Share-transfer challenges rejected on recourse inadmissibility over mandatory joinder; incidental recourse dismissed as moot.

Şedinţa publică din data de 19 aprilie 2019

Asupra recursurilor de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI -a civilă la data de 31 iulie 2014 sub nr. x/2014 reclamanta AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. (FOSTĂ AVAS), în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., a solicitat constatarea nulităţii "revocării şi nominalizării administratorilor prin Hotărârea nr. 1 a Adunării Generale a Acţionarilor S.C. A. S.A. şi a procesului-verbal al Adunării Generale a Acţionarilor din 28.05.2014, precum şi a actelor subsecvente prin care s-a modificat structura acţionariatului prin transmiterea acţiunilor".

Ulterior, prin cererea din 22.09.2014 reclamanta AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. (FOSTĂ AVAS) a solicitat modificarea acţiunii, prin introducerea în cauză a pârâtului B., solicitând instanţei să constate "temeinicia clauzei din art. 9.1 din contractul de vânzare cumpărare acţiuni nr. x/1999 şi recunoaşterea datoriei prin plata din perioada 1999-2013". Totodată, a precizat că renunţă la cuvântul "subsecvente" cu referire la actele a căror nulitate o solicită.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 31/1990, art. 216 alin. C. civ. şi art. 91 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002.

Prin sentinţa civilă nr. 606 pronunţată în cauză la data de 6 februarie 2015 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile anterior menţionate a declarat apel reclamanta AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. (FOSTĂ AVAS).

În motivarea apelului, întemeiat pe dispoziţiile art. 466 alin. (1) şi art. 480 alin. (2) din C. proc. civ., art. 132 alin. (9) teza finală din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, art. 132 alin. (2), (3), (9) teza finală din Legea societăţilor nr. 31/1990, art. 91 din O.G. nr. 25/2002 şi celelalte acte normative indicate în cererea de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 561 din data de 29 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul reclamantei împotriva sentinţei civile nr. 606 pronunţată la data de 6 februarie 2015 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pe care a anulat-o şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiaşi tribunal.

II. În vederea rejudecării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2017, la data de 16 septembrie 2018.

La data de 20 ianuarie 2017 reclamanta a depus la dosar precizări, prin care a învederat că obiectul capătului de cerere numărul 2 este constatarea nulităţii absolute a transmiterii acţiunilor fără acordul prealabil al Autorităţii, conform art. 91 din O.G. nr. 25/1992. A arătat că nu s-au depus dovezi referitoare la îndeplinirea obligaţiilor asumate la privatizare, că obiectul "secundar" înseamnă nulitatea absolută a confirmărilor din 13.08.2013, 16.12.2013 depuse la Oficiul Registrului Comerţului şi a hotărârilor Adunării Generale a Acţionarilor de transmitere a acţiunilor şi de revocare a administratorilor, iar obiectul "cererii modificatoare" constă în obligarea pârâtului la comunicarea documentelor din care să rezulte investiţia asumată.

Prin încheierea din data de 9 mai 2017, pronunţată în cauză, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia nulităţii capătului de cerere nr. x şi excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a confirmărilor din 2013, invocate de pârâta S.C. A. S.A., respingând excepţia inadmisibilităţii invocată de către pârâtă, prin întâmpinare.

Prin sentinţa nr. 1865 din data de 16 mai 2017, Tribunalul Bucureşti a admis în parte acţiunea, a anulat hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor societăţii S.C. A. S.A. nr. 1/28.05.2014, pct. 2, privind revocarea administratorilor şi numirea altor persoane, a anulat capătul doi de cerere privind solicitarea de anulare a actelor de transmitere şi a hotărârilor Adunării Generale a Acţionarilor societăţii S.C. A. S.A., a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a confirmărilor din 13 august 2013 şi 16 decembrie 2013 şi a respins, ca neîntemeiată, cererea de obligare a pârâtului B. la comunicarea documentelor.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii din data de 9 mai 2017 au declarat apel, atât reclamanta AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. (FOSTĂ AVAS), la data de 21 iulie 2017, cât şi pârâta S.C. A. S.A., la data de 27 iulie 2017.

Apelurile au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 18 august 2017.

