Cassation appeal against land registry annulment declared inadmissible as final

Şedinţa publică din data de 11 aprilie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa din data de 18 ianuarie 2017 sub nr. x/2017, reclamanta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa, în contradictoriu cu pârâţii A. Săcele - Societate Cooperativă de Consum de grad 1, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa şi S.C. B. S.R.L., a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a documentaţiei cadastrale întocmite pentru imobilul construcţie Magazin nr. cadastral x, situat în localitatea Corbu, judeţul Constanţa, precum şi radierea înscrierii inexacte în cartea funciară a aceluiaşi imobil.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 28 şi art. 36 din Legea nr. 7/1996, art. 13 alin. (1) lit. n), art. 5 alin. (2) şi art. 5 alin. (4) din Ordinul nr. 634/2006, art. 98 alin. (2) din Ordinul 700/2014, art. 894 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 7099 din 15 iunie 2017, Judecătoria Constanţa, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Constanţa, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Prin sentinţa civilă nr. 2394 din 1 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa şi, pe cale de consecinţă a fost respinsă cererea reclamantei Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.

A fost respinsă excepţia tardivităţii formulării cererii de radiere, a lipsei calităţii procesuale active şi pasive şi a lipsei de interes.

A fost admisă excepţia inadmisibilităţii şi pe cale de consecinţă respinsă ca inadmisibilă cererea de constatare a nulităţii absolute a documentaţiei cadastrale formulată de reclamanta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa în contradictoriu cu pârâţii A. Săcele şi S.C. B. S.R.L..

A fost respinsă cererea de radiere a înscrierii în cartea funciară formulată de reclamanta. Totodată, a fost respinsă ca nefondată cererea de radiere a înscrierii în cartea funciară formulată de reclamanta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa în contradictoriu cu pârâta A. Săcele.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa.

Prin decizia civilă nr. 97/C din 23 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 2394 din 1 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa, care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată astfel: în favoarea intimatei A. Săcele suma de 1000 RON şi în favoarea intimatei S.C. B. S.R.L. suma de 750 RON.

Împotriva deciziei civile nr. 97/C din 23 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a formulat recurs Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa.

Prin memoriul de recurs, recurenta a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în fond şi apel şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată.

În argumentarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susţine că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei.

Astfel, reclamanta a descoperit o fraudă gravă cu ocazia înscrierii în cartea funciară a unui imobil proprietatea sa, iar instanţa nu motivează de ce punctul 1 din acţiune, referitor la frauda întocmirii documentaţiei cadastrale şi înscrierea în cartea funciară bazate pe fraudă, respectiv utilizarea autorizaţiei în copie xerox, care nici măcar nu era a pretinsului titular ar fi de competenţa organele penale ori "mijloacele civile", or, în cazul de faţă, când fapta penală s-a prescris, recurenta susţine că mijloacele civile sunt tocmai instanţele civile tribunal şi curtea de apel, cărora s-a adresat prin prezenta acţiune.

În acest sens, se susţine că instanţa, din greşeală, a definit frauda gravă şi falsul vizibil drept neconcordanţă, pentru a justifica frauda. Ori, când a fost pus semn de egalitate între proprietar C. (înscris în autorizaţia de construire) şi proprietar A. (înscris în documentaţia cadastrală şi respectiv Cartea Funciară) la prima înscriere, recurenta consideră că nu mai este vorba de neconcordanţă, ci este un fals grosolan, o fraudă gravă menţinută ca valabilă printr-o hotărâre judecătorească dată în apel, în numele legii.

Mai susţine recurenta că pentru prima înscriere, legea este imperativă, incomodă pentru autorii fraudei, fiind obligatorie autorizaţia de construire în original sau copie legalizată şi că nici în documentaţia cadastrală şi nici în mapa OCPI nu există nici autorizaţia de construire, nici procesul-verbal de recepţie construcţie în original sau copie legalizată. Există doar o copie xerox, nici măcar a pretinsului proprietar A., ci a C. - predecesoarea D.

Printr-o gravă eroare, instanţa de apel a trecut cu vederea această uriaşă fraudă înfăptuită de cadastrist şi registrator, prin care, în mod practic, au constituit titlu de proprietate altei persoane decât cea înscrisă în autorizaţia de construire.

Astfel, acţiunea în constatare a nulităţii documentaţiei cadastrale este acţiunea de constatare a nevalabilităţii titlului pe care este grefată acţiunea de radiere (desfiinţare) a primei înscrieri frauduloase.

Paradoxal, deşi instanţa de apel reţine că documentaţia cadastrală constituie un act de constatare a unei situaţii reale din teren, respectiv de identificare şi deşi constată că autorizaţia indică un alt proprietar, susţine că acţiunea de constatare a falsului şi fraudei ar fi inadmisibilă. Astfel, instanţa ridică la rang de lege prin hotărârea pronunţată frauda grosolană înfăptuită de cadastrist, registrator şi A., constituiţi într-o adevărată echipă organizată pentru fraudarea imobiliară a reclamantei.

Instanţele de fond şi apel au nesocotit faptul că acţiunea reclamantei tinde la constatarea nevalabilităţii titlului pentru A., întrucât a utilizat actele C. pentru prima înscriere în Cartea Funciară, sens în care solicită instanţei de recurs să constate că instanţele de fond şi apel nu au judecat pe fond primul capăt de cerere, întrucât sunt dovezi suficiente şi solide pentru a proba falsul şi frauda grosolane înfăptuite de cele trei persoane - cadastrist, registrator şi A..

