Extraordinary appeal dismissed as time-barred: loss of right to contest final judgment under mandatory one-year limit

Şedinţa publică din data de 18 aprilie 2019

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 3965, pronunţată la data de 11 decembrie 2014, în dosarul nr. x/2011, a constatat nulitatea cererii de recurs declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 338 din 29 mai 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare, reclamanta A., la data de 13 martie 2019 (data poştei înscrisă pe plicul de expediere, dosar nr. x/2019), motivele contestaţiei fiind depuse ulterior, la data de 15.04.2019.

Faţă de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuia efectuat un act de procedură conduce la decăderea din dreptul de a efectua acel act.

În speţă, termenul de formulare a contestaţiei în anulare urmează a fi verificat în raport de dispoziţiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, contestaţia în anulare se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei până la împlinirea termenului stabilit de art. 401 alin. (1) lit. b) sau c) împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

Dispoziţiile art. 3712 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, plantaţii ori altei lucrări sau luarea unei alte măsuri dispuse de lege.

Decizia contestată în prezenta cauză, respectiv, decizia nr. 3965 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost pronunţată la data 11 decembrie 2014.

Prin această decizie s-a constatat nulitatea cererii de recurs formulate de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 338 din 29 mai 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ., decizie irevocabilă. Cum prin decizia nr. 3965 a Înaltei Curţi a fost soluţionat un recurs, în aplicarea art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., această hotărâre este irevocabilă.

Totodată, această decizie nu se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită, deoarece nu cuprinde vreo dispoziţie de stabilire a unei obligaţii, în sarcina vreuneia dintre părţi, susceptibilă de executare silită, în sensul dispoziţiilor art. 3712 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, sunt incidente dispoziţiile art. 319 alin. (2) teza finală C. proc. civ., potrivit cărora contestaţia în anulare trebuia introdusă în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii irevocabile a acesteia.

Or, în speţă, decizia atacată a fost pronunţată la data de 11 decembrie 2014, iar contestatoarea a formulat contestaţie în anulare la data de 13 martie 2019, aşa cum reiese din ştampila poştei aplicată pe plicul de expediere, aflată la dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deci, mult cu depăşirea termenului legal de un an de la data rămânerii irevocabile a deciziei contestate, care în acest caz este chiar data pronunţării acesteia.

Cum termenul de un an este un termen obiectiv şi imperativ, înlăuntrul căruia trebuie îndeplinit actul de procedură al declarării căii de atac, exercitarea contestaţiei în anulare cu depăşirea acestui termen se sancţionează cu decăderea aşa cum prevăd dispoziţiile art. 103 C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedară în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte, că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.

Ca atare, formularea în cauză a contestaţiei în anulare de către reclamantă abia la data de 13 martie 2019 a fost făcută cu nesocotirea termenului stipulat în mod imperativ de lege, aspect care conduce la stingerea dreptului procedural în temeiul căruia instanţa ar fi putut să supună examinării calea extraordinară de atac.

Obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

Or, neexercitarea dreptului procesual- în speţă, a contestaţiei în anulare- în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

În speţă, aşadar, se reţine că, contestatoarea A. a încălcat prevederile art. 319 C. proc. civ., deoarece a formulat contestaţia în anulare cu depăşirea termenului legal prevăzut de textul menţionat, împrejurare faţă de care, dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei de tardivitate, celelalte aspecte învederate nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii fiind o excepţie procesuală absolută şi dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

Pentru aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare de retractare a fost depăşit în temeiul art. 319 alin. (2) teza finală raportat la art. 103 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare, ca tardiv formulată, excepţia tardivităţii declarării acestei căi de atac fiind una de ordine publică, absolută astfel încât admiterea acesteia împiedică instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare să analizeze această cerere pe fond.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 3965 din 11 decembrie 2014, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2019.