Lack of res judicata for settlement-based expedited judgments and distinct legal causes in insolvency claim-assignment annulment

Şedinţa publică din data de 16 aprilie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar, se constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, la 13 ianuarie 2017, sub nr. x/2016/a7, A. IPURL, în calitate de administrator judiciar al debitorului B., a formulat în contradictoriu cu pârâţii C. şi B., prin administrator special D., acţiune în anulare, solicitând a se dispune anularea în tot a contractelor de cesiune de creanţă:

- nr. 9962/28.07.2016, înregistrat sub nr. x/08.08.2016 la E.;

- nr. 9961/28.07.2016 şi înregistrat sub nr. x/08.08.2016, ambele încheiate între debitorul B. în calitate de cedent şi C. în calitate de cesionar, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 117 alin. (1) şi alin. (2) lit. d), art. 118 alin. (1), art. 120 din Legea nr. 85/2014.

2. Prin sentinţa nr. 92 din 1 martie 2017 a Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2016, s-a admis cererea formulată de A. IPURL, administrator judiciar al debitorului B. şi s-a dispus anularea contractelor de cesiune creanţă nr. 9662 din 28.07.2016, înregistrat sub nr. x/8.08.2016 la E. şi nr. 9661 din 28.07.2016, înregistrat sub nr. x/8.08.2016 la E., contracte încheiate între B. şi C..

3. Apelul declarat de pârâtul C. împotriva sentinţei nr. 92 din 1 martie 2017 a Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 775 din 18 octombrie 2017.

4. Împotriva deciziei nr. 775 din 18 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a formulat cerere de revizuire C., în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea cererii şi anularea hotărârii, întrucât aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 127 din 15 martie 2017 pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

5. Prin decizia nr. 218 din 28 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva deciziei nr. 775 din 18 octombrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut în esenţă că decizia nr. 775 din 18 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2016, nu încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 127 din 15 martie 2017 pronunţate de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2016, nefiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate referitoare la tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, instituite de art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, s-a reţinut că, cele două litigii au obiect şi cauză diferite, întrucât primul litigiu - dosarul nr. x/2016 - soluţionat prin decizia nr. 775 din 18 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, are la bază raporturi juridice izvorâte din cesiunile de creanţă nr. 9961/28.07.2016 şi 9962/28.07.2016, iar obiectul litigiului îl reprezintă acţiunea în anulare în tot a contractelor de cesiune, în raport cu dispoziţiile art. 117 şi 118 din Legea nr. 85/2014.

În cadrul celui de al doilea litigiu - dosarul nr. x/2016 - soluţionat prin sentinţa nr. 127 din 15 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Gorj, raporturile juridice izvorăsc din convenţia civilă nr. 9960/28.07.2016, iar obiectul acţiunii este reprezentat de cererea salariatului C. de constatare a încetării raporturilor contractuale izvorâte din convenţia enunţată, în raport cu dispoziţiile art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. Mai mult, sentinţa nr. 127 din 15 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Gorj este o hotărâre de expedient, dată în condiţiile de la art. 438-441 C. proc. civ., astfel că aceasta nu poate avea autoritate de lucru judecat, hotărârea nefiind rezultatul vreunei verificări jurisdicţionale a pretenţiilor deduse judecăţii.

6. Împotriva deciziei nr. 218 din 28 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a declarat recurs revizuentul C., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.

În motivarea recursului, s-a susţinut că instanţa în mod greşit a apreciat că sentinţa nr. 127/2017 a Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă nu se bucură de autoritate de lucru judecat în raport cu pretenţiile deduse judecăţii în dosarul finalizat cu decizia nr. 775/2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, ipoteză ce vine în contradicţie cu principiul securităţii raporturilor juridice.

Recurentul-revizuent C. a susţinut că este de acord cu lipsa puterii de lucru judecat a unei hotărâri de expedient, în raport cu terţe persoane, dar între aceleaşi părţi o tranzacţie ce a fost consfinţită printr-o hotărâre judecătorească prezintă elementele specifice autorităţii de lucru judecat.

Practic, autoritatea de lucru judecat, aplicabilă între părţi, se extinde asupra drepturilor şi obligaţiilor asupra cărora părţile aveau posibilitatea să se înţeleagă, aspect confirmat prin hotărârea de expedient.

O altă critică vizează soluţia greşită dată asupra cererii de revizuire, prin care s-a reţinut că cele două dosare au o cauză diferită.

În realitate, ambele dosare pun în discuţie acelaşi raport juridic între părţi.

Astfel, convenţia nr. 9660 a dat naştere unor raporturi juridice între părţi, iar contractele de cesiune nr. x şi 9662 reprezintă doar un efect al înţelegerii părţilor exprimată prin prima convenţie (9660), câtă vreme aceste cesiuni reprezintă modalitatea aleasă de părţi pentru plată.

Aşadar, anularea convenţiei nu schimbă izvorul juridic al pretenţiilor deduse judecăţii, aceste plăţi neputând avea o existenţă de sine stătătoare, fiind doar un accesoriu al Convenţiei, prin anularea Contractelor de cesiune administratorul judiciar urmărind anularea plăţii preţului convenţiei.

Recurentul-revizuent a mai susţinut că, în mod greşit, s-a reţinut că nu există contrarietate între cele două hotărâri.

Sub acest aspect, s-a arătat că instanţa de fond a omis întinderea efectelor autorităţii de lucru judecat, astfel cum aceasta este stabilită prin art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., care statuează că autoritatea de lucru judecat vizează atât dispozitivul cât şi considerentele pe care aceasta se sprijină.

