Jurisdictional declination for appeal against tribunal judgment in currency-linked credit contract dispute

Şedinţa publică din data de 7 mai 2019

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la 25 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C. şi D. au chemat în judecată pe pârâtele E. S.A. şi E. S.A. - Agenţia Motru, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor stipulate la art. 4 pct. 4.10 lit. a)-c) din contractul de credit nr. x din 28 iunie 2007;

2. să le oblige pe pârâte la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de acordare, comision de administrare şi comision de evaluare a garanţiei, de la data perceperii lor, precum şi la plata dobânzii legale aferente până la data restituirii;

3. să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor stipulate la art. 5 pct. 5.1 şi pct. 5.5 din acelaşi contract;

4. să dispună stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb CHF/leu, la cursul de la momentul semnării contractului, care să rămână valabil pe toată perioada contractuală;

5. să dispună denominarea plăţilor în moneda naţională;

6. să le oblige pe pârâte la restituirea sumelor reprezentând diferenţa de curs valutar, actualizate la data plăţii cu rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă de la momentul încasări şi până la data restituirii;

7. să le oblige pe pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile din Legea nr. 193/2000, Legea nr. 296/2004, O.G. nr. 21/1991, Regulamentul B.N.R. nr. 3/2007 şi Norma B.N.R. nr. 17/2003.

Prin sentinţa civilă nr. 144 din 23 ianuarie 2018, astfel cum a fost completată prin sentinţa civilă nr. 620 din 21 martie 2018, Judecătoria Motru a admis în parte cererea formulată de reclamanţii B., A., C. şi D., în contradictoriu cu pârâtele E. S.A. şi E. S.A. - Agenţia Motru; a constatat nulitatea absolută a clauzei stipulate la art. 4 pct. 4.10 lit. a) din contractul de credit nr. x din 28 iunie 2007; a obligat-o pe pârâta E. S.A. la restituirea către reclamanţi a sumei încasate cu titlu de comision de acordare de 1% din valoarea creditului, plătibilă în RON, la cursul B.N.R. de la data plăţii şi la plata dobânzii legale aferente acestei sume, începând cu data introducerii acţiunii şi până la data restituirii; le-a obligat pe pârâte la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.300 RON; a respins celelalte capete de cerere.

Împotriva sentinţei primei instanţe au declarat apel atât reclamanţii, cât şi pârâta E. S.A.

Prin decizia nr. 530/2018 din 19 noiembrie 2018, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanţii-reclamanţi B., A., C. şi D. împotriva sentinţei primei instanţe şi a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă E. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe; a schimbat sentinţa atacată în sensul că a admis acţiunea şi a constatat caracterul abuziv al clauzei de risc valutar de la art. 5 pct. 5.1 din contractul de credit şi a dispus ca rambursarea ratelor de credit să se facă la cursul CHF/leu de la data contractării şi restituirea sumelor plătite în plus faţă de acest curs, de la data încasării şi până la data restituirii, actualizate cu dobânda legală şi rata inflaţiei; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate; a obligat-o pe apelanta-pârâtă E. S.A. la plata cheltuielilor de judecată din apel în cuantum de 2.400 RON.

Împotriva deciziei instanţei de apel, F. S.A. (societate absorbantă a societăţii E. S.A.) a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi casarea deciziei atacate.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj la 22 ianuarie 2019.

Tribunalul Gorj a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind înregistrat la 15 februarie 2019.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 530/2018 din 19 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-pârâtă F. S.A. împotriva deciziei nr. 530/2018 din 19 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 mai 2019.