Special administrator remuneration in insolvency: cassation allowed, appeal decision quashed and case remanded

Şedinţa publică din data de 18 aprilie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 254/A din 25 octombrie 2017 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 616 din 22.05.2017, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate şi, în rejudecarea procesului după casare, admiterea acţiunii şi obligarea intimatelor- pârâte la plata către recurentul- reclamant a remuneraţiilor lunare de 4.500 RON lunar, începând cu data de 4.11.2013 şi până la data încetării mandatului său de administrator special în procedura insolvenţei Societăţii "Drumuri şi Poduri" S.A. Galaţi, sumă ce urmează a fi acordată cu reţinere la sursă, deci, după plata impozitului şi contribuţiilor datorate la bugetul de stat şi fondurile speciale, potrivit legislaţiei în vigoare la data scadenţei obligaţiei de plată; cu obligarea intimatelor- pârâte şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze, în toate fazele de judecată.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) noul C. proc. civ., recurentul- reclamant a criticat decizia recurată pentru nelegalitate, considerând că aceasta a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material constând în dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 85/2006 privind insolvenţa, sens în care, a relevat istoricul cauzei şi a invocat, în esenţă, următoarele:

Efectul imediat al soluţiei Curţii de Apel este că plata remuneraţiei pentru activitatea prestată de recurentul- reclamant trebuie să se facă din conturile Societăţii "Drumuri şi Poduri" S.A., aşa cum a hotărât Adunarea Generală a Acţionarilor, în fapt, acţionarul unic în societate, deşi hotărârea acestuia încalcă dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 85/2006, text invocat ca temei juridic în susţinerea acţiunii, iar judecătorul are posibilitatea să îndepărteze de la aplicare un text ilegal dintr-un act juridic civil şi să aplice normele imperative ale legii, aşa cum s-a solicitat prin acţiunea introductivă, ţinând seama de faptul că, potrivit art. 1270 C. civ. (fostul art. 969 din vechiul C. civ.), forţa obligatorie a deciziei vizând mandatul recurentului- reclamant se menţine în condiţiile unui contract valabil încheiat, decizia modificându-se/încetând din cauze autorizate de lege, în sensul că nu îţi produce efecte juridice, parţial, în ceea ce priveşte plata remuneraţiei administratorului special din fondurile Societăţii "Drumuri şi Poduri" S.A.

Prin urmare, apreciază recurentul- reclamant că nu are relevanţă în privinţa sa pronunţarea sau nu a unei sentinţe judecătoreşti de constatare a nulităţii absolute parţiale, cât priveşte sursa de plată a remuneraţiei, Decizia nr. 1 din 3.03.2014 pentru încălcarea normei imperative din cuprinsul legii.

A arătat recurentul- reclamant că decizia acţionarului unic nr. 1/3.03.2014, calificată de instanţa de fond şi apel ca act juridic civil, cuprinde toate elementele necesare pentru ca instanţa să dea efect juridic acestei hotărâri în limitele legii, conform voinţei emitentului, începând cu data de 4.11.2013, întrucât constituie dovada unui acord (contract de mandat) între părţi vizând administrarea societăţii în limitele mandatului de administrator special, devenind aplicabile dispoziţiile art. 1268 alin. (3) C. civ., astfel că decizia trebuie interpretată în sensul în care produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul, sens în care, a invocat dispoziţiile art. 1325 C. civ.

Decizia în discuţie nu lasă nicio îndoială asupra intenţiei de a produce efectele juridice corespunzătoare, plata remuneraţiei lunare, nu cuprinde dispoziţii contrare legii cu privire la ceea ce interesează pe recurent în prezenta cauză, plata remuneraţiei lunare:

"Decide: Remuneraţia lunară în cuantum de 4.500 RON/lună brut pentru administratorul special A. începând cu data numirii în această funcţie, respectiv, 4.11.2013".

A susţinut recurentul- reclamant că, din moment ce Consiliul Judeţean Galaţi şi-a însuşit hotărârea reprezentantului său, pe care a dus-o la cunoştinţa administratorului judiciar, având în vedere că activitatea administratorului special a fost prestată, refuzul acţionarului unic de a respecta Legea nr. 85/2006 apare ca nejustificat.

Concluzionând, recurentul- reclamant a arătat că, faţă de această situaţie, şi faţă de dispoziţiile exprese ale Legii nr. 85/2006, nelegal plata remuneraţiilor sale a fost refuzată, deşi dreptul la remuneraţie este recunoscut de dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 85/2006, lege care se aplică cu prioritate faţă de dispoziţia din Decizia nr. 1 a reprezentantului Consiliului Judeţean Galaţi din data de 3.03.2014, act juridic civil care îşi produce efecte numai în măsura în care este conform/în limitele legii, conform art. 1270 şi 1325 C. civ.

