Arbitral annulment action: appellate dismissal of annulment final under pre-2017 Code of Civil Procedure, bar on cassation appeal

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la 16 septembrie 2015 sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIŞ, solicitând instanţiei de judecată ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că au fost îndeplinite obligaţiile prevăzute la art. 7 lit. o) din contractul nr. x/30.04.2009 şi la art. 6 alin. (14) din contractul nr. x/30.04.2010, pe care le-a încheiat cu pârâta; să se dispună anularea celor două sancţiuni şi să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 9.181,55 RON, (actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală), reprezentând suma reţinută în mod abuziv de către aceasta, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1242 din 16 februarie 2016, Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată la 02 martie 2016.

Prin sentinţa civilă nr. 765/2016 din 19 aprilie 2016, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Comisiei de Arbitraj.

Prin hotărârea arbitrală nr. 78 din 30 iunie 2016, pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj în dosarul nr. x/2016, a fost admisă în parte cererea de arbirare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtei CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIŞ. S-a constatat că au fost îndeplinite obligaţiile prevăzute la art. 7 lit. o) şi art. 6 alin. (14) din contractul nr. x/30.04.2009 de furnizare de medicamente cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu, precum şi a unor materiale sanitare specifice care se acordă pentru tratamentul ambulatoriu al bolnavilor incluşi în unele programe naţionale de sănătate cu scop curativ, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus anularea celor două sancţiuni şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 9.182,55 RON, fără actualizarea acesteia cu indicele de inflaţie şi dobânda legală. A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei arbitrale, CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIŞ a formulat acţiune în anulare, înregistrată la data de 19 aprilie 2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 3757 din 17 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia Civilă.

Prin încheierea nr. 2F din 08 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a scos cauza de pe rol şi a înaintat cererea, spre soluţionare, Curţii de Apel Bucureşti, secţia Civilă care soluţionează litigii cu profesionişti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a VI-a sub nr. x/2018 la 14.03.2013.

Prin sentinţa civilă nr. 37 din 19 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respinsă acţiunea în anulare formulată de CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIŞ împotriva hotărârii arbitrale nr. 78 din 30 iunie 2016, pronunţate de Comisia Centrală de Arbitraj în dosarul nr. x/2016.

CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIŞ a declarat recurs împotriva acestei decizii, motivele fiind, în senţă, următoarele:

Hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material: art. 2 alin. (1) lit. c), art. 2 alin. (1) lit. b), art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ; Ordinul nr. 178/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în vigoare la data efectuării controlului; art. 99 lit. n) secţiunea 2 capitolul 3 din H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea contractului cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010; art. 7 alin. (2) din Anexa nr. 30 la Ordinul comun MSP/CNAS nr. 416/428/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2009; art. 7 alin. (2) din Anexa nr. 30 la Ordinul nr. 265/408/2010; art. 7 pct. 14 cap. V Anexa nr. 31 din Ordinul comun MSP/CNAS nr. 265/408/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010 şi prevederile art. 7 pct. 14 din contractul nr. x/2010 încheiat între părţi.

Sentinţa recurată este rezultatul aplicării greşite a legii materiale, a lipsei analizării şi interpretării probatoriului administrat, or această situaţie echivalează cu lipsa de motivare a hotărârii atacate, deoarece prima instanţă avea obligaţia de a arăta în sentinţa recurată considerentele care au format propria convingere în sensul respingerii acţiunii în anulare.

Recurenta susţine excepţia tardivităţii formulării acţiunii iniţiale de către S.C. A. S.R.L., respinsă de Comisia Centrală de Arbitraj şi de Curtea de Apel Bucureşti.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice. De asemenea, art. 2 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege prevede că este "autoritate publică - orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică".

Raportat la aceste dispoziţii legale, raportul de control nr. x/02.11.2010 şi anexa nr. 11025/23.03.2012 la raportul de audit public intern nr. 9/18.05.2011 sunt acte administrative. Raportul de control a fost emis în baza Ordinului nr. 178/2008, fiind act administrativ, aspect ignorat de prima instanţă.

Aşadar, având în vedere dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă (...)", or suma de 9.181,55 RON provine din cele două acte administrative enunţate mai sus.

Societatea a formulat o contestaţie la data de 08.02.2013, înregistrată sub nr. x iar acţiunea iniţială a fost introdusă la data de 16.09.2015, peste termenul legal prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, recurenta arată că a încheiat cu S.C. A. S.R.L. contracte de furnizare de medicamente cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu, precum şi a unor materiale sanitare specifice care se acordă pentru tratamentul în ambulatoriu bolnavilor incluşi în unele programe naţionale de sănătate cu scop curativ, în cadru sistemului de asigurări de sănătate, înregistrate sub nr. x/30.04.2009 şi nr. y/30.04.2010.

