Material jurisdiction for cassation appeals against tribunal decisions in monetary claims under 200,000 RON following the Constitutional Court's unification decision

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/2017, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B. SA şi B. SA Agenţia Târgu Jiu, a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. 3.1.5 lit. c) din Contractul de credit de consum nr. x/19 noiembrie 2009, şi contractul de consum nr. x/27 decembrie 2012 referitoare la comisionul de acordare ca fiind abuzivă; constatarea nulităţii absolute a clauzei inserate la art. 3.1.7 lit. b) din Contractul de credit de consum nr. x/19 noiembrie 2009, şi contractul de credit consum nr. x/27 decembrie 2012 referitoare la comisionul de administrare ca fiind abuzivă şi înlăturarea acestei prevederi; constatarea nulităţii absolute a clauzelor referitoare la comisionul de administrare din eventualele acte adiţionale la contractul de credit; obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate lunar cu titlu de comision de administrare a creditului de la data de 19 noiembrie 2009 până la data rămânerii definitive a acestei hotărâri, precum şi la restituirea sumei încasate cu titlul de comision de acordare; obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente debitului datorat şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 7337 din 16 octombrie 2017 s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii C. Sucursala România şi C. Agenţia Târgu Jiu.

S-a constatat că este abuzivă clauza prevăzută în contractul de credit de consum nr. x/19 noiembrie 2009 referitoare la comisionul de acordare şi, în consecinţă, constată nulă această clauză.

Au fost obligate pârâtele la restituirea către reclamant a sumei încasate cu titlu de comision de acordare - 429 Euro, calculat de la data perceperii lui, plus dobânda legală aferentă calculată de la data reţinerii până la data plăţii efective.

Au fost respinse celelalte solicitări ale reclamantului.

Împotriva acestei sentinţe în temeiul art. 466 şi urm. din C. proc. civ. a formulat apel pârâta B. SA prin care a solicitat admiterea apelului şi modificarea în parte a Sentinţei civile nr. 7337/2017 pronunţată la data de 16 octombrie 2017 de Judecătoria Târgu Jiu, cu consecinţa respingerii în tot a cererii de chemare în judecată, arătând că prin hotărârea pronunţată, instanţa de fond a acordat mai mult decât s-a cerut prin cererea de chemare în judecată.

Prin Decizia nr. 337 din 4 iunie 2018, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă B. SA, împotriva Sentinţei civile nr. 7337 din 16 octombrie 2017 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul reclamant A., intimată pârâtă fiind B. SA Agenţia Târgu Jiu, în litigiul cu profesioniştii având ca obiect constatare nulitate act.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta B. SA, în temeiul art. 483 şi urm. C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei recurate cu reţinerea spre rejudecare a cauzei, cu cheltuieli de judecată.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj la data de 30 iulie 2018.

Dosarul de recurs a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 14 septembrie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Gorj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin Decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel."

A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Ulterior pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Gorj, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Craiova, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta B. SA împotriva Deciziei nr. 337 din 4 iunie 2018, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2019.

GGC - CL