Nullity of cassation appeal for failure to frame grounds within statutory illegality limits rather than merits re-litigation

Şedinţa publică din data de 11 aprilie 2019

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă - Faliment la 30 mai 2016, sub nr. x/2012014/a3, reclamanta S.C. A. S.R.L., societate în faliment, reprezentată prin B. SPRL, în calitate de lichidator judiciar, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., a solicitat instanţei să constate dreptul său de proprietate asupra activului reprezentând "instalaţie concasare VSI60".

În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei la emiterea facturii fiscale finale aferente contractului de vânzare cumpărare nr. x/12.07.2011 încheiat între S.C. C. S.R.L. în calitate de vânzător şi S.C. A. S.R.L. în calitate de cumpărător prin care să se constate transferul dreptului de proprietate asupra activului reprezentând "instalaţie concasare VSI 60" de la vânzătorul S.C. C. S.R.L. la cumpărătorul S.C. A. S.R.L., cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1409 din 5 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia II civilă - Faliment s-a admis excepţia de necompetenţă funcţională a instanţei şi transpunerea cauzei la un completul specializat în judecata cauzei cu profesionişti, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia II civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 13 octombrie 2016, sub nr. x/2012014/a3*.

Prin sentinţa civilă nr. 206 din 10 februarie 2017, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la 27 martie 2017, sub nr. x/2012014/a3*.

Prin sentinţa civilă nr. 868/C/2017, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin lichidator B. SPRL în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., având ca obiect constatarea dreptului de proprietate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C. A. - prin lichidator judiciar B. SPRL.

Prin decizia nr. 484/2018 din 14 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta S.C. A. - prin lichidator judiciar B. SPRL împotriva sentinţei civile nr. 868/C/2017, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva deciziei nr. 484/2018 din 14 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a formulat recurs reclamanta S.C. A. - prin lichidator judiciar B. SPRL.

Prin memoriul de recurs, neîncadrat în drept, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, iar în rejudecare admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta arată că motivul reţinut de instanţa de apel în vederea respingerii cererii sale este legat de faptul că nu s-a efectuat plata integrală a preţului şi că transferul dreptului de proprietate nu s-a putut constata, întrucât condiţia suspensivă a plăţii preţului nu a fost realizată conform convenţiei părţilor.

În acest context, recurenta apreciază că din documentele enumerate în cadrul memoriului de recurs termenul suspensiv s-a împlinit conform contractului nr. x din 12 iulie 2011 la data de 27 decembrie 2011, la care se adaugă termenul de graţie de 15 zile, respectiv 11 ianuarie 2012, conform adresei înregistrate sub nr. x din 30 martie 2016 .

Mai susţine recurenta că nu există niciun înscris depus la dosarul cauzei din care să rezulte că S.C. A. S.R.L. a solicitat vânzătoarei să amâne prezentarea la plată a biletelor la ordin şi nici nu s-a administrat un alt probatoriu în acest sens.

Prin urmare, recurenta consideră că se impune clarificarea calităţii de proprietar a S.C. A. S.R.L. asupra utilajului care face obiectul contractului de vânzare-cumpărare, întrucât contractul nr. x din 12 iulie 2011 a fost încheiat în luna iulie 2011 şi urma să se deruleze pe parcursul a 5 luni, până în luna decembrie 2011, respectiv în perioada 12 iulie 2011 - 27 decembrie 2011 (data emiterii scadenţei ultimului bilet la ordin nr. 58657 emis la data de 27 decembrie 2011 de S.C. A. S.R.L. (art. 3 şi art. 4 din contract), în cauză neexistând vreo corespondenţă purtată între S.C. C. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L. cu privire la prelungirea duratei contractului.

Faţă de aspectele prezentate, recurenta consideră că nu se mai poate face nicio prestaţie în contul acestui contract al cărui termen a expirat fără ca părţile să procedeze la prelungirea lui, respectiv S.C. C. S.R.L. nu mai poate solicita restituirea utilajului şi nici nu poate factura sumele încasate în anul 2011 drept chirie, iar S.C. A. S.R.L. nu poate solicita restituirea avansurilor plătite în contul acestui utilaj.

Prin întâmpinarea depusă la 29 august 2018, intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. a solicitat în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, în raport cu decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi a dispoziţiilor art. 35 C. proc. civ., anularea recursului în raport cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea acestuia ca neîntemeiat.

La data de 20 septembrie 2018, recurenta S.C. A. S.R.L. a depus concluzii scrise la dosarul cauzei, prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 25 octombrie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 8 noiembrie 2018, recurenta-reclamantă depunând punct de vedere.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că pârâta recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator B. SPRL nu a indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, iar susţinerile din cuprinsul cererii de recurs nu fac posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Este de amintit că instanţa de apel ca instanţă devolutivă are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că recurenta a relatat opinii referitoare la dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de stabilirea situaţiei de fapt reţinută în cauză.

În speţă, recurenta tinde, în realitate, la o restabilire a situaţiei de fapt, repunând în discuţie probele şi solicitând instanţei de recurs să reconsidere concludenţa lor, aspect ce nu este permis în această fază procesuală.

În speţă, recurenta-reclamantă, nu formulează critici de nelegalitate, care să poată fi examinate din perspectiva vreunui caz de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar şi care să poată constitui obiect de analiză în recurs.

În acest context, se constată că recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel.

Simpla nemulţumire a părţii faţă de soluţia pronunţată, fără a se dezvolta şi arăta, în concret, în ce constau greşelile săvârşite de instanţă şi legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancţionată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În consecinţă, se constată că recurenta nu a indicat în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi ce dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţa de apel prin respingerea apelului pârâtei.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea nulităţii cererii de recurs în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator B. SPRL împotriva deciziei nr. 484/2018 din 14 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.R.L..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2019.