La 27.10.2010 s-a efectuat o acţiune de control la intimată pentru a se verifica activitatea desfăşurată de aceasta în perioada 01.01.2009-31.08.2012.

Sumele încasate necuvenit de la fond se recuperează de la furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale care au avut sau au relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate, în termenul de prescripţie de 3 ani, aşa cum prevede punctul 2.9.3 din Anexa la Ordinul nr. 178/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în vigoare la data efectuării controlului.

Valorificarea acţiunilor de control se face prin întocmirea de către echipa de control a unui raport de control, fapt care s-a şi concretizat prin întocmirea raportului nr. x/02.11.2010.

Constatările din anexa la raportul de audit nr. 9/18.05.2011 şi din raportul de control nr. x/02.11.2010 sunt temeinice şi legale, întrucât intimata, în lunile iulie şi august 2010 a eliberat prescripţii medicale fără a fi anulate D.C.I.-urile care nu au fost eliberate în faţa primitorilor, pe toate exemplarele prescripţiilor medicale, astfel nefiind respectate prevederile art. 99 lit. n) secţiunea 2 capitolul 3 din H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea Contractului cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010, precum şi dispoziţiile art. 7 pct. 14 cap. V Anexa nr. 31 din Ordinul comun MSP/CNAS nr. 265/408/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010 şi prevederile art. 7 pct. 14 din contractul nr. x/2010 încheiat între părţi.

A fost diminuată cu 10% suma cuvenită pentru lunile iulie 2010 şi august 2010, perioada în care s-a înregistrat nerespectarea obligaţiilor contractuale, având în vedere prevederile art. 109 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 262/2010, dispoziţiile art. 10 alin. (2) lit. a) din Anexa nr. 31 din Ordinul nr. 265/408/2010 şi art. 10 alin. (2) lit. a) din contractul nr. x/30.04.2010.

Ordinul nr. 178/2008 prevede la punctul 5.2.3.4.:

"la întocmirea raportului de control se vor respecta următoarele reguli:

c) măsurile propuse trebuie să fie în concordanţă cu prevederile legale în vigoare. De asemenea, acestea trebuie să fie în concordanţă cu constatările şi concluziile din raport. Măsurile propuse vor fi proporţionale cu faptele, fezabile şi oportune".

După întocmirea raportului, echipa de control l-a înaintat spre aprobare. Preşedintele-director general al C.A.S. Timiş a aprobat raportul de control.

În ceea ce priveşte reţinerea sumei de 6.440,73 RON, intimata a încălcat prevederile art. 7 alin. (2) din Anexa nr. 30 la Ordinul comun MSP/CNAS nr. 416/428/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile acordări asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2009, respectiv dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Anexa nr. 30 la Ordinul nr. 265/408/2010.

Aşadar, suma de 9.182,55 RON a fost corect reţinută, rapoartele de control emise de C.J.A.S. Timiş fiind temeinice şi legale.

Înalta Curte a dispus efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost întocmit şi comunicat părţilor, care au fost invitate să depună puncte de vedere cu privire la raport.

Intimata a depus un asemenea punct de vedere.

Analizând recursul declarat, Înalta Curte reţine următoarele:

Prezentul recurs este formulat împotriva sentinţei civile nr. 37 din 19 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din noul C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Dispoziţiile art. 613 alin. (4) din noul C. proc. civ., raportat la alin. (3) al aceluiaşi articol, prevăd că numai hotărârea prin care curtea de apel a admis acţiunea în anulare şi a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului, în acest sens apreciind şi Curtea Constituţională în decizia nr. 100/2017 din 07.03.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 532 din 07 iulie 2017, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 613 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la data de 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) din noul C. proc. civ., în sensul că "(4) Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului".

Conform prevederilor art. 24 din noul C. proc. civ., "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Raportat la faptul că cererea arbitrală a fost înregistrată în anul 2016 pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj, la momentul înregistrării acţiunii fiind în vigoare dispoziţiile art. 613 alin. (3) şi alin. (4) C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile curţii de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acţiunii în anulare, împotriva sentinţei civile nr. 37 din 19 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIŞ împotriva sentinţei civile nr. 37 din 19 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 aprilie 2019.