Aircraft relocation dispute: plaintiff's exclusive right to choose forum among multiple competent jurisdictions under Art. 112(1) CPC despite declinations between courts

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de ordonanţă preşedinţială înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2018 şi ulterior declinată prin sentinţa civilă nr. 571/04.02.2019 în favoarea Judecătoriei Timişoara, reclamanta Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti S.A. a chemat în judecată pe pârâtele A. S.R.L. prin lichidator judiciar Servicii Reorganizare şi Lichidare IPURL şi B. S.A. prin administrator judiciar C. SPRL şi a solicitat, în principal, obligarea acestora să mute provizoriu aeronava D., de pe poziţia nr. 208, platforma 2, pe o altă poziţie în perimetrul aeroportuar al Aeroportului International Henry Coandă pentru o perioadă de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, iar în subsidiar, să se permită reclamantei să mute provizoriu aeronava pe o altă poziţie, pe cheltuiala pârâtelor, pentru o perioadă de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 997 şi următoarele C. proc. civ.

Pârâta A. S.R.L. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea cererii, invocând în principal, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

Prin sentinţa civilă nr. 571/04.02.2019 Judecătoria Sectorului 1 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat soluţionarea cauzei in favoarea Judecătoriei Timişoara, reţinând în motivare că aeronava a cărei mutare provizorie se solicită este proprietatea pârâtei B. S.A., cu sediul în Timişoara.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara.

În soluţionarea excepţiei necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, Judecătoria Timişoara a reţinut că potrivit art. 107, alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit art. 112, alin. (1), cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia. (2) Dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanţei competente pentru el, oricare dintre pârâţi poate invoca necompetenţa. Conform art. 116, reclamantul are alegerea între mai mult instanţe deopotrivă de competente.

Instanţa competentă să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială este, potrivit art. 998, instanţa competentă să se pronunţe în prima instanţa asupra fondului dreptului.

Formulând prezenta cerere pe calea ordonanţei preşedinţiale, reclamanta a chemat în judecată pârâtele A. S.R.L., cu sediul in Bucureşti, sector 1 şi B. S.A., cu sediul în Timişoara şi a solicitat să se dispună obligarea ambelor pârâte să mute provizoriu aeronava D., afirmând ca, prin adresa nr. x/06.08.2018 Autoritatea Aeronautică Civilă Română i-a comunicat ca B. S.A. este proprietarul aeronavei, iar A. S.R.L. este utilizatorul.

Instanţa a reţinut că în cazurile de competenţă teritorială alternativă, alegerea instanţei aparţine reclamantului, iar odată făcută, opţiunea acestuia nu poate fi contestată deoarece prin introducerea acţiunii s-a fixat în mod definitiv competenţa teritorială a instanţei sesizate, care devine astfel exclusivă, coroborat cu faptul că din economia cauzei nu rezultă niciun element de natură a concluziona fără echivoc aplicabilitatea în cauză a art. 112 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi, făcând aplicarea art. 132, alin. (3) şi art. 134 si art. 135, alin. (1) C. proc. civ., a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - instanţa sesizată de reclamant - şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Conform art. 112. C. proc. civ. alin. (1) cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali. 2) Dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanţei competente pentru el, oricare dintre pârâţi poate invoca necompetenţa la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Potrivit art. 998. C. proc. civ. cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a arătat că prin adresa nr. x/6.08.2018 Autoritatea Aeronautică Civilă Română i-a comunicat că proprietarul aeronavei a cărei mutare se solicită este B. S.A. utilizatorul fiind A. S.R.L., motiv pentru care a formulat acţiunea în contradictoriu cu acestea.

Având în vedere existenţa raporturilor juridice cu cele două pârâte nu se poate reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 112 alin. (2) C. proc. civ.

În atare situaţie devine aplicabilă regula instituită prin art. 112 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată putând fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre pârâţi.

Cum, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, rezultă că acestuia îi aparţine decizia de învestire a oricăreia dintre instanţele competente teritorial.

În cauză, reclamanta a introdus acţiunea la Judecătoria Sectorului 1, instanţă care este competentă alternativ să soluţioneze cauza.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4), C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 aprilie 2019.