State liability for judicial errors barred from Supreme Court review by transitional statutory exclusion of appeals

Şedinţa publică din data de 7 mai 2019

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la 12 septembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata daunelor morale în cuantum de 2.000.000 RON, pentru repararea prejudiciului suferit în urma erorii judiciare constând în deschiderea şi finalizarea procedurii insolvenţei împotriva societăţii B. S.R.L.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349, art. 1357, art. 1381 alin. (1), art. 1385 alin. (1), art. 96 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 303/2004.

Prin notele scrise depuse la 13 septembrie 2017, reclamantul şi-a diminuat pretenţiile iniţiale, solicitând obligarea pârâtului la plata daunelor-interese în cuantum de 1.630.000 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 2559 din 12 octombrie 2017, Tribunalul Sălaj, secţia Civilă a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

Împotriva sentinţei primei instanţe, reclamantul A. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi schimbarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 65/A/2018 din 19 aprilie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei primei instanţe.

Împotriva deciziei instanţei de apel, reclamantul A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea în tot a deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare la 22 iulie 2018, prin care a solicitat anularea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare la 20 august 2018, prin care a reiterat concluziile de admitere a recursului.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 19 februarie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Recurentul-reclamant a depus un punct de vedere la raport, prin care a susţinut că recursul său este admisibil.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea formulată la 12 septembrie 2016 şi precizată la 13 septembrie 2017, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata daunelor-interese în cuantum de 1.630.000 RON, pentru repararea prejudiciului suferit în urma erorii judiciare, constând în deschiderea şi finalizarea procedurii insolvenţei împotriva societăţii B. S.R.L.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349, art. 1357, art. 1381 alin. (1), art. 1385 alin. (1), art. 96 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 303/2004.

Aşadar, obiectului prezentului litigiu îl reprezintă angajarea răspunderii patrimoniale a statului român pentru repararea prejudiciului cauzat reclamantului în urma unei pretinse erori judiciare.

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum şi în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, în funcţie de criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel. Printre aceste litigii se numără şi cele având ca obiect repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul acţiunii introductive, vizând angajarea răspunderii patrimoniale a statului român pentru repararea prejudiciului cauzat reclamantului în urma unei pretinse erori judiciare, se încadrează în ipoteza reglementată de art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în litigiile având ca obiect repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare rezultă că decizia instanţei de apel nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Or, recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, în temeiul art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 65/A/2018 din 19 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 mai 2019.