Dreptul de a solicita plata creanţei în cadrul procedurii de insolvenţă nu exclude contrarietatea de hotărâri, deoarece prin sentinţa nr. 127/2017 părţile au stabilit deja valabilitatea convenţiei nr. 9960, iar prin efectele deciziei nr. 775/2017 recurentul este pus în situaţia de a nu putea beneficia de plenitudinea efectelor primei hotărâri.

7. Prin întâmpinare, intimatul B., prin administrator judiciar A. IPURL, a solicitat respingerea recursului revizuentului C., întrucât nu există tripla identitate în privinţa părţilor, obiectului şi cauzei juridice, iar decizia nr. 775/2017 a Curţii de Apel Craiova nu încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 127/2017 a Tribunalului Gorj, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul B., prin administrator special D., prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului revizuentului C., susţinându-se, în principal, că au fost interpretate şi aplicate corect dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

8. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 16 octombrie 2018 a fost analizat raportul întocmit în cauză şi s-a dispus comunicarea acestuia, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 februarie 2019 a fost admis în principiu recursul declarat în cauză, iar în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ. a fost stabilit termen de judecată la data de 16 aprilie 2019.

9. Examinând recursul prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:

Criticile vizând greşita soluţie de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu pot fi reţinute.

Astfel, motivul care a stat la baza soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire a constat în neîndeplinirea cerinţelor de la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reţinându-se că hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect şi cauză, de vreme ce raporturile juridice ce stau la baza celor două litigii derivă din convenţii diferite, iar una dintre hotărârile indicate, respectiv sentinţa nr. 127 din 15 martie 2017 a Tribunalului Gorj, este o hotărâre de expedient, ce nu se poate bucura de o autoritate de lucru judecat, având în vedere că nu este rezultatul verificării jurisdicţionale a pretenţiilor deduse judecăţii, ci înglobează o convenţie a părţilor.

În cauză, instanţa a procedat la analiza îndeplinirii condiţiilor referitoare la identitatea de obiect şi cauză, în raport cu prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constatând în mod corect că nu există identitate de obiect şi cauză între cele două litigii - nr. 4036/95/2016/a7 şi nr. 4036/95/2016/a9, care au fost pronunţate în cadrul aceluiaşi dosar privitor la insolvenţa debitorului B..

Astfel, s-a avut în vedere că, în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, în cadrul căruia s-a pronunţat sentinţa nr. 127 din 15 martie 2017, judecătorul-sindic a consfinţit, în temeiul dispoziţiilor art. 438 din C. proc. civ., tranzacţia părţilor cu privire la acţiunea ce a avut ca obiect acţiunea în constatare a încetării raporturilor contractuale izvorâte din convenţia civilă nr. 9960/28.07.2016, în temeiul dispoziţiilor art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, formulată de reclamantul C., în calitate de salariat.

Cel de al doilea dosar, respectiv nr. x/2016, în cadrul căruia s-a pronunţat decizia nr. 775 din 18 octombrie 2017 a Curţii de Apel Craiova, a cărei retractare s-a solicitat, a avut ca obiect acţiunea în anulare în tot a contractelor de cesiune de creanţă nr. x şi nr. 9961/28.07.2016, în raport cu dispoziţiile art. 117 şi art. 118 din Legea nr. 85/2014.

Aşadar, soluţia dată de către instanţa anterioară, prin decizia nr. 218 din 28 februarie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, s-a bazat pe analiza condiţiilor de admisibilitate, în raport cu prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Argumentele referitoare la autoritatea de lucru judecat, prin care recurentul-revizuent tinde la aplicabilitatea acesteia în cauză, nu pot fi reţinute, întrucât sentinţa nr. 127 din 15 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă este o hotărâre prin care s-a încuviinţat învoiala părţilor şi nu conţin rezultatul unei verificări judiciare de fond asupra raportului litigios judecat, pentru a se bucura de autoritatea pro veritate accipitur potrivit dispoziţiilor art. 438 din C. proc. civ.

Hotărârea de expedient se pronunţă în absenţa dezbaterilor, a stabilirii situaţiei de fapt de către instanţă şi a aplicării normelor de drept incidente, aceasta reprezentând consecinţa unui act procedural de dispoziţie al părţii, exercitat personal sau în condiţiile art. 81 alin. (1) din C. proc. civ. şi care se diferenţiază de o hotărâre judecătorească care se bucură de autoritatea de lucru judecat.

De asemenea, nu pot fi reţinute nici argumentele referitoare la identitatea de obiect, prin care se susţine de către recurentul-revizuent că între cele două cereri de chemare în judecată există identitate de cauză şi soluţia dată sub acest aspect ar fi eronată.

În dezvoltarea acestei criticii, recurentul-revizuent a arătat că ambele dosare pun în discuţie acelaşi raport juridic izvorât din convenţia civilă nr. 9960/28.07.2016 şi modalitatea aleasă de părţi pentru plata unor sume de bani prin încheierea contractelor de cesiune de creanţă nr. x şi nr. 9962/28.07.2016.

Cauza cererii de chemare în judecată nu trebuie redusă numai la fundamentul raportului juridic dedus judecăţii, ci şi la temeiurile de drept ale cererii, neputând exista putere de lucru judecat în cazul în care prima hotărâre a soluţionat litigiul prin pronunţarea unei hotărâri de expedient, iar prin cea de a hotărâre s-a dispus anularea unor contracte de cesiune creanţă, în baza unui temei juridic, diferit, de altfel, de cel din primul litigiu.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat de revizuentul C. împotriva deciziei nr. 218 din 28 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuentul C. împotriva deciziei nr. 218 din 28 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2019.