Tardy appeal against refusal to refer constitutional exception: strict 48-hour deadline under Law 47/1992
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as tardy the appeal filed by the appellants against the Court of Appeal of Bacău's decision rejecting their request to refer a constitutional unconstitutionality exception to the Constitutional Court, leaving the lower court's ruling on inadmissibility in force. The dispute concerned a challenge to specific procedural civil code provisions and laws regarding insolvency proceedings and appellate jurisdiction, where the appellants attempted to argue the unconstitutionality of legal texts linked to their debt recovery litigation. The decisive legal basis was Article 103 of the Civil Procedure Code, applied in conjunction with Article 29(5) of Law No. 47/1992, which imposes an imperitive 48-hour deadline for appealing decisions rejecting unconstitutionality exceptions; the court found that the appellants filed their appeal two days after the deadline expired without proving any impediment beyond their control, resulting in the loss of the right to have the appeal examined on the merits due to the lapse of the legal time limit.
Legislator headnote
AI generatedart. 24 alin. (1) din C. proc. civ, art. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 25 din C. proc. civ, art. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 101 alin. (2) din C. proc. civ; Tardy appeal against refusal to refer constitutional exception: strict 48-hour deadline under Law 47/1992: Dispoziţiile art. 102. din C. proc. civ. din 1865 menţionează că termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură dacă legea nu dispune altfel.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 19 aprilie 2019
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:
I. Prin decizia civilă nr. 101 din 8 februarie 2019, irevocabilă, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din C. proc. civ. din 1864, art. 41-46 din Legea nr. 85/2014 republicată şi art. 12 alin. (2) secţiunea a 2- a din Legea nr. 85/2011, republicată, formulată de către recurenţii-contestatori A. şi B..
Totodată, a respins recursurile declarate de recurenţii-contestatori A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 675 din 29 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2010.1 şi împotriva sentinţei civile nr. 373 din 13 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2010.1/a3, având ca obiect procedura insolvenţei dosar Tribunal Bacău x/2010, în contradictoriu cu intimaţii C. S.P.R.L. - lichidator judiciar al S.C. D. S.R.L. Bacău şi BEJ E., ca nefondate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, Curtea de Apel Bacău a reţinut că, potrivit textului art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională poate fi sesizată cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate a unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Totodată, a menţionat că, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, nu pot face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Analizând îndeplinirea acestor condiţii instanţa a constatat că prevederile a căror neconstituţionalitate se invocă sunt în vigoare (art. 41 - 46 din Legea nr. 85/2014) sau continuă să producă efecte juridice, în raport de dispoziţiile art. 25 din C. proc. civ. şi nu s-a pronunţat o decizie a Curţii Constituţionale prin care să se constate neconstituţionalitatea acestor prevederi.
În ceea ce priveşte legătura cu soluţionarea cauzei, instanţa a reţinut că această condiţie nu este îndeplinită, întrucât motivele de recurs invocate, pe care instanţa este ţinută a le analiza, nu fac referire la aspectele invocate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate.
Prin urmare, Curtea de Apel Bacău a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
II. Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României din conţinutul deciziei anterior menţionate au declarat recurs, la data de 13 februarie 2019, recurenţii A. şi B..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 21 martie 2019, sub nr. x/2018.
III. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, excepţia tardivităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 102. din C. proc. civ. din 1865 menţionează că termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură dacă legea nu dispune altfel.
În acest context, se constată că, în conformitate cu art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, hotărârea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, poate fi atacată numai cu recurs, la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Potrivit art. 101 alin. (2) din C. proc. civ. din 1865, termenele fixate pe ore încep să curgă de la miezul nopţii zilei următoare, alin. (5) al aceluiaşi articol stabilind că termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.
În acelaşi timp, cu excepţia situaţiilor în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, nerespectarea termenului pentru exercitarea căii de atac atrage decăderea părţii din exerciţiul acestui drept, conform art. 103 din C. proc. civ. din 1865.
Din analiza actelor dosarului, în raport cu consideraţiile teoretice anterior menţionate, Înalta Curte constată că, deşi termenul pentru exercitarea căii de atac se împlinea la 11 februarie 2019, declaraţia de recurs a fost formulată de recurenţii A. şi B. la data de 13 februarie 2019, fiind înregistrată, la aceeaşi dată, la Registratura Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum rezultă din ştampila instanţei aplicată pe document .
Având în vedere că recursul a fost declarat cu depăşirea termenului imperativ de 24 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, precum şi faptul că în cauză nu a fost invocată existenţa vreunei împiedicări datorate unei împrejurări mai presus de voinţa părţilor, Înalta Curte constată că în speţă devin incidente dispoziţiile art. 103 din din C. proc. civ. din 1865, care sancţionează cu decăderea căile de atac exercitate cu nerespectarea termenelor legale, consecinţa fiind aceea a pierderii de către recurenţi a dreptului de a le fi examinată pe fond calea de atac declarată.
Pentru aceste motive, văzând dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în temeiul art. 137 alin. (1) raportat la art. 103 şi art. 310 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii şi va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenţii A. şi B. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României din conţinutul deciziei nr. 101/2019 din 08 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenţii A. şi B. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României din conţinutul deciziei nr. 101/2019 din 08 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2019.