Credit contract abusive clauses dispute: jurisdiction declined and appeal referred to Court of Appeal

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2019

Asupra cererii de recurs de faţă,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2086 din 22.03.2018 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. x/2016 s-a admis în parte acţiunea, formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A., S.C. C. S.A. Sucursala Judeţeană Gorj şi D. S-a constatat nulitatea absolută a clauzei contractuale prevăzute la art. 4.1 al 2 din contractul de credit nr. x/23.08.2007, ca fiind abuzivă. S-a dispus restituirea sumelor încasate de bancă cu titlul de dobânzi calculate suplimentar faţă de dobânda stabilită iniţial de 5,35 % de la data încheierii contractului şi pana la încheierea actului adiţional nr x/11.05.2011 la contract, în cazul în care s-au perceput dobânzi suplimentare în temeiul acestui contract de credit ca urmare a modificării dobânzii dispusă de bancă. S-a constatat nulitatea absolută a clauzelor contractuale prevăzute la art. 4.3, art. 4.5, art. 4.6 contractul de credit nr. x/23.08.2007, ca fiind abuzive. S-a constatat nulitatea absolută a clauzelor contractuale prevăzute la art. 4.11 lit. a), art. 4.11 lit. b) din contractul de credit nr. x/23.08.2007, precum şi clauza contractuală prevăzută la art. 19 din actului adiţional nr. x/11.05.2011 la contract, ca fiind abuzive. Au fost obligate pârâtele să restituie reclamanţilor suma de 577 CHF încasată cu titlul de comision de acordare in temeiul contractului de credit nr. x/23.08.2007, împreună cu dobânzile legale aferente acestei sume, începând cu data perceperii acesteia şi până la data plaţii efective. Au fost obligate pârâtele să restituie reclamanţilor suma de 6658,16 CHF încasată cu titlul de comision de administrare in temeiul contractului de credit nr. x/23.08.2007, împreună cu dobânzile legale aferente acestei sume, începând cu data perceperii acestor sume şi până la data plaţii efective. S-a respins cererea privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 5.1 contractului de credit nr. x/23.08.2007. S-a respins cererea privind îngheţarea cursului de schimb valutar, precum şi cererile de restituire a sumelor formulate în temeiul acestor solicitări. S-au respins celelalte cereri formulate prin acţiune. S-a respins ca nedovedită cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii şi pârâtele.

Prin decizia civilă nr. 545 din 27 noiembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelanţii reclamanţi A., şi B., împotriva sentinţei civile nr. 2086 din 22.03.2018 pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. S.A., D., E. S.A., C. S.A. - Sucursala Judeţeană Gorj. A fost admis apelul apelantei pârâte C. S.A., a fost schimbată sentinţa în sensul constatării nulităţii absolute parţiale a clauzei de la art. 5.1 din contract prin care riscul valutar este lăsat în sarcina exclusivă a consumatorilor cu consecinţa recalculării şi plăţii ratelor creditului pe toată durata contractului în moneda CHF la cursul de schimb valutar de la data încheierii contractului. S-a dispus restituirea sumelor de bani reprezentând diferenţe de curs valutar încasate, actualizate la data plăţii cu rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă. A fost înlăturat din dispozitivul sentinţei menţiunea de constatare a nulităţii clauzei de la art. 4.11 lit. b) din contract şi art. 19 din actul adiţional privind comisionul de administrare şi a obligaţiei de restituire a sumei de bani încasate cu acest titlu. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta F. S.A., E. S.A. ŞI D..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj, instanţă care a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ. "curţile de apel judecă: ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din acelaşi act normativ, "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.

Având în vedere că deciziile pronunţate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia nr. 545 din 27 noiembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunţată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competenţa materială a curţii de apel, ca instanţă imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanţa imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluţionarea recursului declarat în prezenta cauză este de competenţa materială a acestei din urmă instanţe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) raportat la art. 96 pct. 3 şi art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de recurenta-pârâtă F. S.A., E. S.A. şi D.. împotriva deciziei civile nr. 545 din 27 noiembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 aprilie 2019.