Recourse inadmissible against final appellate decision in commercial registry complaint under O.G.U. 116/2009

Şedinţa publică din data de 7 mai 2019

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la 12 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, în numele şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova a solicitat desfiinţarea rezoluţiei nr. 9931 din 21 septembrie 2017, emisă de Directorul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt şi înlăturarea menţiunii din registrul comerţului privind radierea societăţii A. S.R.L.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 6 alin. (3)-(5) din O.U.G. nr. 116/2009.

Prin sentinţa nr. 478/2017 din 7 noiembrie 2017, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, în numele şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, în contradictoriu cu pârâtele A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. I.P.U.R.L. şi Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt.

Împotriva sentinţei primei instanţe, reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, în numele şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi schimbarea sentinţei atacate în sensul admiterii plângerii.

Prin decizia nr. 332/2018 din 14 martie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, în numele şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, împotriva sentinţei primei instanţe, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis plângerea, a anulat rezoluţia nr. 9931 din 21 septembrie 2017, emisă de Directorul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt şi a dispus înlăturarea menţiunii din registrul comerţului privind radierea societăţii A. S.R.L.

Împotriva deciziei instanţei de apel, B. I.P.U.R.L., prin practician în insolvenţă C. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea în tot a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, în numele şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 11 decembrie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul are ca obiect plângerea împotriva rezoluţiei nr. 9931 din 21 septembrie 2017, emisă de Directorul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt.

Potrivit art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 116/2009, "împotriva rezoluţiei directorului şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunţare, pentru părţi, şi de la data publicării actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, respectiv Partea a VII-a, pentru orice altă persoană interesată".

Conform art. 6 alin. (7) din O.U.G. nr. 116/2009, "hotărârea pronunţată în soluţionarea plângerii este executorie şi este supusă numai recursului".

Textele de lege anterior evocate reglementează reguli de procedură în materia cererilor întemeiate pe dispoziţiile O.U.G. nr. 116/2009.

Având în vedere că O.U.G. nr. 116/2009 a fost adoptată la momentul la care era în vigoare C. proc. civ. din 1865, iar plângerea din prezenta cauză a fost formulată după intrarea în vigoare a C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, urmează a fi evocate dispoziţiile relevante pentru admisibilitatea căilor de atac din Legea nr. 76/2012.

Astfel, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, "dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară", iar conform art. 7 alin. (2) din acelaşi act normativ, "dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară".

Din coroborarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 cu cele ale art. 6 alin. (3) şi (7) din O.U.G. nr. 116/2009 rezultă că hotărârile pronunţate cu privire la plângerile împotriva rezoluţiilor emise de directorul oficiului registrului comerţului sunt supuse numai apelului.

În aceste condiţii, devine incident art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013, care statuează că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Având în vedere că acţiunea introductivă este întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 116/2009 rezultă că decizia pronunţată de instanţa de apel este o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia nr. 332/2018 din 14 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Or, recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 6 alin. (3) şi (7) din O.U.G. nr. 116/2009 şi art. 7 alin. (1)-(2) din Legea nr. 76/2012 raportat la art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 şi art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul B. I.P.U.R.L., prin practician în insolvenţă C., împotriva deciziei instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul B. I.P.U.R.L., prin practician în insolvenţă C., împotriva deciziei nr. 332/2018 din 14 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 mai 2019.