Prin decizia nr. 1963/2017 din 17 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1865 din data de 16 mai 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

A admis apelul declarat de apelanta-reclamantă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S., în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. A. S.A. şi cu intimatul-pârât B. împotriva sentinţei civile nr. 1865 din data de 16 mai 2017 şi a încheierii de şedinţă din data de 9 mai 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă.

A anulat, în parte, sentinţa apelată.

A respins, ca neîntemeiată, excepţia nulităţii pentru neindicarea obiectului capătului de cerere referitor la transmiterea părţilor sociale.

A respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere referitor la confirmările transmiterii părţilor sociale.

În rejudecare (cu privire la partea anulată din sentinţă):

A admis excepţia lipsei coparticipării procesual pasive obligatorii.

A respins capetele de cerere referitoare la transmiterea părţilor sociale şi confirmările de transmitere ca fiind formulate fără respectarea cadrului procesual pasiv obligatoriu.

A menţinut, în rest, sentinţa apelată.

III. Împotriva deciziei civile anterior menţionate a declarat recurs recurenta-reclamantă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S.,

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 23 martie 2018.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta- reclamantă a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., susţinând că prin hotărârea atacată s-au încălcat regulile de procedură prevăzute de lege, că decizia nu cuprinde motivele de drept şi, de asemenea, că aceasta a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Referitor la motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a menţionat că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra introducerii în cauză a persoanei fizice B..

A susţinut că instanţa de apel s-a limitat la a solicita lămuriri suplimentare referitoare la datele de identificare ale persoanei deja introduse în cauză, deşi, în virtutea rolului activ, judecătorul avea obligaţia să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a se preveni orice greşeală, putând dispune, conform art. 22 pct. 3 C. proc. civ., introducerea în cauză a altor persoane vizate de actul a cărui nulitate s-a solicitat.

În consecinţă, în scopul stabilirii cadrului procesual, prin prisma obiectului acţiunii formulate şi a finalităţii urmărite de recurenta-reclamantă, aceasta a arătat că se impune casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se stabili cadrul procesual adecvat, prin introducerea în cauză a terţului vizat de actele a căror nulitate s-a cerut a se constata.

În ceea ce priveşte motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea atacată nu este motivată în limitele exigenţelor impuse de dispoziţile art. 425 alin. (1) lit. b) teza a 3-a C. proc. civ., în sensul că instanţa de apel nu a arătat temeiul legal al litisconsorţiului obligatoriu, nu a ţinut seama de faptul că recurenta-reclamantă a indicat terţul vizat de cesiune şi şi-a îndeplinit obligaţiile procesuale întocmai cerinţelor judecăţii fondului, aşa încât, nedispunerea introducerii în cauză a terţului de către prima instanţă a fost lipsită de temei legal.

Referitor la motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a precizat că au fost încălcate norme de drept material, respectiv art. 91, art. 20 alin. (7), art. 8 şi art. 4 alin. (2) din O.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, aprobată de Legea nr. 596/2002, în raport cu dispoziţiile art. 969, art. 1350, art. 1164 şi art. 1516 din Noul C. civ.

La data de 10.05.2018, pârâta S.C. A. S.A. Bucureşti a formulat întâmpinare şi, totodată, a declarat recurs incident împotriva deciziei nr. 1963/17.11.2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a Cvilă, în dosarul nr. x/2017, invocând motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

A solicitat admiterea recursului incident şi casarea în parte a deciziei atacate în sensul:

- schimbării soluţiei date de către instanţa de apel şi menţinerii soluţiei pronunţate de către instanţa de fond cu privire la excepţia nulităţii pentru neindicarea obiectului capătului de cerere referitor la transmiterea părţilor sociale şi excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere referitor la confirmările transmiterii părţilor sociale;

- admiterii apelului formulat de pârâtă împotriva sentinţei instanţei de fond, cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea parţială a Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor pârâtei nr. 1/28.05.2014 privind revocarea administratorilor şi numirea altor persoane şi, rejudecand acest capăt de cerere, respingerea sa, ca neîntemeiat.

