Waiver of civil appeal treated as desistance under Article 463 Civil Procedure Code
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice took act of the claimant-recurrent's voluntary waiver of his appeal (renunțare la judecată) against the Court of Appeal's decision, and consequently dismissed the counter-recurrent defendant's incident appeal as having no legal effect, thereby leaving the original Court of Appeal decision, which had upheld the Tribunal's judgment, in full force. The dispute involved a civil litigation where the claimant-recurrent filed a principal appeal and the defendant filed an incident appeal against a lower court's decision, but the claimant subsequently submitted a written request to withdraw the appeal and waive the appeal proceedings. The court distinguished this procedural act from a simple withdrawal of the claim, applying Article 463(1) of the Code of Civil Procedure regarding the waiver of appeal rights, and dismissed the incident appeal under Article 491(1) in conjunction with Articles 463 and 496, affirming the principle of party autonomy (disponibilitatea) in civil procedure without conducting further substantive investigation.
Legislator headnote
AI generatedart. 406 alin. (1) din C. proc. civ, art. 463 alin. (1) din C. proc. civ, art. 463 din C. proc. civ; Waiver of civil appeal treated as desistance under Article 463 Civil Procedure Code: The dispute involved a civil litigation where the claimant-recurrent filed a principal appeal and the defendant filed an incident appeal against a lower court's decision, but the claimant subsequently submitted a written request to withdraw the appeal and waive the appeal proceedings. The court distinguished this procedural act from a simple withdrawal of the claim, applying Article 463(1) of the Code of Civil Procedure regarding the waiver of appeal rights, and dismissed the incident appeal under Article 491(1) in conjunction with Articles 463 and 496, affirming the principle of party autonomy (disponibilitatea) in civil procedure without conducting further substantive investigation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe main legal basis cited in the dispositive orders to justify taking act of the waiver of the appeal proceedings and dismissing the incident appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 18 aprilie 2019
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 1387, pronunţată la data de 28 septembrie 2017, în dosarul nr. x/2015, a respins apelurile formulate de către apelantul - reclamant A. şi apelanta - intervenientă forţată B., împotriva încheierii de şedinţă din data de 21.04.2016 şi sentinţei civile nr. 304/01.02.2017 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a civilă în dosarul nr. x/2015 şi de către apelanta - pârâtă C. S.A. Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 304/01.02.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a civilă în dosarul nr. x/2015, ca nefondate; a luat act că apelantul - reclamant A. şi apelanta - intervenientă forţată B. şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată din apel pe cale separată şi a luat act că apelanta - pârâtă C. S.A. nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen, reclamantul A., cât şi pârâta C. S.A. BUCUREŞTI- recurs incident.
Prin încheierea de şedinţă de la 10 octombrie 2018, pronunţată în Complet de Filtru, în dosarul nr. x/2015, s-au respins excepţia tardivităţii recursului incident invocată de recurentul- reclamant A., şi excepţia nulităţii recursului invocată de recurenta- pârâtă C. S.A.; a fost admis în principiu recursul principal declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1387 din 28 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi recursul incident declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva aceleiaşi decizii, şi s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la data de 30 ianuarie 2019, cu citarea părţilor, termen preschimbat ulterior, pentru 18 aprilie 2019.
Prin cererea scrisă de renunţare la judecată, înregistrată la data de 17 decembrie 2018, sub nr. x, recurentul- reclamant A. a arătat că înţelege să îşi retragă recursul formulat şi să renunţe la judecata căii de atac a recursului ce face obiectul dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul I.C.C.J., secţia a II-a civilă, în temeiul art. 406 alin. (1) din Noul C. proc. civ.
Cererea de renunţare la judecată a fost formulată personal, semnată, şi, în acest sens, recurentul- reclamant a ataşat o copie a cărţii sale de identitate.
Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului declarat, având în vedere cererea de renunţare la recurs, va luat act de manifestarea de voinţă a recurentului- reclamant.
Într-adevăr, recurentul- reclamant şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 406 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cărora:
"(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă", însă în speţa de faţă nu sunt aplicabile aceste dispoziţii deoarece, din conţinutul cererii depuse, rezultă cu certitudine că, recurentul-reclamant a renunţat la recursul formulat, nu la judecarea cererii de chemare în judecată:
"înţelegem să ne retragem recursul formulat şi să renunţăm la judecata căii de atac a recursului ce face obiectul dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul I.C.C.J., secţia a II-a civilă".
În aceste condiţii devin aplicabile dispoziţiile art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora: achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.
Având în vedere faptul că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata cererii de recurs, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentului, care nu este supus cenzurii Înaltei Curţi;
Respectând, astfel, principiul disponibilităţii părţilor care guvernează procesul civil, Înalta Curte constată că, în cauză, recurentul- reclamant A. a renunţat la judecata căii extraordinare de atac, sens în care va lua act de cererea formulată.
Date fiind dispoziţiile legale arătate şi aspectele asupra cărora sunt limitate dezbaterile în ipoteza intervenirii manifestării procesuale a renunţării la judecată, când instanţa nu mai poate face acte de cercetare judecătorească asupra altor chestiuni legate de drepturile deduse judecăţii ori de calităţile părţilor implicate în litigiu, Înalta Curte, în temeiul art. 463 din C. proc. civ., va lua act de cererea de renunţare la judecata căii de atac deja exercitată de către reclamantul A..
Cât priveşte recursul incident declarat de pârâta C. S.A. BUCUREŞTI, faţă de soluţia dată recursului principal, Înalta Curte, în temeiul art. 491 alin. (1) teza I Noul C. proc. civ., raportat la art. 463 şi art. 496 din acelaşi Cod, va respinge recursul incident, ca rămas fără efect.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de recurentul- reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1387 din 28 septembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Respinge recursul incident declarat de recurenta- pârâtă C. S.A. BUCUREŞTI împotriva aceleiaşi decizii, ca rămas fără efect.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2019.