Appeal on legal-aid revision denied as null for failure to state cassation grounds

Şedinţa publică din data de 19 aprilie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

I. Prin încheierea din 28 octombrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2014 având ca obiect revizuire, Tribunalul Bihor, secţia I civilă a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenţei judiciare gratuite în dosarul nr. x/2014, formulată de petenţii revizuenţi A. şi B..

Ulterior, cererea de reexaminare formulată de petenţii-revizuenţi cu privire la încheierea anterior menţionată a fost respinsă de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, prin încheierea civilă nr. 52/AC/CC din 14 decembrie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2014.

II. Împotriva încheierii din 28 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă în dosarul nr. x/2014, definitivă prin încheierea civilă nr. 52/AC/CC din data de 14 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2014, au formulat cerere de revizuire revizuenţii A. şi B., solicitând instanţei anularea acestei încheieri.

Revizuenţii au considerat că încheierea a cărei revizuire o solicită este contrară încheierii din data de 9 februarie 2016 pronunţate de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2014, definitivă, prin care a fost admisă cererea formulată de revizuenţi pentru acordarea de ajutor public judiciar, sub forma asistenţei prin avocat.

Prin decizia civilă nr. 56/A/2018 din 29 ianuarie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva încheierii din data de 28 octombrie 2016 pronunţate de Tribunalul Bihor, secţia I civilă în dosarul nr. x/2014, definitivă prin încheierea civilă nr. 52/AC/CC din data de 14 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă în dosarul nr. x/2014.

III. Împotriva deciziei anterior menţionate au declarat recurs revizuenţii, la data de 15 martie 2018.

Prin memoriul conţinând motivele invocate în susţinerea recursului recurenţii-revizuenţi au susţinut, în esenţă, că instanţa de judecată a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/2008, în raport cu prevederile art. 21 din Constituţia României.

Totodată, recurenţii-revizuenţi A. şi B. au invocat, în cadrul recursului formulat, excepţia puterii de lucru judecat şi contrarietatea încheierii pronunţate de Tribunalul Bihor la data de 9 februarie 2016 în dosarul nr. x/2014, prin care s-a admis cererea recurenţilor-revizuenţi de acordare a ajutorului public judiciar în respectiva cauză, prin desemnarea unui avocat, faţă de încheierea pronunţată de Tribunalul Bihor la data de 28 octombrie 2016 în dosarul nr. x/2014 (definitivă prin încheierea civilă nr. 52/AC/CC/2016 pronunţată de Tribunalul Bihor la data de 14 decembrie 2016 în dosarul nr. x/2014), prin care instanţa a respins o cerere similară formulată de recurenţii-revizuenţi, privind acordarea în cauză a ajutorului public judiciar, sub forma asistenţei prin avocat.

Recurenţii-revizuenţi au mai invocat, în memoriul de recurs, "excepţia perimării" încheierii civile recurate, excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Bihor la soluţionarea dosarului nr. x/2017, precum şi excepţia de "nulitate necondiţionată" a actului.

În drept, recurenţii-revizuenţi nu au indicat niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

IV. Examinând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., calea de atac formulată de recurenţii-revizuenţi, Înalta Curte constată că recursul este nul, în raport cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul este o cale de atac extraordinară, fiind limitat la motivele de nelegalitate ale deciziei instanţei de apel, enumerate de art. 488 C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 489 alin. (2) din acelaşi cod

Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

Din această perspectivă, în ceea ce priveşte recursul formulat de recurenţii-revizuenţi A. şi B., Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs depus la dosar nu s-au formulat critici concrete de nelegalitate cu privire la judecata realizată de instanţa de revizuire, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În conţinutul cererii de recurs, recurenţii-revizuenţi fac trimiteri la modul eronat în care Curtea de Apel Oradea a rezolvat pe fond cererea de revizuire formulată şi susţin, contrar celor stabilite de instanţa de revizuire, că încheierea din data de 28 octombrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă în dosarul nr. x/2014 (definitivă prin încheierea civilă nr. 52/AC/CC din data de 14 decembrie 2016 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2014) este contrară încheierii din data de 9 februarie 2016, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2014, de asemenea definitivă, prin care recurenţilor-revizuenţi li s-a admis o altă cerere de ajutor public judiciar sub forma asistenţei prin avocat.

În acelaşi timp, Înalta Curte consideră că invocarea de către recurenţii-revizuenţi a "excepţiei perimării" încheierii civile recurate, a excepţiei de necompetenţă materială a Tribunalului Bihor la soluţionarea unui alt dosar, diferit de prezenta speţă (nr. 694/111/2017) sau a excepţiei de "nulitate necondiţionată", astfel cum se menţionează în cererea de recurs, nu pot fi considerate a constitui critici ce pot fi încadrate în vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Se constată, astfel, că toate argumentele invocate de către recurenţii-revizuenţi în cererea de recurs constituie nemulţumiri ale acestora, referitoare la modul în care Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Bihor au soluţionat pe fond cererea de revizuire sau alte cereri ce au legătură cu prezenta cauză şi vizează, în realitate, aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate, care exced controlului instanţei de recurs.

În lipsa unei argumentaţii în fapt care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanţa de recurs nu este posibilă, întrucât din cuprinsul susţinerilor recurenţilor-revizuenţi nu pot fi desprinse elemente relevante, care să permită verificarea legalităţii deciziei recurate.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenţii-revizuenţi nu s-au conformat obligaţiei prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere şi inexistenţa în cauză a motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, va constata nulitatea recursului formulat, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenţii-revizuenţi B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 56/A/2018 din 29 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2019.