Aggravated homicide conviction upheld on appeal; self-defense and reclassification to negligent homicide rejected

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4 din 14 ianuarie 2004 a Tribunalului Vaslui, inculpatul B.A. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului și, în conformitate cu dispozițiile art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestului preventiv de la 31 martie 2003, la zi.

Inculpatul a fost obligat să achite părților civile următoarele sume cu titlu de despăgubiri civile: R.M. 17.000.000 lei, Serviciul de ambulanță al județului Vaslui – 650.000 lei, Spitalul municipal de adulți Bârlad – 500.000 lei, Spitalul clinic nr. 3 Iași – 4.000.000 lei.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unei bâte din lemn, esență fag, cu lungimea de 114 cm, obiect aflat la camera de corpuri delicte a instanței (poziția 48/2003 în registrul de corpuri delicte).

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 3.200.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 25 martie 2003, între inculpatul B.A. și victima R.E., amândoi aflați sub influența băuturilor alcoolice, a izbucnit un conflict spontan, generat de aceasta din urmă.

Partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu pumnul în față și, deși a fost îndepărtată de martorul R.V., s-a apropiat din nou de inculpat, moment în care acesta a lovit-o, o singură dată, cu bâta în cap.

Partea vătămată a intrat în comă, iar pe data de 28 martie 2003 a decedat, în urma comei cerebrale traumatice suferite, consecutive contuziei și dilacerării cerebrale, hematomului extradural subarahnoidian, fracturilor de calotă și bază de craniu (raport de necropsie medico-legală nr. 383 din 15 aprilie 2003 al Serviciului de medicină legală al județului Iași).

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, raport de expertiză medico-legală, planșe fotografice, declarațiile martorilor P.V., F.C., N.F.D., R.V., A.R.I., declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 168 din 13 mai 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat prin care acesta a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 44 alin. (3) C. pen.

Măsura arestării preventive a fost menținută, iar prevenția a fost dedusă la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei, din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.A., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și, în principal, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. și achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. și art. 44 alin. (3) C. pen. În subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 17, 171, 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au stabilit corect situația de fapt, au reținut în mod just vinovăția inculpatului și au dat încadrarea juridică legală și temeinică faptei săvârșite de acesta.

Inculpatul B.A. i-a aplicat victimei o singură lovitură cu bâta în cap, dar intensitatea acestei lovituri a determinat căderea instantanee a acesteia în drum și intrarea în comă de gradul III, după care R.E., în vârstă de 29 ani, a decedat.

Violența loviturii a provocat mai multe traiecte de fractură a craniului, hematom și hemoragie subarahnoidiană cerebrală, dilacerare cerebrală.

În raport de obiectul contondent folosit, de zona vitală vizată și de intensitatea loviturii aplicate victimei, Curtea consideră justă încadrarea juridică dată faptei în infracțiunea de omor calificat, inculpatul prevăzând rezultatul letal al acțiunii sale agresive și, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Instanțele de judecată au reținut în mod întemeiat în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere împrejurarea că incidentul a fost determinat de partea vătămată R.E. care l-a injuriat și l-a lovit cu pumnul în față.

Împrejurările în care s-a produs riposta inculpatului nu justifică însă aplicarea dispozițiilor art. 44 alin. (3) C. pen., privind legitima apărare.

Pentru a fi incidente aceste dispoziții legale, în modalitatea depășirii limitelor unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului, trebuie să existe o tulburare sau o temere determinată de existența unui atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva persoanei care se apără și care să o pună în pericol grav pe aceasta.

Or, inculpatul a fost singura parte înarmată în acest conflict, iar atacul părții vătămate a constat doar în expresii jignitoare și o lovitură de pumn; mai mult decât atât, victima a putut fi îndepărtată de un martor, iar la revenirea acesteia către inculpat a fost lovită cu bâta.

În aceste condiții, nu se poate reține că inculpatul B.A. s-a aflat într-o stare de tulburare sau temere așa de puternică încât să nu realizeze că atacul exercitat de victimă asupra sa nu îl punea în pericol grav care să-i justifice riposta excesivă.

În consecință, în cauză nefiind întrunite cerințele legitimei apărări, nu se poate dispune achitarea recurentului inculpat.

Cât privește cuantumul pedepsei aplicate, Curtea constată că aceasta a fost just individualizată, reflectând atât pericolul social al faptei săvârșite, cât și datele personale ale inculpatului care a recunoscut infracțiunea comisă.

Pedeapsa aplicată reflectă, așadar, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și este în măsură să asigure realizarea scopului preventiv-educativ, astfel cum este statuat de art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul inculpatului ca nefondat.

Timpul arestării preventive va fi dedus din cuantumul pedepsei aplicate de la 31 martie 2003 la 7 iulie 2004.

Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 168 din 13 mai 2004 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 martie 2003 la 7 iulie 2004.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 iulie 2004.