Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 92/2019 AI generated

Jurisdictional competence for criminal appeals against tribunal decisions in cases under 200,000 RON threshold

Case Number Decizia nr. 92/2019
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed its own material competence, declaring a declination of jurisdiction to the Suceava Court of Appeal, effectively leaving the lower appellate decision in force pending review by the competent appellate court. The underlying dispute involved a consumer credit agreement, where the bank appealed a tribunal decision that had found specific contract clauses (concerning interest rate modification, allocation commissions, and administration fees) abusive and null, ordering the restitution of excessive sums and the issuance of a new repayment schedule. The decisive legal basis for the Supreme Court's procedural ruling was the unconstitutionality of the statutory threshold that had previously reserved jurisdiction for cases up to 1 million RON, a ruling by the Constitutional Court that lowered the recusal threshold back to 200,000 RON, thereby creating a legislative void that, under the hierarchical pyramid principle of judicial organization, vested jurisdiction for appeals against tribunal decisions in civil matters under this value in the Courts of Appeal rather than the Supreme Court.

Legislator headnote

AI generated

art. 499 C. proc. civ, art. 483 alin. (3) C. proc. civ, art. 132 C. proc. civ, art. 483 din C. proc. civ, art. 483 alin. (2) din C. proc. civ, art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992; Jurisdictional competence for criminal appeals against tribunal decisions in cases under 200,000 RON threshold: The underlying dispute involved a consumer credit agreement, where the bank appealed a tribunal decision that had found specific contract clauses (concerning interest rate modification, allocation commissions, and administration fees) abusive and null, ordering the restitution of excessive sums and the issuance of a new repayment schedule. The decisive legal basis for the Supreme Court's procedural ruling was the unconstitutionality of the statutory threshold that had previously reserved jurisdiction for cases up to 1 million RON, a ruling by the Constitutional Court that lowered the recusal threshold back to 200,000 RON, thereby creating a legislative void that, under the hierarchical pyramid principle of judicial organization, vested jurisdiction for appeals against tribunal decisions in civil matters under this value in the Courts of Appeal rather than the Supreme Court.

Keywords

AI generated
jurisdictional matters legislative competence administration of justice judicial review statutory basis consumer credit

Cited Legislation

AI generated
art. 499 C. proc. civ
Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art.
art. 483 alin. (3) C. proc. civ
1 coroborat cu art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
art. 132 C. proc. civ
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ.
art. 483 din C. proc. civ
1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr.
art. 483 alin. (2) din C. proc. civ
A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".
art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
(1) din Constituţie şi art. 31 alin.
art. 97 pct. 1 din C. proc. civ
Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004
Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art.

Cited Case Law

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

The procedural rule cited in the dispositive to admit the exception of incompetence and order the declination of jurisdiction to the Court of Appeal.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani sub nr. x/2017 la data de 20 martie 2017, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. SA pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate caracterul abuziv şi implicit nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 4.1, art. 4.2, art. 4.3 din contractul de credit ipotecar nr. x/21 martie 2008, referitoare la dreptul băncii de a revizui dobânda, la perceperea comisionului de acordare şi administrare lunară de 0,4% din soldul creditului; să se dispună restituirea sumelor încasate începând cu data de 21 iunie 2008 şi care reprezintă diferenţa dintre dobânda iniţială şi dobânda lunară percepută de bancă după primele 3 luni de creditare, la care se adaugă dobânda legală de la data plătii până la data restituirii efective; şi restituirea sumelor încasate nelegal cu titlu de comision de administrare începând cu data acordării creditului, precum şi a sumei încasate nelegal cu titlu de comision acordare credit la care se adaugă dobânda legală de la data plătii până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 2789 din 7 iunie 2017, judecătoria Botoşani a admis, în parte, cererea de chemare în judecată având ca obiect "restabilire echilibru contractual - obligaţie de a face - pretenţii", formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. SA; a constatat caracterul abuziv al clauzelor contractuale de la art. 4.1. şi art. 4.3, referitoare la comisionul de acordare şi comisionul de administrare din Contractul de credit de credit de consum nr. x din data de 21 martie 2008; a constatat nulitatea absolută a acestor clauze şi obligă pârâta să elimine din contract aceste clauze; a obligat pârâta la emiterea unui nou grafic de rambursare, în sensul celor dispuse prin prezenta hotărâre; a obligat pârâta să restituie reclamantei sumele încasate de la acesta cu titlu de comision de acordare în procent de 2,5% din valoarea creditului şi comisionul de administrare lunară de 0,4% aplicat la valoarea soldului creditului, de la data încheierii contractului la zi, la care se adaugă dobânda legală ce se va calcula de la data încasării fiecărei sume reprezentând aceste comisioane şi până la data achitării integrale a debitului stabilit prin prezenta; a respins capătul de cerere vizând dobânda variabilă, ca neîntemeiat; a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel reclamanta A., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data 28 iulie 2017.

Prin Decizia nr. 1232A din 31 octombrie 2017 Tribunalul Botoşani a respins apelul declarat de B. SA; a admis apelul declarat de A.; a schimbat, în parte, Sentinţa civilă nr. 2789 din 7 iunie 2017 a Judecătoriei Botoşani, în sensul că se constată caracterul abuziv al clauzei de la art. 4.3 din contractul de credit de consum nr. x/21 martie 2008 şi referitor la dreptul băncii de a modifica dobânzile; a obligat intimata-pârâtă să-i plătească apelantei-reclamante sumele achitate în plus cu titlu de dobândă peste procentul de 8,5% stabilit prin contract; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate ce nu sunt contrare prezentei; a obligat intimata - pârâtă să-i plătească apelantei - reclamante suma de 400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată din apel, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. SA Bucureşti, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate şi în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin Decizia nr. 174 din 14 septembrie 2018, Curtea de Apel Suceava a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu art. 96 pct. 3 cu referire la art. 97 pct. 1 coroborat cu art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 23 octombrie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Botoşani, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin Decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Ulterior pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Botoşani, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Suceava, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta B. SA împotriva Deciziei nr. 1232-A din 31 octombrie 2017, pronunţate de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Suceava.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2019.

GGC - CL