Voluntary homicide appeal: provocation mitigating circumstance rejected, sentence reduced to five years' imprisonment.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 15 din 3 februarie 2004, Tribunalul Olt l-a condamnat pe inculpatul G.G.

- în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., la 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani;

- în baza art. 192 alin. (2) C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, făcând aplicația art. 64 și art. 71 C. pen.

A fost menținută arestarea preventivă și dedusă prevenția de la 18 septembrie 2003 la zi.

Inculpatul a fost obligat la 2.566.613 lei despăgubiri către Spitalul municipal Caracal, plus dobânda legală și la 30.000.000 lei daune morale către partea civilă M.C.V.

S-a dispus confiscarea unui topor și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că la data de 31 iulie 2003 partea vătămată M.C.V., a mers în curtea locuinței inculpatului G.G., vecin, pentru a-și căuta concubina, martora M.E.

Între părți s-a iscat o ceartă, degenerată în îmbrânceli și lovituri reciproce, după care partea vătămată a revenit în locuința sa.

La aproximativ o jumătate de oră de la acest incident, la inculpat a venit fratele său G.F., care avea asupra sa un topor, încunoștiințându-l despre faptul că a fost bătut de partea vătămată.

Cei doi frați, inculpatul G.G. înarmat cu un ciomag, iar G.F. cu toporul, au mers la domiciliul părții vătămate M.C.V., care se afla în curte și au lovit-o repetat în cap și peste corp, doborând-o la pământ. Inculpații au încetat actele de violență în momentul în care, la strigătele părții vătămate, au apărut la locul faptei mai mulți vecini.

Partea vătămată a fost transportată și internată în Spitalul Caracal în perioada 31 iulie – 5 august 2003.

Așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 1006/ C din 13 august 2003 al Unității Sanitare de Medicină Legală Slatina, partea vătămată a prezentat traumatism cranio-cerebral acut, traumatism toracic, plagă contuză braț stâng de 7 cm cu sângerare abundentă, cu secționare parțială tricepsul brahial și în totalitate vena bazilică, plagă contuză 1/3 distală antebraț stg. de 3 cm, plagă contuză reg. parietală dr. de 2 cm, fractură a osului costal V III stg., leziuni produse prin lovire cu un corp tăietor, posibil și despicător și lovire cu corpuri contondente.

A necesitat 17-18 zile îngrijiri medicale, cu mențiunea că leziunile traumatice au pus viața victimei în primejdie.

Față de G.F. procurorul a dispus, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală prin ordonanța din 24 septembrie 2003, constatând că acesta a avut discernământul abolit, așa cum concluzionează Registrul de expertiză medico-legală psihiatrică.

Împotriva acestei hotărâri inculpatul G.G. a declarat apel, criticând-o pentru greșita reținere a situației de fapt, omițând să constate că partea vătămată a fost cea care a inițiat conflictul, iar, ulterior, intervenind între partea vătămată și fratele său, solicitând în principal achitarea iar în subsidiar reducerea pedepsei prin reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen.

Prin decizia penală nr. 202 din 26 aprilie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Instanța de control judiciar a constatat că în cauză nu sunt întrunite condițiile circumstanței atenuante legale generale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. și că pedeapsa a fost corect individualizată.

Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, reiterând motivele din precedenta cale de atac, respectiv săvârșirea infracțiunii în condițiile art. 73 lit. b) C. pen. și greșita individualizare a pedepsei, apreciată ca exagerată față de împrejurările comiterii faptei.

Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., este fondat pentru cele ce vor fi arătate în continuare.

Instanțele au reținut o situație de fapt conformă probelor legal administrate în cursul procesului penal.

Este, astfel, pe deplin stabilit că, în cadrul primului incident, părțile s-au lovit reciproc în stradă, după ce partea vătămată a ieșit din curtea inculpatului și acest episod s-a încheiat prin retragerea fiecărei părți în propria curte, așa cum rezultă din declarațiile martorelor M.L. și B.L. și este, de altfel, recunoscut și de către inculpat.

Al doilea conflict între părți s-a iscat în momentul în care, după circa 1/2 oră, a venit la inculpat fratele său G.F., când, peste gard, părțile au început să se insulte reciproc, după care cei doi frați au pătruns în curtea părții vătămate și au săvârșit actele de violență anterior descrise.

În raport de aceste împrejurări, se constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile stării de provocare, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., invocată de inculpat, întrucât, pe de o parte, de la primul incident a trecut o perioadă de timp în care starea de tulburare, dacă a existat, a dispărut iar, pe de altă parte, între părți, după venirea fratelui inculpatului, a început o nouă ceartă implicând inițial insulte și amenințări reciproce, peste gard, urmate, apoi, de pătrunderea inculpatului și a fratelui său în curtea părții vătămate și comiterea actelor de violență.

Cum starea de provocare nu se prezumă, iar din probe rezultă că părțile au comis reciproc acțiuni ilicite grave, este întemeiată, sub acest aspect, decizia instanței de apel de respingere a cererii inculpatului de reținere a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.

Recursul inculpatului este, însă, fondat sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei.

Materialul probator confirmă că, până la săvârșirea acestor infracțiuni, inculpatul a avut o conduită bună în societate, rezultând din caracterizarea făcută de Primăria comunei Fărcașele că este întreținătorul familiei, compusă din soție și un copil în vârstă de 12 ani, participând la acțiunile organizate la nivelul localității.

În cursul procesului a avut o atitudine sinceră, iar din cazierul judiciar rezultă că nu are antecedente penale.

Față de aceste date de caracterizare a persoanei inculpatului, de împrejurările concrete în care a săvârșit faptele, precum și de celelalte criterii de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., se apreciază că aplicarea unei pedepse la limita minimului legal special pentru infracțiunea mai gravă este suficientă pentru realizarea funcțiilor de constrângere și reeducare ale sancțiunii și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Din pedeapsa rezultantă aplicată se va deduce timpul arestării preventive a inculpatului de la 18 septembrie 2003 la 7 iulie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 202 din 26 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Casează decizia atacată și sentința penală nr. 15 din 3 februarie 2004 a Tribunalului Olt, numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în pedepsele componente de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen. și 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Face aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 septembrie 2003 la 7 iulie 2004.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 iulie 2004.