Competence over VAT claim arising from civil contract: exclusion of administrative jurisdiction for private law debt enforcement

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 726 din 17 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2018, s-a respins cererea de amendare a pârâtei. A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de Compania de Apă Olt. A fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de Compania de Apă. S-a luat act că nu se impune soluţionarea cererii de decădere privind invocarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune. A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Compania de Apă Olt S.A..

Împotriva sentinţei nr. 726 din 17 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2018 a declarat apel reclamanta A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea nr. 2/26.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii şi s-a dispus trimiterea cauzei, spre competentă soluţionare, secţiei a II-a Civilă a Curţii de Apel Craiova.

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Craiova - contencios administrativ şi fiscal, analizând excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei de contencios administrativ si Fiscal, invocată de apărătorul apelantei, a reţinut că litigiul a fost înregistrat pe rolul secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, fiind calificat ca fiind litigiu cu profesioniştii.

S-a reţinut că la primul termen de judecată instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., care vizează competenţa instanţelor în materie civilă şi nu dispoziţiile Legii nr. 554/2004. S-a mai reţinut că şi calea de atac menţionată de judecătorul fondului este cea prevăzută de lege în materie civilă, respectiv apelul şi nu cea prevăzută de lege în materia contenciosului administrativ, respectiv recursul, cauza fiind soluţionată de un complet specializat în materia litigiilor cu profesioniştii, în raport de valoarea litigiului conform art. 95 pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Craiova, sub nr. de dosar x/2018

Analizând competenţa materială funcţională de soluţionare a cauzei, Curtea de Apel Craiova, secţia a II a civilă a reţinut că în cadrul Tribunalului Olt funcţionează secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care judecă atât în materia "litigii cu profesionişti", cât şi în materia " contencios administrativ şi fiscal".

În primă instanţă prezentul litigiu a fost înregistrat iniţial pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.04.2018 în materia juridică:

"litigii cu profesionişti".

Aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din 04.09.2018 la primul termen de judecată, în temeiul art. 131 C. proc. civ. verificând din oficiu competenţa, instanţa de fond a acordat cuvântul părţilor care, fiecare în parte, a arătat că tribunalul este competent general, material şi teritorial să soluţioneze cauza, fără vreo referire la materie, instanţa reţinând că în concordanţă cu dispoziţiile art. 95 pct. 1 coroborat cu dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauzăa.

Subsecvent acestei reţineri, pârâta a invocat necompetenţa funcţională a instanţei civile.

Potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ. încheierea prin care instanţa îşi stabileşte competenţa are caracter interlocutoriu, iar din interpretarea art. 235 C. proc. civ., reiese că instanţa este legată de încheierile premergătoare cu caracter interlocutoriu.

Având în vedere că în primă instanţă cauza a fost soluţionată de o instanţă de contencios administrativ şi fiscal, iar nu de o instanţă civilă, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a constatat că competenţa soluţionării apelului formulat revine secţiei Curţii de Apel Craiova care judecă în aceeaşi materie, respectiv secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În raport de considerentele de mai sus, excepţia de necompetenţă funcţională a secţiei a II a civilă a Curţii de Apel Craiova a fost admisă, s-a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova şi, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, Curtea, în temeiul art. 134 C. proc. civ. a suspendat judecata cauzei şi a înaintat cauza Î.C.C.J. ca instanţă competentă pentru soluţionarea conflictului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Conform art. 136 C. proc. civ. dispoziţiile cu privire la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două secţii s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două secţii este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâtei la plata sumei de 267.381 RON cu titlu de TVA aferent obligaţiei de plată a creanţei stabilită în mod definitiv prin decizia nr. 5906/5.10.2017 a Curţii de Apel Craiova.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înţelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Prin urmare, prezentul litigiu nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ, aşa cum este definit de legiuitor prin dispoziţiile art. 2 lit. f) şi art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, având în vedere că în cuprinsul acţiunii nu se formulează critici de nelegalitate ale vreunui act administrativ, nu se solicită anularea unui astfel de act şi nu se critică un eventual refuz de emitere a unor acte administrative.

Raportul juridic dintre reclamantă şi pârâtă nu a luat naştere în baza unui contract de drept administrativ (în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004), ci în baza unui contract de drept privat, diferendul judiciar vizând, în esenţa sa, executarea unei convenţii civile, aşa încât litigiul dedus judecăţii este supus dispoziţiilor de drept comun, reprezentate de art. 95 alin. (1) C. proc. civ., ţinând cont de prevederile art. 3 C. civ. şi ale art. 101 C. proc. civ.

Reclamanta nu a înţeles să invoce ca temei de drept dispoziţiile legii contenciosului administrativ motiv pentru care instanţa este datoare să respecte principiul disponibilităţii în procesul civil.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate, obiectul acţiunii formulate de reclamantă şi fundamentarea acesteia în fapt şi în drept şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa specializată în materia contenciosului administrativ nu are competenţa de soluţionare a cauzei, motiv pentru care va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2019.