Intimaţii- pârâţi CONSILIUL JUDEŢEAN GALAŢI- PRIN PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEŢEAN GALAŢI şi UNITATEA ADMINISTRATIV- TERITORIALĂ JUDEŢUL GALAŢI- PRIN PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEŢEAN GALAŢI, cărora li s-a comunicat cererea de recurs, faţă de dispoziţiile art. 490 alin. (2) teza I C. proc. civ., cu referire la art. 471 alin. (5) din Legea nr. 134/2010- noul C. proc. civ., raportat la art. XVII alin. (3) şi art. XV alin. (3) din Legea nr. 2/2013, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca netemeinic şi nefondat, şi menţinerea sentinţei civile nr. 616/2017 pronunţate de Tribunalul Galaţi şi a deciziei nr. 254/A/25.10.2017 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, ca fiind legale şi temeinice.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este fondat urmând a fi admis, şi a se dispune casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În cauza dedusă judecăţii, reclamantul A. a învestit instanţa Tribunalului Galaţi cu o cerere de chemare în judecată a pârâţilor Consiliul Judeţean Galaţi- prin Preşedintele Consiliului Judeţean Galaţi şi Unitatea Administrativ- Teritorială Judeţul Galaţi- prin Preşedintele Consiliului Judeţean Galaţi, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 153.000 RON reprezentând remuneraţii lunare pe perioada 4.11.2013 şi în continuare, până la data încetării mandatului său de administrator special în procedura insolvenţei Societăţii "Drumuri şi Poduri" S.A. Galaţi, pe temeiul dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 85/2006.

În esenţă, critica adusă de acesta deciziei instanţei de apel constă în aplicarea greşită a art. 18 din Legea nr. 85/2006, întrucât, plata remuneraţiilor sale a fost refuzată, deşi dreptul la remuneraţie este recunoscut de aceste dispoziţii, care se aplică cu prioritate faţă de dispoziţia din Decizia nr. 1 a reprezentantului Consiliului Judeţean Galaţi din data de 3.03.2014.

În legătură cu această critică, Înalta Curte reţine următoarele:

Instituţia administratorului special a fost reglementată pentru prima dată în materia insolvenţei prin Legea nr. 85/2006, care a adus ca noutate reprezentarea acţionarilor/asociaţilor debitorului în procedură de către o persoană desemnată de aceştia, numită "administrator special" şi a înlocuit Adunarea Generală a Membrilor sau Asociaţilor, respectiv, a acţionarilor şi a reprezentantului membrilor sau asociaţilor/acţionarilor debitorului persoană juridică.

Administratorul special este, potrivit art. 3 pct. 26 din Lege, "reprezentantul desemnat de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică, împuternicit să efectueze în numele şi pe contul acestuia actele de administrare necesare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să îşi administreze activitatea şi să le reprezinte interesele în procedură pe perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare."

În lumina acestor dispoziţii, administratorul special, ca şi participant în procedura insolvenţei, nu este reprezentantul debitorului în insolvenţă, ci este reprezentantul asociaţilor/acţionarilor debitorului, calitate în care, reprezintă în procedură interesele acestora şi, respectiv, exercită anumite drepturi ale debitorului.

În acest sens, prin dispoziţiile art. 18 alin. (1) teza I din Legea nr. 85/2006, s-a statuat că: "După deschiderea procedurii, adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societăţii şi ale acestora şi să participe la procedură, pe seama debitorului".

Înalta Curte constată că art. 18 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 stabileşte că administratorul special reprezintă interesele asociaţilor/acţionarilor debitorului, astfel încât, asociaţii/acţionarii nu mai participă direct la procedură, căci ei sunt reprezentaţi de administratorul special, pe cheltuiala acestora- plata remuneraţiei.

Pornind de la aceste texte de lege, Înalta Curte reţine că în mod greşit şi cu încălcarea evidentă a art. 18 din Legea nr. 85/2006 instanţa de apel a apreciat că izvorul obligaţiei de plată pentru remuneraţia recurentului- reclamant îl constituie Decizia nr. 1/2014, coroborată cu restul înscrisurilor emise de către acţionarul unic, iară nu însăşi calitatea acestuia de administrator special derivată din lege, pentru activitatea prestată.

Indiferent de modalitatea desemnării sale, administratorul special este numit la momentul deschiderii procedurii insolvenţei, atât în vederea apărării drepturilor şi intereselor debitorului şi ale asociaţilor, cât şi pentru a asigura gradul ridicat de transparenţă şi previzibilitate în procedura de redresare a debitorului sau de valorificare a activelor acestuia, iar pentru activitatea prestată în realizarea procedurii insolvenţei acesta urmează a fi remunerat ("va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, … administrator special, care să reprezinte interesele societăţii … şi să participe la procedură"), astfel cum prevăd imperativ şi fără cale de interpretare dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 85/2006, dispoziţii încălcate de către instanţa de apel.

În acest caz, remuneraţia administratorului special şi obligaţia de plată a acesteia îşi au izvorul în lege, şi nu în actul material prin care s-a stabilit remuneraţia, cum greşit reţine Curtea de Apel- Decizia nr. 1 a reprezentantului Consiliului Judeţean Galaţi din data de 3.03.2014.

Atare remuneraţie este o cheltuială a procedurii insolvenţei, şi administratorul special trebuie plătit, fie din averea debitorului, fie că este o sumă ce trebuie suportată de acţionari/asociaţi deoarece acestora le profită activitatea administratorului special, şi în acest sens este însăşi dispoziţia legii.

În concluzie, dreptul la remuneraţie fiind expres prevăzut de lege, indiferent de cât timp a trecut de la momentul deschiderii procedurii sau de la data ori modalitatea desemnării administratorului special, după caz, plata sumelor cu acest titlu este obligatorie, astfel cum prevăd dispoziţiile inserate în alin. (1) al art. 18 din Legea nr. 85/2006, modificată.

Prin urmare, instanţa supremă apreciază că decizia civilă nr. 254/A din 25 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, încalcă prevederile legale imperative ale art. 18 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Pentru aceste motive, constatând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 497 alin. (1) teza I din acelaşi act normativ, va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 254/A din 25 octombrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2019.