Competence of Supreme Court for cassation appeals in monetary cases under 200,000 RON following Constitutional Court annulment of transitional provisions
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) dismissed the bank's challenge regarding its own jurisdiction and ordered the transfer of the case to the Craiova Court of Appeal, thereby leaving the Gorj Tribunal's appellate decision in force for now. The underlying dispute involved a consumer's claim for the absolute nullity of abusive clauses in a Swiss Franc (CHF) loan contract, including variable interest rate margins, currency risk transfer, and various commissions, following a first-instance ruling that had only partially granted relief. The ICCJ determined that it was not materially competent to hear the cassation appeal because the claim value fell below the threshold for its jurisdiction, citing the absence of a legislative provision assigning competence to the Supreme Court for appeals against tribunal decisions in monetary cases valued up to 200,000 RON, as established by the Constitutional Court's earlier review of the procedural code. Consequently, relying on the hierarchical judicial organization principle and Article 132 of the Code of Civil Procedure, the ICCJ declared itself incompetent and referred the case to the Court of Appeal, which is the correct first-instance appellate body for this value bracket.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 132 C. proc. civ, art. 483 din C. proc. civ, art. 483 alin. (2) din C. proc. civ, art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992; Competence of Supreme Court for cassation appeals in monetary cases under 200,000 RON following Constitutional Court annulment of transitional provisions: The underlying dispute involved a consumer's claim for the absolute nullity of abusive clauses in a Swiss Franc (CHF) loan contract, including variable interest rate margins, currency risk transfer, and various commissions, following a first-instance ruling that had only partially granted relief. The ICCJ determined that it was not materially competent to hear the cassation appeal because the claim value fell below the threshold for its jurisdiction, citing the absence of a legislative provision assigning competence to the Supreme Court for appeals against tribunal decisions in monetary cases valued up to 200,000 RON, as established by the Constitutional Court's earlier review of the procedural code. Consequently, relying on the hierarchical judicial organization principle and Article 132 of the Code of Civil Procedure, the ICCJ declared itself incompetent and referred the case to the Court of Appeal, which is the correct first-instance appellate body for this value bracket.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for admitting the exception of material incompetence and declination of jurisdiction to the Court of Appeal.
Full text
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. dosar x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. SA, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună următoarele:
- constatarea nulităţii absolute a clauzelor contractuale abuzive, privind rata dobânzii variabilă şi revizuibilă la fiecare 3 luni în funcţie de noua valoarea a indicelui de referinţă şi marja băncii, modificate în sensul majorării, unilateral de bancă, prevăzute în punctele 3.2 şi pct. 3.3, dar şi pct 3.4. din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x/17.07.2008 încheiat de reclamant cu banca;
- constatarea nulităţii absolute a clauzei contractuale abuzive, privind comisionul de acordare reţinut din împrumut la data acordării împrumutului, prevăzut în punctul 4 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x/17.07.2008 încheiat de reclamant cu banca;
- constatarea nulităţii absolute a clauzei contractuale abuzive, privind comisionul de rambursare în avans, prevăzută în punctul 5 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x/17.07.2008 încheiat de reclamant cu banca;
- constatarea nulităţii absolute a clauzei contractuale abuzive, privind dobânda anuală efectivă, modificată în sensul majorării, unilateral de bancă, prevăzută în punctul 6 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x/17.07.2008 încheiat de reclamant cu banca;
- constatarea nulităţii absolute a clauzei contractuale abuzive, privind rambursarea, modificată în sensul majorării, unilateral de bancă, prevăzută în punctul 8, respectiv punctele: 8.1, 8.2, 8.3, 8.4, 8.5, 8.6 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x/17.07.2008 încheiat de reclamant cu banca;
- constatarea nulităţii absolute a clauzei contractuale abuzive, privind declaraţiile împrumutatului şi împrumutatului solidar, prevăzută în punctul 9, respectiv punctul: 9.2 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x/17.07.2008 încheiat de reclamant cu banca;
- constatarea nulităţii absolute a clauzei contractuale abuzive, privind dispoziţiile finale, prevăzută în punctul 13, respectiv punctele: 13.1, 13.5 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x/17.07.2008 încheiat de reclamantă cu banca;
- constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale de la primele 7 capete de cerere şi să dispuneţi sancţionarea acestora cu nulitatea absolută şi astfel ca o consecinţă, să dispuneţi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de împrumut şi eventual şi renegocierea acestuia;
- obligarea băncii la restituirea sumelor de bani plătite cu titlu de diferenţele de curs valutar, de la data contractării creditului la zi, până la data plăţii efective a acestora;
- obligarea băncii la conversia în RON a creditului acordat către reclamantă la cursul de schimb franc elveţian/leu (CHF/RON). de la data acordării creditului din data de 06.06.2008, altfel spus, să se dispună "îngheţarea cursului valutar la paritatea RON/CHF de la data acordării creditului din 17.07.2008 şi implicit plata ratelor de credit în RON, la acest curs, pe toată perioada derulării contractului, din data de 17.07.2008 şi în continuare până la terminarea contractului;
- obligarea băncii la restituirea tuturor sumelor de bani încasate ilegal de bancă, cu titlu de "diferenţe de curs valutar CHF/RON, începând cu data încheierii contractului din 17.07.2008 şi până la recalcularea ratelor, sume actualizate cu rata inflaţiei şi a dobânzii legale, de la momentul încheierii contractului din 17.07.2008 şi până la data plătii efective a acestora, ţinând cont de faptul că banca nu motivează şi nu justifică cuantumul acestor sume de bani, precum şi de faptul că riscul valutar a fost suportat integral doar de subsemnata în calitate de împrumutat/consumator de produse bancare.
De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 2314 din 16.10.2017, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. SA
S-a constatat nulitatea absolută a clauzelor prevăzute de art. 4 (comisioane de acordare), art. 5 (comisioane de rambursare în avans) şi art. 13.5 din contractul x.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 835 CHF la cursul BNR de la data plăţii şi la plata către reclamant a sumei de 1.200 RON cheltuieli de judecată.
A fost respinsă în rest cererea.
Împotriva sentinţei au declarat apel atât reclamantul, cât şi pârâta, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin Decizia nr. 261/2018 din 17 aprilie 2018, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, a admis apelul declarat de apelantul reclamant A. împotriva Sentinţei nr. 2314 din 16.10.2017, pronunţată de Judecătoria Motru; a schimbat sentinţa; a constatat nulitatea absolută a dispoziţiilor art. 3.2, art. 3.3 şi art. 3.4 privind marja variabilă şi a dispus restituirea sumelor de bani încasate de bancă în baza acestor clauze - cu titlu de dobândă - respectiv diferenţa între marja variabilă şi marja fixă, încasată pe toată durata contractului, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală de la data încasării de către bancă la data plăţii efective.
Totodată, a constatat nulitatea absolută parţială a clauzelor de la art. 8.1 şi art. 8.4 prin care riscul valutar este lăsat în sarcina exclusivă a împrumutatului cu consecinţa recalculării şi plăţii ratelor la cursul de schimb al CHF de la data încheierii contractului, pe toată durata contractului.
A dispus restituirea sumelor de bani încasate de bancă, reprezentând diferenţele de curs valutar, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală de la data încasării, la data plăţii efective către reclamant.
A constatat nulitatea absolută a clauzei de la art. 9.2.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei privind respingerea celorlalte capete de cerere.
De asemenea, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâta B. SA
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta B. SA, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj la data de 07.08.2018.
Dosarul de recurs a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 19.09.2018.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Gorj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.
Prin Decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, revine curţilor de apel."
A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".
Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.
Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.
Ulterior pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.
A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 judecători.
Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94 - 97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.
Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.
Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."
De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Gorj, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Craiova, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta C. SA (fostă B. SA) împotriva Deciziei nr. 261/2018 din 17 aprilie 2018, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2019.
GGC - GV