Extraordinary appeal annulled for failure to plead specific grounds of illegality, merely reiterating merits-based critiques and factual re-evaluations of medical service invoices

Şedinţa publică din data de 11 aprilie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia I civilă la data de 25 octombrie 2017, reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă "Sf. Pantelimon" Focşani, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Vrancea, a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 9.169.207,28 RON, reprezentând contravaloarea a trei facturi emise în lunile august şi decembrie 2016.

Prin sentinţa civilă nr. 4 din 11 ianuarie 2018, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă "Sf. Pantelimon" Focşani în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Vrancea.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă "Sf. Pantelimon" Focşani.

Prin decizia civilă nr. 60/A din 4 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă "Sf. Pantelimon" Focşani împotriva sentinţei civile nr. 4 din 11 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia I civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 60/A din 4 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a formulat recurs reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă "Sf. Pantelimon" Focşani.

Prin memoriul de recurs, recurentul a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi în rejudecare, admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei Tribunalului Vrancea, în sensul admiterii acţiunii.

În argumentarea motivului de recurs evocat, recurentul susţine că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În acest context, recurentul susţine că s-a aflat în relaţii contractuale de natură civilă cu intimata, în cursul anului 2016, în baza actului adiţional nr. x din 31 decembrie 2015 la contractul de furnizare servicii medicale spitaliceşti nr. C 17, a actului adiţional nr. x martie 2016, actului adiţional nr. x iunie 2016, precum şi a contractului de furnizare servicii medicale spitaliceşti nr. C 17 înregistrat nr. 1/120/22 iulie 2016.

În baza acestor acte adiţionale şi a contractului nr. C 17, recurentul susţine că a prestat asistenţă medicală în beneficiul asiguraţilor şi a emis facturile menţionate, în valoare totală de 9.169.207,28 RON.

Întrucât intimata refuză să deconteze aceste facturi, iar creanţa este certă, lichidă şi exigibilă recurentul solicită instanţei obligarea acesteia la plata contravalorii acestor facturi.

În acest context, precizează că serviciile medicale ce fac obiectul acestor facturi au fost prestate peste valoarea contractuală şi au fost facturate în mod distinct potrivit art. 6 (Dispoziţii finale) din Ordinul MS nr. 1043/2010, cu menţiunea ca toate aceste servicii facturate au fost validate de Scoală Naţională de Sănătate şi Management Sanitar şi de către Casa Naţionala de Sănătate.

Prin întâmpinarea depusă la data de 6 iulie 2018, intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Vrancea a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 25 octombrie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 9 noiembrie 2018, părţile nedepunând punct de vedere.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 60/A din 4 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că recurentul-reclamant Spitalul Judeţean de Urgenţă SF. Pantelimon nu a indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, iar susţinerile din cuprinsul cererii de recurs nu fac posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Este de amintit că instanţa de apel ca instanţă devolutivă are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentul-reclamant rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că recurentul a relatat opinii referitoare la dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de stabilirea situaţiei de fapt reţinută în cauză.

În speţă, recurentul-reclamant tinde, în realitate, la o restabilire a situaţiei de fapt, repunând în discuţie probele şi solicitând instanţei de recurs să reconsidere concludenţa lor ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

În speţă, recurentul-reclamant, nu formulează critici de nelegalitate, care să poată fi examinate din perspectiva vreunui caz de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar şi care să poată constitui obiect de analiză în recurs.

În acest context, se constată că recurentul-reclamant nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel.

Simpla nemulţumire a părţii faţă de soluţia pronunţată, fără a se dezvolta şi arăta, în concret, în ce constau greşelile săvârşite de instanţă şi legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancţionată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Înalta Curte constată că recurentul a indicat ca temei de drept al cererii dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă în expunerea motivelor de recurs a reluat criticile exprimate în cererea de apel, fără a indica normele de drept material încălcate sau greşit aplicate în apel. De aceea, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost doar formal invocat, aşa încât încadrarea criticilor prezentate în ipoteza normativă rămâne doar aparentă.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea nulităţii cererii de recurs în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant Spitalul Judeţean de Urgenţă SF. Pantelimon împotriva deciziei civile nr. 60/A din 4 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2019.