Wage-enforcement challenge and restitution claim remitted to enforcement district court after jurisdictional conflict resolved.

Şedinţa publică din data de 18 aprilie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra - Neamţ la data de 25 aprilie 2018, sub nr. x/2018, contestatoarea COMPANIA JUDEŢEANĂ APA SERV S.A. NEAMŢ a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestaţie la executare şi întoarcerea executării silite, împotriva executării silite începute de Biroul Executorului Judecătoresc "B.", în dosarul de executare nr. 98/2018, deschis la cererea creditorului A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1450/2017 a Tribunalului Neamţ, solicitând: anularea încheierii din data de 12.04.2018 în dosarul nr. x/2018 al B.E.J. "B.", prin care s-au stabilit cheltuieli de executare silită; anularea încheierii de încuviinţare executare silită nr. x/2018 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în cadrul dosarului nr. x/2018; anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc "B."; întoarcerea executării silite şi obligarea salariatului A. la plata sumei de 12.531,4 RON, precum şi anularea raportului de expertiză efectuat de C..

La solicitarea instanţei, contestatoarea a depus la dosar precizări, arătând că înţelege să formuleze şi contestaţie cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu (hotărârea Curţii de Apel).

La termenul din data de 09.10.2018, instanţa, având în vedere precizarea obiectului cererii de chemare în judecată depusă de societatea- contestatoare, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Piatra-Neamţ şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei invocate.

Prin sentinţa civilă nr. 3872, pronunţată la data de 9 octombrie 2018, în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Piatra- Neamţ, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Piatra-Neamţ, invocată din oficiu, şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare şi a contestaţiei la titlu formulate de contestatoarea Compania Judeţeană APA SERV S.A. Neamţ, în contradictoriu cu intimatul A..

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

În analiza excepţiei, instanţa a reţinut că prezenta acţiune, aşa cum a fost precizată, este una complexă, având două capete principale de cerere, respectiv contestaţie la titlu, contestaţie la executare şi un capăt de cerere accesoriu, respectiv întoarcere executare, în drept, instanţa reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (2) din C. proc. civ., "contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută".

Instanţa a reţinut că, potrivit dispozitivului deciziei civile nr. 134/2018 din 31 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, Curtea a admis apelul promovat de D. S.A., a schimbat în parte sentinţa apelată, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta/Compania să plătească reclamantului diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite acestuia, calculate prin raportare la un salariu minim brut corespunzător coeficientului 1 de ierarhizare, egal cu 889 RON, pentru perioada 01.08.2013 - 08.12.2013, respectiv cu salariul minim brut pe economie stabilit prin hotărâri de guvern pentru perioada 09.12.2013 - 08.06.2016 şi cele încasate în perioadele de timp menţionate, precum şi la plata dobânzilor legale aferente acestor sume, calculate până la data plăţii efective.

În pofida acestui dispozitiv care conţine o obligaţie de plată a unor diferenţe salariale, s-a reţinut că prin contestaţia la executare formulată în cauza de faţă, contestatoarea D. S.A. a susţinut că nu există diferenţe de restituit, deoarece instanţa de apel a admis acţiunea numai în măsura în care salariul reclamantului a avut ca bază de referinţă în calcul un salariu mai mic decât salariul minim pe economie stabilit prin lege, conform dispozitivului, fără luarea în considerare a clauzelor nule din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup operatori nr. 1768/09.12.2013 şi din actul adiţional nr. x/27.11.2014.

Contestatoarea a precizat expres că înţelege să formuleze o contestaţie la titlu, pentru lămurirea dispozitivului Deciziei Curţii de Apel, iar D. S.A.

Cum titlul executoriu a cărui lămurire se solicită este reprezentat de decizia civilă nr. 134/2018 din 31 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, instanţa a apreciat că este competentă material să soluţioneze contestaţia la titlu Curtea de Apel Bacău, aceasta fiind "instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută", în sensul art. 714 alin. (2) din C. proc. civ., mai departe, fiind reţinute de către instanţă, prevederile art. 714 alin. (1), art. 651 alin. (1) şi art. 724 alin. (1) C. proc. civ.

În acest context, instanţa a considerat că devin incidente în cauză dispoziţiile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora "(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt", precum şi cele ale art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120".

În prezenta cauză s-a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât fără nici o îndoială capetele principale de cerere se află într-o strânsă legătură, cu atât mai mult cu cât motivele invocate în susţinerea solicitării de anulare a actelor de executare vizează în mod exclusiv interpretarea dispoziţiilor cuprinse în titlul executoriu în baza căruia a fost demarată executarea silită. Astfel, instanţa a considerat că în această ipoteză se instituie un caz de prorogare legală de competenţă, în temeiul conexităţii dintre pretenţiile formulate pe cale principală, prin intermediul aceleiaşi cereri de chemare în judecată, prin urmare, apreciindu-se că instanţei competente să soluţioneze contestaţia la titlu îi revine, prin prorogare legală, şi competenţa de a soluţiona contestaţia la executare şi cererea de întoarcere a executării.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, la data de 03 decembrie 2018, sub nr. x/2018.

Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, prin decizia nr. 262/2019, pronunţată la data de 13 martie 2019, în dosarul nr. x/2018, a disjuns capetele de cerere având ca obiect contestaţie la executare şi întoarcere executare silită; a declinat competenţa de soluţionare a acestora în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă; a respins ca nefondată contestaţia la titlu promovată de contestatoarea COMPANIA JUDEŢEANĂ APA SERV S.A. NEAMŢ, împotriva sentinţei civile nr. 3872 din data de 09.10.2018, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul A..

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Analizând motivarea cererii, Curtea a constatat că se formulează critici diferite. Astfel, pe de o parte, se contestă aspecte privind executarea silită în dosarul de executare nr. 98/2018 al executorului judecătoresc B., iar, pe de altă parte, se antamează aspecte ţinând de însuşi conţinutul titlului executoriu sub aspectele dezlegate în fapt şi drept prin decizia nr. 262/13.03.2019 a Curţii de Apel Bacău, contestatoarea arătând că, în fapt reclamantul a avut un salariu mai mare decât cel prevăzut de hotărârile de Guvern aplicabile.

Faţă de aceste din urmă aspecte, s-a mai reţinut, la prima instanţă au fost cerute precizări contestatoarei, care a arătat că a învestit instanţa şi cu o contestaţie la titlu executoriu, de competenţa instanţei care l-a pronunţat - Curtea de Apel Bacău.

Capetele de cerere referitoare la contestaţia la executare şi întoarcere executare, Curtea a apreciat că sunt de competenţa instanţei de executare care este prima instanţă -Judecătoria Piatra Neamţ care în mod greşit a declinat competenţa Curţii de soluţionare a cererilor de contestaţie la executare şi întoarcere executare Judecătoriei Piatra Neamţ şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat ÎCCJ pentru soluţionarea acestuia.

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe- Judecătoria Piatra - Neamţ şi Curtea de Apel Bacău- s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Judecătoriei Piatra - Neamţ, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Competenţa materială, privită sub aspectul ei funcţional, stabileşte ierarhia pe linie verticală a diferitelor categorii de instanţe - judecătorii, tribunale, curţi de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - care desfăşoară activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.

Sub aspect procesual, competenţa materială determină, în funcţie de obiectul, natura şi valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluţionate numai de anumite categorii de instanţe.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, respectiv delimitarea competenţei între instanţe de acelaşi grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv şi norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Întrucât ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict de competenţă a fost interpretarea diferită a conţinutului cererii de sesizare, respectiv a cererii precizatoare, depuse ulterior de către contestatoare, pentru stabilirea competenţei materiale este necesar a se identifica obiectul cererii, în funcţie de care se va determina şi instanţa competentă în soluţionarea cauzei.

Din cuprinsul cererii de sesizare a instanţei, reiese că contestatoarea Compania Judeţeană Apa Serv S.A. Neamţ a învestit Judecătoria Piatra- Neamţ cu o contestaţie la executare şi cerere de întoarcere a executării silite, prin care a solicitat: anularea încheierii din data de 12.04.2018 în dosarul nr. x/2018 al B.E.J. "B.", prin care s-au stabilit cheltuieli de executare silită; anularea încheierii de încuviinţare executare silită nr. x/2018 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în cadrul dosarului nr. x/2018; anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc "B."; întoarcerea executării silite şi obligarea salariatului A. la plata sumei de 12.531,4 RON, precum şi anularea raportului de expertiză efectuat de C..

De asemenea, prin cererea precizatoare formulată ulterior, la data de 18 septembrie 2018, a invocat şi necesitatea lămuririi dispozitivului hotărârii judecătoreşti reprezentate de Decizia nr. 134/2018 din 31 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bacău cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

Atât practica, cât şi doctrina au confirmat faptul că pe parcursul punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti, ca fază finală a procesului civil, pot apărea diferite incidente procedurale a căror soluţionare legiuitorul a ales să o reglementeze în Cartea a V-a, cap. VI, Noul C. proc. civ., intitulată Contestaţia la executare.

Dispoziţiile art. 712 din actul normativ mai sus menţionat, în temeiul cărora contestatoarea şi-a întreprins demersul judiciar, prevăd că "(1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.

(2) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

(3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale."

