţul Gorj, în loc de Târgu Jiu, strada x, nr. 12, judeţul Gorj, cum greşit s-a consemnat. A admis cererea de îndreptare eroare materială referitoare la moneda comisionului de acordare/administrare menţionată în cuprinsul Deciziei nr. 355/2018, consemnându-se corect suma de 511,20 CHF în loc de 511,20 RON, cum greşit s-a consemnat. A admis cererea de îndreptare eroare materială referitoare la menţiunea de la clauzele de la art. 5 şi art. 8 din contract, în sensul că se menţionează corect art. 5 alin. (1) lit. b) în loc de art. 5 lit. b), cum) greşit s-a consemnat şi se menţionează corect art. 8 alin. (1) în loc de art. 8.1 cum greşit s-a consemnat. A respins cererea de îndreptare eroare materială în privinţa menţiunilor "admite în parte acţiunea" şi "menţine soluţia primei instanţe în privinţa clauzei de la art. 8 alin. (1) contract, referitoare la restituirea creditului în moneda în care a fost acordată".

Împotriva Deciziei nr. 355/2018 din 13 iunie 2018, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă,a formulat recurs pârâta C. SA membră a D., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând, în esenţă, admiterea recursului şi casarea deciziei recurate.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj la data de 7 august 2018.

La data de 10 august 2018, tribunalul, prin intermediul Curţii de Apel Craiova, a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 9 noiembrie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Gorj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin Decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Ulterior pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Gorj, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Craiova, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta C. SA membră a D. împotriva Deciziei nr. 355/2018 din 13 iunie 2018, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2019.

GGC - CL