Bank's fee-only appeal annulled as void for lacking legal grounds; prior dismissal stands

Şedinţa publică din data de 19 aprilie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

I. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au invocat, pe de o parte, caracterul toxic/defectuos/neconform/nesigur al produsului oferit de către bancă, iar pe de altă parte, au invocat prevederile Legii nr. 193/2000, care reglementează o răspundere subiectivă a profesionistului, având în vedere că una dintre condiţiile pentru constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale o reprezintă încălcarea exigenţelor bunei-credinţe.

Prin sentinţa civilă nr. 1619/15.03.2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC. şi DDDD., în contradictoriu cu pârâta EEEE. S.A., fiind obligaţi reclamanţii la plata către pârâtă a sumei de 50.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

II. Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţi: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC. şi DDDD., la data de 18.01.2017, înregistrat la data de 09.05.2017 sub nr. x/2015 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate şi admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 1839A din 26 octombrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins apelul formulat de apelanţii-reclamanţi, în contradictoriu cu intimata-pârâtă EEEE. S.A. şi a respins, ca neîntemeiată, cererea intimatei-pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată.

III. Împotriva deciziei anterior menţionate au declarat recurs reclamanţii, la data de 14 martie 2018 şi pârâta EEEE. S.A (FFFF. S.A.), la data de 22 martie 2018.

În ceea ce priveşte recursul formulat de către pârâta EEEE. S.A (FFFF. S.A.), se reţine că aceasta a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., admiterea recursului şi casarea hotărârii recurate, considerând nelegală soluţia instanţei de apel, de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de obligare a reclamanţilor la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea fazei procesuale a apelului.

În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că, în cursul soluţionării apelului, dintr-o eroare, a depus la dosarul cauzei dovada achitării onorariului pentru faza procesuală a fondului.

A mai arătat că, în situaţia respingerii recursului, decizia atacată se bucură de autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte soluţia dată în legătură cu cheltuielile de judecată, astfel că, în situaţia formulării unei eventuale cereri ulterioare, de acordare a cheltuielilor de judecată pe cale separată, nu va putea recupera onorariul de avocat achitat pentru faza apelului.

Recurenta-pârâtă a depus la dosar, în recurs, atât factura emisă pentru plata onorariului de avocat în faza procesuală a apelului, cât şi dovada achitării acestei facturi.

A mai arătat că în mod greşit a respins instanţa de apel solicitarea de obligare a intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată, deoarece, deşi recurenta-pârâta a depus la dosar dovada achitării onorariului aferent fazei procesuale a fondului cauzei, instanţa de apel era obligată, în virtutea rolului activ, să solicite recurentei să depună la dosar dovada achitării onorariului pentru faza de apel.

A susţinut că ceea ce prezintă relevanţă în cererea formulată este ca respectivele cheltuieli de judecată pretinse să reflecte sumele de bani care au fost suportate de partea care a câştigat procesul, în mod real, necesar şi rezonabil, în timpul şi în legătură cu litigiul dedus judecăţii.

IV. Înalta Curte, examinând recursul formulat de recurenta-pârâtă EEEE. S.A. (FFFF. S.A.) reţine nemotivarea în drept a acestei căi de atac, în raport cu reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul este o cale de atac extraordinară, fiind limitat la motivele de nelegalitate ale deciziei instanţei de apel, enumerate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 489 alin. (2) din acelaşi cod.

Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, care să se circumscrie motivelor de nelegalitate invocate.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, deşi recurenta-pârâtă îşi întemeiază cererea pe motivele de nelegalitate reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., aceasta nu formulează critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa de control judiciar, din perspectiva dispoziţiilor legale invocate.

Se apreciază că recurenta-pârâtă a invocat doar formal dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., întrucât criticile invocate nu vizează nelegalitatea hotărârii pronunţate de către instanţa de apel, sub aspectul încălcării unor reguli de procedură, nici greşita aplicare sau interpretare a unor norme de drept material, care să fi determinat o atare nelegalitate.

Dimpotrivă, în conţinutul cererii de recurs, recurenta-pârâtă critică aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate, ce exced controlului instanţei de recurs, privind stabilirea de către instanţa de apel, în raport cu probele administrate, a neefectuării de către recurentă a vreunor cheltuieli de judecată aferente apelului exercitat.

Mai mult, deşi recurenta-pârâtă nu indică textele de lege de drept material sau procedural presupus a fi fost încălcate, aplicate sau interpretate greşit de către instanţa de apel, aceasta admite, în curpinsul cererii de recurs, că soluţia instanţei de apel s-a datorat propriei erori în modul de administrare şi manipulare a înscrisurilor depuse în probaţiune în cursul judecării apelului.

În aceste circumstanţe, în lipsa unei argumentaţii în fapt care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanţa de recurs nu este posibilă, întrucât susţinerile recurentei-pârâte nu conţin elemente relevante, care să permită verificarea legalităţii deciziei recurate, din perspectiva cazurilor de casare invocate.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să atragă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului recurentei-pârâte, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. EEEE. S.A. (FFFF. S.A.) împotriva deciziei civile nr. 1839A din 26 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2019.