Inadmissibility of cassation appeal against final decision resolving revision petition under principle of legality of judicial appeals

Şedinţa publică din data de 11 aprilie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2013 pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. a solicitat, în temeiul art. 563 C. civ., obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate şi posesie linia de producţie panouri de cofraj metalic, situată în localitatea Paşcani, judeţul Iaşi.

La termenul din 12 martie 2014, C. S.A. a formulat cerere de intervenţie principală, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei, întrucât aceasta nu dovedeşte că este proprietara liniei de producţie de panouri de cofraj metalic aflată în posesia şi folosinţa pârâtei B. S.R.L.. Totodată, a solicitat să se constate că linia de producţie de panouri cofraj metalic de tip C. - aflată în posesia şi folosinţa pârâtei B. S.R.L. şi revendicată de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată - este proprietatea C. S.A. şi că utilajele ce formează obiectul litigiului valorează 400.000 USD.

Prin sentinţa civilă nr. 539 din 26 februarie 2015, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată de pârâtă.

Totodată, a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L..

Prin aceeaşi sentinţă, a admis cererea de intervenţie principală formulată de intervenienta C. S.A., în contradictoriu cu reclamanta A.. A constatat tribunalul că linia de producţie de panouri de cofraj metalic de tip C. aflată în posesia şi folosinţa pârâtei este proprietatea intervenientei C. S.A..

A fost respinsă cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu intervenienta şi a fost obligată reclamanta să achite intervenientei suma de 33.655 1ei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru şi onorariu de avocat.

Prin încheierea din 25 mai 2015, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a îndreptat eroarea materială strecurată în minuta şi în dispozitivul sentinţei civile nr. 539 din 26 februarie 2015 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, în sensul că s-a trecut "obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.700 euro solicitate de către intervenienta C. SA".

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A..

Prin decizia nr. 290/2016 din 5 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, a fost admis apelul declarat de A. prin reprezentant legal împotriva sentinţei civile nr. 539/2015 din 26 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

Respinge cererea de intervenţie principală formulată de intervenienta C. S.A. cu sediul în Elveţia în contradictoriu cu reclamanta A..

Înlătură dispoziţia referitoare la obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată către intervenientă şi păstrează restul dispoziţiilor hotărârii.

Obligă intimata-intervenientă C. S.A. Elveţia să plătească apelantei A. suma de 3.350 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Împotriva acestei decizii, recurenta-intervenientă C. S.A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi la data de 8 iulie 2016.

Prin decizia nr. 876 din 16 mai 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a anulat recursul declarat de recurenta-intervenientă C. S.A. împotriva deciziei nr. 290/2016 din 5 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă şi a respins cererea intimatei-reclamante A. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 290/2016 din 5 mai 2016 a Curţii de Apel Iaşi, revizuenta "A.", reprezentată de administrator D. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 40/2018 din 23 ianuarie 2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, invocată de C. S.A. şi, în consecinţă a respins ca tardivă cererea de revizuire formulată de "A." împotriva deciziei civile nr. 290/2016 din 5 mai 2016 a Curţii de Apel Iaşi. Totodată, a respins cererea intimatei de obligare a revizuentei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva deciziei nr. 40/2018 din 23 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, revizuenta "A." a formulat cerere de apel.

În argumentarea cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 466, 470 din C. proc. civ., revizuenta critică soluţia instanţei care, în mod netemeinic şi fără a analiza probatoriul administrat s-a pronunţat în sensul admiterii excepţiei tardivităţii formulări cererii de revizuire, prin depăşirea termenului procedural, în lipsa dovezilor privind data comunicării de către revizuentă.

Astfel, în opinia sa, soluţia instanţei este netemeinică în condiţiile în care cererea de revizuire a fost transmisă instanţei în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, prin intermediul serviciului de curierat poştal E..

De asemenea, revizuenta critică soluţia instanţei cu privire la admiterea excepţiei tardivităţii cererii de revizuire, raportat la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în contextul în care această excepţie putea fi invocată în cazul în care ar fi existat o hotărâre definitivă comunicată părţilor.

Prin urmare, termenul procedural de o lună de zile se socoteşte de la momentul în care părţile au luat cunoştinţă de înscrisul în baza căruia se solicită revizuirea, dar sub condiţia ca mai întâi, acestea să se afle în posesia hotărârii a cărei revizuire se cere.

Pentru aceste considerente, revizuenta se consideră îndreptăţită să solicite admiterea apelului promovat cu consecinţa modificării deciziei atacate, în ceea ce priveşte admiterea excepţiei tardivităţii, menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi pe fond, trimiterea cauzei spre judecare pe fond.

Prin întâmpinarea depusă la data de 18 iunie 2018, intimaţii C. S.A. şi B. S.R.L. au invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de apel exercitată împotriva deciziei nr. 40 din 23 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel laşi în soluţionarea cererii de revizuire a deciziei nr. 290 din 5 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel laşi în dosarul nr. x/2013, excepţie întemeiată pe dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ.

În acest context, intimaţii consideră că împotriva deciziei atacate, calea de atac corectă este cea a recursului, aspect în considerarea căruia apreciază ca fiind inadmisibilă cererea de apel formulată împotriva deciziei nr. 40 din 23 ianuarie 2018.

În cazul în care, s-ar proceda la recalificarea cererii de apel promovată ca fiind cerere de recurs, intimaţii C. S.A. şi B. S.R.L. invocă excepţia nulităţii cererii, pentru neindicarea motivelor de nelegalitate a deciziei nr. 40 din 23 ianuarie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ.

Faţă de aspectele menţionate pe cale de excepţie, intimaţii C. S.A. şi B. S.R.L. solicită respingerea cererii de apel ca inadmisibilă şi ca nemotivată în cazul cererii de recurs.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 25 octombrie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 13 noiembrie 2018, intimatele S.C. B. S.R.L. şi C. S.A. depunând punct de vedere.

Analizând admisibilitatea căii de atac a recursului, Înalta Curte reţine următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 40/2018 din 23 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, prin care s-a respins ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. F. S.R.L. prin administrator G., împotriva deciziei nr. 290/2016 din 5 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Prin decizia nr. 290/2016 din 5 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a fost admis apelul declarat de A. prin reprezentant legal împotriva sentinţei civile nr. 539/2015 din 26 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul respingerii cererii de intervenţie principală formulată de intervenienta C. S.A. în contradictoriu cu reclamanta A., înlăturării dispoziţiei referitoare la obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată către intervenientă şi menţinerii celorlalte dispoziţii ale hotărârii, cu obligarea intimatei-intervenientă C. S.A. Elveţia la plata suma de 3350 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

În cauză, hotărârea atacată cu revizuire, respectiv decizia nr. 290/2016 din 5 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, are caracter definitiv, fiind pronunţată de instanţa de apel într-un litigiu pentru care dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., forma în vigoare anterior pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017, nu prevedeau şi calea de atac a recursului.

Prin urmare, decizia civilă nr. 40/2018 din 23 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, prin care a fost soluţionată cererea de revizuire, ce face obiectul prezentului recurs, fiind supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, este o hotărâre definitivă.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Caracterul definitiv conferit acestei decizii, prin reglementarea legală, exclude posibilitatea declarării căii de atac a recursului.

Aşadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., raportat la obiectul acţiunii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei nr. 40/2018 din 23 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei nr. 40/2018 din 23 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2019.