Res judicata of reorganization plan does not preclude separate contractual liability action due to lack of triple identity

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2019

Asupra cererii de revizuire de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 104 din 23.01.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Specializat Cluj, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. şi a fost obligată pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 1.024.167,32 RON, reprezentând rest de plată aferentă facturii seria x/5.11.2015, şi 27.468,35 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termenul legal, pârâta B. S.R.L., care a solicitat schimbarea ei, în sensul respingerii acţiunii.

Prin decizia nr. 422 din 6 iulie 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat apelul,

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta B. S.R.L. solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia nr. 2982/20.06.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016 a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 422 din 06 iulie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.. A fost obligată recurenta - pârâtă B. S.R.L. la plata sumei de 10.170 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-reclamante A. S.R.L..

Împotriva deciziei nr. 2982/20.06.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016, a formulat cerere de revizuire S.C. B. S.R.L.

În motivarea cererii, revizuienta arată că prin decizia atacată instanţa de recurs a ignorat autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 199/16.04.2018 a Tribunalului Satu-Mare prin care a fost confirmat Planul de reorganizare al debitoarei A. S.R.L..

Revizuienta susţine că, în conformitate cu art. 140 alin. (1) al Legii nr. 85/2014, planul de reorganizare al unui debitor aflat în procedura de insolvenţă confirmat de către judecătorul sindic, face dovadă deplină cu privire la aspectele analizate în cadrul acestuia.

Confirmarea planului de reorganizare care cuprinde menţiunea expresă a cuantumului creanţei deţinute reprezintă o statuare cu caracter de autoritate de lucru judecat cu privire la suma pe care A. S.R.L. o poate pretinde de la revizuientă.

Revizuienta mai susţine că planul de organizare confirmat prin sentinţă definitivă pentru suma de 576.391,28 RON se află în contul de garanţii al debitoarei A. S.R.L., fiind aşadar o creanţă condiţionată. Cu toate acestea, completul învestit cu soluţionarea recursului a ignorat prevederile planului de reorganizare şi a obligat revizuienta la plata unei sume superioare acestui cuantum respectiv 1.024.167,32 RON.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat reţine următoarele considerente:

Cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinându-se contrarietatea dintre decizia nr. 2982/20.06.2018 şi pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016 şi sentinţa nr. 199/16.04.2018 a Tribunalului Satu-Mare, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evoca fondul poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede situaţiile în care sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul, printre acestea încadrându-se şi ipoteza incidenţă în speţă.

Conform art. 431 C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiţii, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv hotărârile să aibă aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi. Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a acestora.

Condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speţă, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii nu prezintă identitate de obiect, de calitate a părţilor şi de cauză. Lipsind tripla identitate prevăzută de lege, nu se poate reţine existenţa autorităţii de lucru judecat.

Astfel, în ceea ce priveşte calitatea părţilor, acestea sunt diferite, în sensul că în cadrul dosarului nr. x/2016, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 199/F/2018 revizuienta a avut calitatea de creditor iar intimata, de debitoare, în timp ce în dosarul nr. x/2016 în care a fost pronunţată decizia a cărei revizuire se solicită prin prezentul dosar, părţile au avut calitatea de reclamant şi de pârât.

În consecinţă, în ceea ce priveşte calitatea părţilor, se constată că acestea au acţionat în calităţi diferite în cele două litigii, astfel că în cauză nu este îndeplinită cerinţa art. 431 C. proc. civ., în sensul ca părţile din litigiul subsecvent să fie chemate în judecată, de două ori în aceeaşi calitate.

Al doilea aspect vizează faptul că obiectul celor două dosare sunt diferite, în sensul că dosarul nr. x/2016 are ca obiect procedura insolvenţei în timp ce dosarul nr. x/2016 a avut ca obiect răspundere contractuală.

Cu privire la cauza celor două dosare, se constată că şi acestea sunt diferite, respectiv în dosarul nr. x/2016 a fost aprobat planul de reorganizare al debitoarei A. S.R.L. În schimb, în cadrul dosarului nr. x/2016, s-a urmărit obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata restului de plată aferent facturii nr. x/5.11.2015.

În concluzie, se reţine că în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., întrucât decizia nr. 2982 din 20 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016 nu încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 199/16.04.2018 a Tribunalului Satu-Mare, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2016 cu privire la întinderea obligaţiei care rezultă din contractul nr. x/20.10.2014 încheiat de părţi.

Menţionarea creanţei de 576.391,28 RON în planul de reorganizare reprezintă o statuare cu caracter de lucru judecat însă numai cu privire la această sumă şi la temeiul acesteia iar nu cu privire la suma pe care A. S.R.L. o poate pretinde de la revizuientă în temeiul raporturilor contractuale a căror dezlegare a avut loc pe calea dreptului comun şi s-a finalizat cu decizia nr. 2982 din 20 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Faţă de aspectele arătate, Înalta Curte constată că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire nu se înscriu în ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2982 din 20 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 aprilie 2019.