Supreme Court lack of material jurisdiction for appeals against tribunal decisions in monetary cases under RON 200,000 due to legislative gap following constitutional invalidation of transitional provisions.
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice of Romania dismissed its own material jurisdiction and declined competence, transferring the appeal to the Craiova Court of Appeal to be resolved by that court; the decision is final and not subject to further appeal. The underlying dispute involved a monetary claim for maintenance expenses and penalties against a tenant, which survived both the first-instance judgment and the subsequent appeal by the tribunal, but the defendant appealed the tribunal's decision to the Supreme Court citing a specific ground for cassation. The decisive legal basis for the procedural dismissal was the lack of material jurisdiction under the hierarchical organization of courts and the specific statutory thresholds for appeal competence; specifically, following a Constitutional Court decision that invalidated certain transitional provisions, a legislative gap existed regarding the jurisdiction for appeals against tribunal decisions in monetary cases up to RON 200,000, which, based on the principle of step-by-step judicial control and the statutory allocation of appellate powers to Courts of Appeal, required the Supreme Court to declare itself incompetent and refer the case to the competent Court of Appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 132 C. proc. civ, art. 483 din C. proc. civ, art. 483 alin. (2) din C. proc. civ, art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992; Supreme Court lack of material jurisdiction for appeals against tribunal decisions in monetary cases under RON 200,000 due to legislative gap following constitutional invalidation of transitional provisions: The underlying dispute involved a monetary claim for maintenance expenses and penalties against a tenant, which survived both the first-instance judgment and the subsequent appeal by the tribunal, but the defendant appealed the tribunal's decision to the Supreme Court citing a specific ground for cassation. The decisive legal basis for the procedural dismissal was the lack of material jurisdiction under the hierarchical organization of courts and the specific statutory thresholds for appeal competence; specifically, following a Constitutional Court decision that invalidated certain transitional provisions, a legislative gap existed regarding the jurisdiction for appeals against tribunal decisions in monetary cases up to RON 200,000, which, based on the principle of step-by-step judicial control and the statutory allocation of appellate powers to Courts of Appeal, required the Supreme Court to declare itself incompetent and refer the case to the competent Court of Appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for declining material competence and transferring the case to the competent court of appeal.
Full text
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la data de 20.03.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul B., solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 838,71 RON reprezentând cheltuieli de întreţinere aferente perioadei martie 2014 - ianuarie 2017, precum şi la plata sumei de 254,59 RON reprezentând penalităţi facturate de furnizori pentru perioada martie 2014 - decembrie 2016.
Prin Sentinţa civilă nr. 2921 din 05.12.2017 pronunţată de Judecătoria Motru în Dosarul nr. x/2017 s-a admis în parte cererea principală cu precizările ulterioare, cerere formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B.; s-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul B.; a fost obligat pârâtul-reclamant reconvenţional B. să plătească reclamantei - pârâtă reconvenţional A. suma de 622,01 RON şi a fost obligat pârâtul-reclamant reconvenţional să plătească reclamantei - pârâtă reconvenţional suma de 600 RON cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii introductive aşa cum a fost formulată.
Împotriva aceleaşi sentinţe a declarat apel pârâtul B., solicitând admiterea apelului formulat, anularea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Prin Decizia nr. 789/2018 din 07 iunie 2018, Tribunalul Gorj, secţia I civilă, a respins apelurile declarate de apelanta reclamantă A. şi de apelantul pârât B. împotriva Sentinţei civile nr. 2921 din 05.12.2017 pronunţată de Judecătoria Motru în Dosarul nr. x/2017, ca nefondate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul B., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj la data de 20.07.2018.
Dosarul de recurs a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 14.09.2018.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Gorj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.
Prin Decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, revine curţilor de apel."
A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".
Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.
Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.
Ulterior pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.
A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 judecători.
Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94 - 97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.
Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.
Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."
De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Gorj, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Craiova, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâtul B. împotriva Deciziei nr. 789/2018 din 07 iunie 2018, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2019.
GGC - GV