Din interpretarea literală a dispoziţiilor legale menţionate, reiese că prevederile art. 712 C. proc. civ. reprezintă cadrul legal pentru controlul legalităţii executării silite în situaţia în care pe parcursul derulării acesteia, părţile sau terţii sunt vătămaţi de modalitatea în care s-a realizat executarea silită, putând astfel obţine anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale şi uneori, chiar lipsirea de efecte juridice a titlului executoriu.

Pe de altă parte, contestaţia la titlu este instituţia destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat, pentru a se putea proceda la executarea silită, neputând fi considerată drept un mijloc procedural destinat a anula sau a modifica titlul executoriu, această finalitate fiind "apanajul" exclusiv al căilor de atac.

Prin urmare, prin intermediul contestaţiei la titlu, nu se pot examina împrejurări de natură a repune în discuţie dispozitivul unei hotărâri judecătoreşti definitive, soluţie ce ar putea afecta grav principiul autorităţii de lucru judecat.

În cauza supusă analizei, prin precizarea depusă ulterior cererii de sesizare şi a cărei natură juridică a fost interpretată în mod diferit de către instanţele aflate în conflict, contestatoarea a invocat necesitatea lămuririi titlului executoriu, pe calea contestaţiei la titlu, care a fost analizată de către Curtea de Apel Bacău (instanţă competentă, în lumina dispoziţiilor art. 714 alin. (3) "Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută."), urmare disjungerii de celălalt demers de care a uzitat, contestaţia la executare.

Prin urmare, din această perspectivă, celelalte solicitări ale contestatoarei în legătură cu modalitatea în care a fost pusă în executare hotărârea judecătorească, atrag incidenţa dispoziţiilor art. 712 şi urm. C. proc. civ., dispoziţii legale care reglementează soluţionarea incidentelor apărute în cursul executării silite, obiectul cererii formulate de contestatoare fiind reprezentat, în acest caz, doar de contestaţie la executare.

Înalta Curte reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 99 alin. (1) din C. proc. civ., când, reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe, instanţa sesizată va dispune disjungerea şi îşi va declina în mod corespunzător competenţa."

De asemenea, art. 99 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt".

Potrivit art. 713 alin. (1) C. proc. civ. "contestaţia se introduce la instanţa de executare", însă alin. (3) al aceluiaşi text legal stabileşte, cu caracter de excepţie de la alin. (1), "contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută".

Pornind de la conţinutul dispoziţiilor legale mai sus evocate, Înalta Curte constată, în raport cu cererile deduse judecăţii, că nu ne aflăm într-una dintre ipotezele prescrise de art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., astfel încât competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare şi a cererii privind întoarcerea executării silite, care au format obiectul disjungerii de contestaţia privind lămurirea titlului executor, revine instanţei de executare, determinată potrivit regulilor enunţate de art. 651 din C. proc. civ., şi anume- în speţă, Judecătoriei Piatra - Neamţ.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

(3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Întrucât părţilor nu li se permite să deroge de la dispoziţiile art. 651 C. proc. civ., prin alegerea unei alte instanţe decât cea de executare, rezultă că aceste dispoziţii legale instituie un caz de competenţă teritorială exclusivă; or, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., competenţa teritorială exclusivă este una de ordine publică.

Dat fiind că cererea de încuviinţare a executării silite se soluţionează de către instanţa de executare, conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că prin admiterea acestei cereri se determină, implicit, şi instanţa de executare competentă teritorială să soluţioneze incidentele procedurale ce s-ar ivi în cursul executării silite.

Astfel, se reţine că prin încheierea civilă nr. 1016 din 07.03.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Piatra - Neamţ a constatat că este competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 98/2018 şi, totodată, a admis această cerere.

Or, ca efect al încuviinţării executării silite în dosarul execuţional anterior menţionat, Judecătoria Piatra - Neamţ a devenit instanţa de executare în sensul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere că şi contestaţia la executare formulată în prezenta cauză constituie, de asemenea, un incident procedural apărut în cursul executării silite, competenţa de soluţionare a contestaţiei revine tot acestei Judecătorii, ca instanţă de executare, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În plus, în aplicarea art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., din actele dosarului rezultă că debitoarea Compania Judeţeană Apa Serv S.A. Neamţ are sediul în Piatra- Neamţ, str. x, jud. Neamţ.

Prin urmare, întrucât legiuitorul prin dispoziţiile legale mai sus evocate, a stabilit că judecătoriile au plenitudine de competenţă în soluţionarea cererilor de contestaţie la executare, Judecătoria Piatra - Neamţ va fi competentă material să soluţioneze contestaţia la executare formulată de contestatoarea COMPANIA JUDEŢEANĂ APA SERV S.A. NEAMŢ, în contradictoriu cu A., în Dosarul de executare nr. 98/2018 al B.E.J. "B." şi,

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) şi alin. (3) prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra - Neamţ.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra - Neamţ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2019.