Judicial review of criminal court decision; application of absolute grounds for inadmissibility

Şedinţa publică din data de 11 aprilie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 12.06.2015, sub număr de dosar x/2015, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., au solicitat tribunalului ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:

1. Constatarea caracterului abuziv al contractului din perspectiva riscului valutar şi constatarea caracterului abuziv al clauzelor de risc valutar prevăzute de art. I pct. 3, art. III pct. 5, (ii), art. VI, pct. 1.3.2 (4), 1.3.2 (4) (i), 1.3.2 (4) (ii) din condiţiile generale ale contractului, constatarea nulităţii absolute a acestora şi repunerea părţilor în situaţia anterioară prin restituirea prestaţiilor încasate în temeiul acestor clauze, sau compensarea sumelor achitate în baza clauzelor abuzive cu sumele rămase de achitat, precum şi lipsirea de efect a acestor clauze abuzive pentru viitor, prin conversia în RON a creditului, la cursul de la data tragerii/denominarea/îngheţarea cursului de la data tragerii/stabilizarea cursului de schimb CHF/RON la cursul de la data încheierii contractului până la finalizarea contractului, cu menţionarea nivelului dobânzii din contract;

În subsidiar, au solicitat să se dispună: 1. Conversia în RON a creditului la cursul de la data tragerii/denominarea/îngheţarea cursului de la data tragerii/stabilizarea cursului de schimb CHF/RON pentru calculul fiecărei rate succesive datorate de reclamanţi la cursul CHF/RON de la data încheierii contractului, până la finalizarea contractului, cu menţionarea nivelului dobânzii din contract, cu titlu de despăgubire stabilită în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. c) şi f) şi lit. a), b) şi d) din O.G. nr. 21/1992, ca sancţiune pentru inserarea de clauze abuzive în contractul de credit;

2. Constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind comisionul de acordare a creditului prevăzut de art. 2.3 în condiţiile speciale ale contractului, constatarea nulităţii absolute a acestora şi repunerea părţilor în situaţia anterioară prin restituirea prestaţiilor încasate în temeiul unor clauze abuzive lovite de nulitate absolută;

3. Constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute la art. 2.2 din condiţiile speciale ale contractului şi ale art. III.6 din condiţiile generale ale contractului şi art. 2.4 din actul adiţional nr. x din 04.03.2014 privind dobânda penalizatoare, constatarea nulităţii absolute a acestora şi repunerea părţilor în situaţia anterioară prin restituirea prestaţiilor încasate în temeiul clauzelor abuzive lovite de nulitate absolută.

4. Constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute în art. VI.1.2 sub pct. 5, art. 4.1.1 şi art. 4.2.1 din actul adiţional nr. x/04.03.2013, art. 3.2 şi 3.3 din actul adiţional nr. x/04.03.2013, în măsura în care se referă la clauze ce pot fi constatate abuziv în cauză, art. VI.1.3.1 (2) din condiţiile generale, în măsura în care se referă la oricare dintre clauzele care se vor constata abuzive în cauză, art. VII.1 subpct. 4, art. VII.1 subpct. 10, art. VIII.1 subpct. 1 caz ii din condiţiile generale ale contractului, constatarea nulităţii absolute a acestuia, lipsirea de efect a clauzelor pentru viitor şi repunerea în situaţia anterioară numai în privinţa clauzelor prevăzute de art. VI.1.2 subpct. 5 din condiţiile generale ale contractului şi art. 4.1.1 şi art. . 4.2.1 din actul adiţional nr. x/04.03.2013, prin constatarea nulităţii contractului de ipotecă imobiliară autentificat sub nr. x/04.03.2013 de notar public D., încheiat în baza clauzelor abuzive;

5. Constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute în art. VII.1 subpct. 7 din condiţiile generale ale contractului, constatarea nulităţii absolute a acestora;

6. Constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute în art. VIII.4 lit. a) din actul adiţional nr. x, condiţii generale de creditare, constatarea nulităţii, anularea şi lipsirea de efecte a acestei clauze;

7. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 1 octombrie 2015 reclamanţii A. şi B. au depus cerere adiţională completatoare prin care au solicitat şi soluţionarea următoarelor capete de cerere:

- constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute în art. VI. 13.1 şi art. VII. 1 din condiţiile gemelare ale contractului de credit nr. x/21.04.2008, art. IV. 8 şi art. VII.2 din actul adiţional 1 la contract de credit nr. x/21.04.2008 privind declararea scadentei anticipate a întregului credit, constatarea nulităţii absolute a acestor clauze si repunerea părţilor in situaţia anterioara prin anularea tuturor actelor subsecvente efectuate urmare a aplicării acestei clauze respectiv a declarării scadentei anticipate a creditului si in consecinţa soluţionării prezentei cauze;

- continuarea rambursării creditului pentru plata sumelor ce vor rămâne de achitat conform contractului potrivit clauzelor sale care nu se vor constata abuzive in prezenta cauza, in perioada contractata rămasa pana la finalul creditului, în rate lunare în cuantumul ce se va stabili în prezenta cauză în urma scăderii şi compensării sumelor pe care părţile şi le datorează reciproc astfel cum se va decide de instanţa în raport de soluţia ce se va pronunţa asupra tuturor capetelor de cerere.