În ce priveşte recursul reclamantei, intimata-pârâtă, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului formulat, ca nefondat

Pe calea recursului incident, intimata-pârâtă S.C. A. S.A. a invocat, în cadrul motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nelegalitatea soluţiei date de către instanţa de apel excepţiei nulităţii pentru neindicarea obiectului capătului de cerere referitor la transmiterea părţilor sociale, intimata-pârâtă susţinând că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 9 alin. (2) raportat la art. 194 lit. c) din C. proc. civ., fiind incidentă sancţiunea nulităţii.

În cadrul motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a invocat nelegalitatea soluţiei dată de către instanţa de apel excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere referitor la confirmările transmiterii părţilor sociale, fiind în prezenţa încălcării de către instanţa de apel a prevederilor art. 98 din Legea nr. 31/1990 şi art. 1179 C. civ.

A mai susţinut nelegalitatea soluţiei dată de către instanţele de fond şi apel cererii având ca obiect anularea parţială a Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor nr. 1/28.05.2014, privind revocarea administratorilor şi numirea altor persoane, arătând că această dezlegare a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, cu referire la modul de soluţionare a excepţiei nulităţii pentru neindicarea obiectului capătului de cerere referitor la transmiterea părţilor sociale şi a excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere referitor la confirmările transmiterii părţilor sociale.

Cât priveşte anularea parţială a Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor a intimatei-pârâtei nr. 1/28.05.2014 referitoare la revocarea administratorilor şi numirea altor persoane, a considerat că soluţia ambelor instanţe, de fond şi apel, este dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 125 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, întrucât calitatea de mandatar în cadrul Adunării Generale a Acţionarilor din 28.05.2014 a lui C. este dată de acte juridice valabil încheiate, care îndeplinesc condiţiile prevăzute de aceste norme legale.

În acelaşi context, intimata-pârâtă a mai învederat că, referitor la reprezentarea acţionarului majoritar de catre C. - respectiv la conţinutul procurii - reprezentantul recurentei-reclamante nu a avut obiecţiuni şi nu a menţionat niciun punct de vedere în cuprinsul Procesului-verbal, trecându-se la discutarea ordinii de şedinţă, ceea ce, raportat la dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, face contestarea hotărârii adunării generale pentru acest motiv, ca inadmisibilă.

A precizat, totodată, că este de acord ca recursurile să fie soluţionate de către completul de filtru, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) teza finală.

Prin întâmpinarea formulată la recursul incident al intimatei-pârâte, depusă la dosar recurs, recurenta-reclamantă a solicitat, în esenţă, respingerea recursului incident, ca nefondat şi a declarat că este de acord ca soluţionarea recursului să se facă în conformitate cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) teza finală C. proc. civ.

IV. Examinând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursurile formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Conform textului art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

În acest context, se reţine că, sub aspectul vizat de motivele recursului principal, decizia atacată în speţă a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel constatând că din cadrul procesual pasiv, ce nu mai poate fi modificat în apel, lipsea tocmai cesionarul acţiunilor, D., cu privire la care părţile nu au solicitat introducerea în cauză, în faţa primei instanţe.

Potrivit textului de lege menţionat, "În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond".

Ca atare, în baza dispoziţiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel a admis excepţia lipsei coparticipării procesual pasive obligatorii şi a respinge capetele de cerere referitoare la transmiterea părţilor sociale şi confirmările de transmitere, ca fiind formulate fără respectarea cadrului procesual pasiv obligatoriu.

În raport de aspectele menţionate, se constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 78 alin. (5) din C. proc. civ., care stabilesc că hotărârea prin care cererea de introducere în cauză a altor persoane a fost respinsă în condiţiile alin. (2), este supusă numai apelului.

Or, recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 78 alin. (5) din C. proc. civ., raportat la textul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. (FOSTĂ AVAS) împotriva deciziei nr. 1963/2017 din 17 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de către intimata-pârâtă, având în vedere caracterul accesoriu al acestei căi de atac în raport cu recursul principal, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 491 coroborate cu cele ale art. 472 alin. (2) teza a III-a din C. proc. civ., va respinge, ca rămas fără efect, recursul incident declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.A. împotriva aceleiaşi decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. (FOSTĂ AVAS) împotriva deciziei nr. 1963/2017 din 17 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Respinge, ca rămas fără efect, recursul incident declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.A. împotriva aceleiaşi decizii.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2019.