Mai susţine recurenta că a depus la dosar dovezi care nu au fost luate în considerare, respectiv la dosarul de fond a fost depus şi un act deosebit de important, Protocolul din 18 mai 1992, prin care E. (succesoarea C.) a predat în administrare către A. o serie de imobile printre care şi imobilul din litigiu, iar instanţele nu s-au pronunţat asupra acestei dovezi zdrobitoare prin care am probat faptul că A. era deţinător precar, având imobilul în folosinţă, sub forma de administrare, de la C. (E.).

Recurenta arată că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este lipsită de teniei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a fost încălcat art. 47 din Legea 7/1996 "Cererea de înscriere va fi însoţită de înscrisul original sau copia legalizată a actului sau faptului juridic; art. 55 din Legea 7/1996 "Dreptul de proprietate dobândit prin construire se înscrie în baza unui certificat prin care se atestă că imobilul a fost edificat în conformitate cu autorizaţia de construire eliberată conform legii, precum şi a unei documentaţii cadastrale".

A fost nesocotit art. 31 din Legea 7/1996:

"Cuprinsul cărţii funciare se consideră exact numai în folosul acelei persoane care în virtutea unui act juridic cu titlu legal, a dobândit cu bună credinţă un drept real înscris în cartea funciară".

Recurenta susţine că atât Legea nr. 109/1996 cât şi Legea nr. 1/2005 au fost publicate în Monitorul Oficial şi deci trebuiau aplicate de instanţă şi cunoscute de echipa de autori ai fraudei. A mai fost încălcat flagrant art. 969 precedentul C. civ. (art. 1270 noul C. civ.):

"Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţi".

Au fost, de asemenea, nesocotite de către instanţă prevederile art. 5 alin. 2 din Regulamentul Ordinului nr. 634/2006 care prevede:

"în cazul imobilelor aflate la prima înregistrare pentru care nu se poate realiza identificarea amplasamentului şi limitele acestuia, în conformitate cu elementele tehnice conţinute în actul de proprietate, puse la dispoziţie de proprietar, persoana autorizată nu realizează documentaţia".

Aceste dispoziţii imperative de a nu se înregistra fără piesa Autorizaţie de construire în original sau copie legalizată a fost încălcată de Oficiul de Cadastru (OCPI) în mod grosolan, iar instanţa a considerat că nu are calitate procesuală pasivă, invocând Decizia ICCJ nr. 72/2007.

Or, această decizie se referă la procesele care au ca obiect plângeri şi nu la acţiuni având ca obiect eradicarea actelor frauduloase efectuate de echipe mixte (pretinşi proprietari, cadastrişti, registratori) prevăzute chiar de C. civ. la art. 915.

În acest caz, lipsa autorizaţiei în original sau copie legalizată pe numele A. nu mai poate fi "neconcordantă" cum o califică sentinţa apelată, ci o fraudă grosolană, mai ales că a fost utilizată o copie xerox a altei persoane - C..

Or, dacă la cel de-al doilea capăt de cerere, radierea, OCPI într-adevăr nu are calitate procesuală pasivă, conform Deciziei ICCJ nr. 72/2007, la primul capăt de cerere acesta are calitate deplină să participe în calitate de pârât, să explice de ce filiera de funcţionari ai OCPI care au instrumentat prima înscriere în Cartea Funciară, au acceptat înregistrarea unei documentaţii întocmite în baza unui xerox al altei persoane, nulă de drept, şi fără piesa de bază, autorizaţia de construire în original sau copie legalizată pe numele A..

Prin urmare, pentru primul capăt de cerere OCPI are calitate procesuală pasivă, iar pentru cel de-al doilea, respectiv radierea, OCPI nu are calitate procesuală pasivă, aşa cum a stabilit Înalta Curte prin Decizia nr. 72/2007.

Prin întâmpinarea depusă la 30 iulie 2018, intimata-pârâtă A. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 RON, conform chitanţei aflate la dosar recurs.

Prin întâmpinarea depusă la 30 august 2018, intimata-pârâtă B. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.

Intimata-pârâtă Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa a depus la 1 august 2018 întâmpinare, prin care a invocat pe cale de excepţie inadmisibilitatea recursului raportat la dispoziţiile art. 483 alin. (2) şi art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., precum şi nulitatea recursului faţă de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Recurenta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa a depus la 30 august 2018 răspuns la întâmpinarea A. Săcele şi la întâmpinarea Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa, prin care solicită să se constate că susţinerile acestora sunt neîntemeiate, motiv pentru care trebuie respinse.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 25 octombrie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 5 noiembrie 2018, părţile nedepunând punct de vedere.

Analizând admisibilitatea căii de atac, Înalta Curte reţine următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie prin care instanţa de apel a respins apelul declarat de reclamanta Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 2394 din 1 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa, într-un litigiu având ca constatarea nulităţii documentaţiei cadastrale pentru un imobil şi radierea unei înscrierii în cartea funciară.

Potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (5) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, hotărârea pronunţată de judecătorie împotriva încheierii de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară poate fi atacată numai cu apel.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Astfel, decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În consecinţă, decizia pronunţată de instanţa de apel fiind definitivă nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, iar pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata sumei de 1.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei A. Săcele - Societatea Cooperativă de Consum de Grad 1, conform chitanţei aflate la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă Uniunea Judeţeană a Cooperaţiei de Consum Constanţa împotriva deciziei nr. 97/C din 23 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Obligă recurenta la plata sumei de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei A. Săcele - Societatea Cooperativă de Consum de Grad 1.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2019.