- suspendarea executării titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. x/21.04.2008, modificat prin actul adiţional x/04.03.2013 în temeiul art. 638 alin. (2) raportat la art. 638 alin. (1) pct. c) C. proc. civ.

- constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind declararea scadenţei anticipate prin raportare la clauzele de dobânda şi dobânda penalizatoare solicitate şi pe cale principală pe capetele formulate prin acţiunea principala, care au caracter abuziv în măsura în care dobânda ulterioară declarării scadenţei anticipate şi rezilierii contractului - astfel cum a fost inclusă în calculul fiecărei rate de credit până la finalul creditului conform graficului de rambursare intră în calculul sumei stabilite de plată, sau/şi ulterior declarării scadenţei anticipate şi rezilierii contractului dobânzile contractuale intră în calculul sumei de plata/sunt aplicate în continuare de bancă, ca şi când contractul ar mai fi în fiinţă şi în curs de executare deşi acesta a încetat prin reziliere, în baza clauzelor menţionate care permit profesionistului obţinerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existenţa compensaţiilor în sumă echivalentă şi pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către profesionist; constatarea nulităţii acestor clauze pentru aceasta situaţie şi repunerea părţilor în situaţia anterioară prin restituirea prestaţiilor efectuate in baza acestor clauze abuzive, în măsura în care până la data soluţionării procesului aceste sume se vor executa silit sau, în caz contrar scăderea sumelor ce reprezintă dobânzile contractuale din cuantumul sumei datorate de consumator sau în subsidiar prin compensarea acestor sume cu restul de plată rămas de plata în baza contractelor de credit, în considerarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 193/2000.

Prin sentinţa nr. 7205 din 17 decembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respinsă cererea de suspendare a executării titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. x/21.04.2008, modificat prin actul adiţional x/04.03.2013, ca inadmisibilă şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţi A. şi B..

Prin decizia civilă nr. 431/2018 din 23 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanţii-reclamanţi A. şi B., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 7205 din 17 decembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţi A. şi B..

Recurenţii-reclamanţi A. şi B. s-au raportat prin motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în temeiul cărora au solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Intimata-pârâtă C. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenţii-reclamanţi A. şi B. au depus răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată în cadrul întâmpinării.

Prin cererea înregistrată la data de 5 mai 2018, recurenţii-reclamanţi A. şi B. au solicitat instanţei să ia act de renunţare la judecata recursului, conform art. 406 C. proc. civ., sens în care au anexat cererii declaraţie notarială de renunţare la judecată, autentificată sub nr. x din 29 iunie 2018 de Notar Public Dr. E..

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 10 octombrie 2018 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., opinia raportorului fiind în sensul că recursul este inadmisibil.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 16 octombrie 2018.

Înalta Curte, a luat în examinare cererea formulată de recurent, în temeiul dispoziţiilor art. 406 C. proc. civ. şi a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 5 mai 2018, recurenţii-reclamanţi A. şi B. au solicitat instanţei să ia act de renunţare la judecata recursului, conform art. 406 C. proc. civ., sens în care au anexat cererii declaraţie notarială de renunţare la judecată, autentificată sub nr. x din 29 iunie 2018 de Notar Public Dr. E..

Potrivit art. 406 C. proc. civ., reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.

Manifestarea de voinţă, în sensul de a renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act voliţional, de care instanţa urmează a lua act.

Prin urmare, Înalta Curte constată că această manifestare de voinţă a părţii se înscrie în principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil şi întruneşte condiţiile de formă şi fond, pentru a produce efectul juridic prevăzut de dispoziţiile art. 406 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 463 alin. (1) C. proc. civ., achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre, iar conform art. 464 alin. (2) din acelaşi Cod, achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei.

Constatând că actul de procedură al desistării s-a realizat cu îndeplinirea condiţiilor cerute de lege şi faptul că această renunţare se înscrie în limitele principiului disponibilităţii, a actelor de dispoziţie permise părţilor pe parcursul judecării cauzei, Înalta Curte în temeiul art. 406 C. proc. civ., va lua act de renunţarea la judecata recursului declarat de recurenţii A. şi B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de recurenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 431/2018 din 23 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2019.