Jurisdiction of appeal against tribunal judgment on currency-risk clause nullity under 200,000 RON threshold

Şedinţa publică din data de 7 mai 2019

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la 25 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B. le-au chemat în judecată pe pârâtele C. S.A. şi D. S.A., solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei de risc valutar de la pct. 6 din condiţiile speciale şi pct. 4.1 din condiţiile generale ale contractului de credit nr. x din 23 iunie 2008;

2. să dispună stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb CHF/leu, la cursul de la momentul semnării contractului, care să rămână valabil pe toată perioada contractuală;

3. să le oblige pe pârâte la restituirea sumelor reprezentând diferenţa de curs valutar, actualizate cu dobânda legală si indicele de inflaţie anuală, de la data încasării acestora şi până la data restituirii;

4. să le oblige pe pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 970 şi art. 1578 C. civ. din 1864, Directiva nr. 93/13, art. 1, art. 4 şi art. 6 din O.G. nr. 21/1992, art. 9 şi art. 18 din Legea nr. 190/1999, art. 12 şi art. 15 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 190/1999, art. 75-77 din Legea nr. 296/2004 şi Legea nr. 363/2007.

Prin sentinţa civilă nr. 2795/2018 din 19 aprilie 2018, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei C. S.A. şi a respins cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu această pârâtă, pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă; a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâta D. S.A.

Împotriva sentinţei primei instanţe, A. şi B. au declarat apel, prin care au solicitat admiterea căii de atac şi schimbarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii.

Prin decizia nr. 491/2018 din 30 octombrie 2018, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei primei instanţe, pe care a schimbat-o în sensul că a admis acţiunea formulată împotriva pârâtei D. S.A.; a constatat nulitatea absolută parţială a clauzei de la art. 6 din condiţiile speciale ale contractului şi art. 4.1 din condiţiile generale ale contractului, referitoare la riscul valutar; a dispus recalcularea şi plata ratelor creditului pe toată perioada contractuală în moneda creditului, la cursul valutar la data încheierii contractului; a dispus restituirea sumelor reprezentând diferenţa de curs valutar, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală de la data încasării şi până la data restituirii; a obligat-o pe intimata-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON.

Împotriva acestei decizii, D. S.A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi casarea deciziei recurate, cu obligarea intimaţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj la 31 ianuarie 2019.

Tribunalul Gorj a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind înregistrat la 15 februarie 2019.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 491/2018 din 30 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei nr. 491/2018 din 30 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 mai 2019.