Nullity of cassation appeal for failure to structure grounds within statutory limitations

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată în urma declinării competenţei de către Tribunalul Braşov, revizuentul A., prin mandatar B., a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 519/Ap din 04 aprilie 2017, pronunţate de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2016 şi a deciziei civile nr. 1325 din 22 septembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2017, anularea celor două hotărâri potrivnice şi rejudecarea cauzei.

Prin decizia civilă nr. 430/Ap din 17 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, cererea de revizuire a fost respinsă.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A., prin mandatar B., a declarat recurs, motivele fiind, în esenţă, următoarele:

Instanţa nu a efectuat cercetarea pe fond a cauzei, conform art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Instanţa avea obligaţia de a se pronunţa conform deciziei nr. 519/2017 a Tribunalului Braşov, care recunoaşte existenţa unei duble impuneri, prin intermediul executorului judecătoresc.

Hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 4 din Protocolul nr. 7 al C.E.D.O.

Instanţele de judecată nu au ţinut cont de faptul că maşina este vândută şi radiată din registrul auto de pe numele revizuentului.

Deşi revizuentul a cerut întoarcerea executării silite, conform art. 722 alin. (1) din C. proc. civ., instanţele nu s-au pronunţat asupra acestui aspect.

Curtea de Apel Braşov a respins cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 1325/2017, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în condiţiile în care cauza nu s-a judecat la această secţie, fiind vorba despre un alt dosar.

Decizia recurată nu poartă semnătura membrilor completului de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe art. 722 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor, care au fost invitate să depună puncte de vedere.

Recurentul a depus in asemenea punct de vedere.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite de către recurentă.

Conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) statuând sancţiunea nulităţii pentru ipoteza în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul legii de procedură anterioare sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

Înalta Curte constată că recurentul a indicat ca temei de drept al cererii dispoziţiile art. 722 alin. (1) C. proc. civ. şi că nici unul dintre argumentele în susţinerea cererii nu se încadrează în motivele expres şi limitativ prevazute de lege, respectiv în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Mai mult decât atât, aspectele vizând situaţia de fapt, invocate de către recurent, nu pot face obiectul analizei în recurs, în condiţiile în care motivele de casare nu permit reexaminarea situaţiei de fapt.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A., prin mandatar B., împotriva deciziei civile nr. 430/Ap din 17 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 aprilie 2019.