Constitutional invalidity of procedural transition law creating jurisdictional vacuum for appeals against tribunal decisions in monetary claims up to 200,000 RON, resolved via hierarchical jurisdictional assignment to courts of appeal

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. SA constatarea caracterului abuziv al art. 3.2. teza a 2-a, 4 lit. a) şi cap) III Termenii Împrumutului, 8.1. din contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x/02.09.2008, restituirea sumei percepute de pârâtă cu titlu de comision de acordare, îngheţarea cursului CHF la valoarea de contractare de 2,1907 RON la 02.09.2008, restituirea sumelor percepute din variaţia cursului CHF, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data plăţii sumelor până la data achitării efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa nr. 2552/06.04.2017 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. x/2016, a fost admisă în parte cererea formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. SA, s-a constatat caracterul abuziv al art. 3.2. teza a doua din contractul de credit de împrumut pentru refinanţarea unui credit de consum nr. x/02.09.2008 în partea referitoare la rata dobânzii variabilă "în funcţie de evoluţia pieţei financiar-bancare şi/sau costul finanţării gestionării creditului", a fost obligată pârâta să restituie reclamantului în echivalent în RON la cursul BNR din ziua plăţii diferenţa de dobândă între suma achitată de reclamant cu acest titlu în perioada 02.09.2008 - 19.09.2010 şi rata de dobânda datorată de 11,25% în perioada 02.09.2008 - 19.09.2010 şi dobânda legală de la data achitării până la data plăţii efective, a fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, au fost compensate în parte cheltuielile de judecată pentru suma de 500 RON şi a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 2998 RON cu titlu de cheltuieli de judecată onorariu avocat şi a fost respinsă în rest cererea de cheltuieli de judecată formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel ambele părţi.

Prin Decizia civilă nr. 1504 din 02 aprilie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis apelul privind pe apelanta-pârâtă B. SA şi apelanta-reclamantă A..

A schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că:

A constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 4 privind comisionul de acordare din Contractul de împrumut pentru refinanţarea unui credit de consum nr. x din 02.09.2006.

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta C. SA (fostă B. SA), în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate, respectiv doar în raport de motivele de nelegalitate invocate de recurentă.

Prin Decizia nr. 296 R din 8 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu considerentele Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale cu referire la Decizia nr. 454/4.07.2018 a instanţei de contencios constituţional.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 23 noiembrie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Bucureşti, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin Decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, revine curţilor de apel."

A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Ulterior pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94 - 97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Bucureşti, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Bucureşti, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta C. SA (fostă B. SA) împotriva Deciziei civile nr. 1504 din 02 aprilie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2019.

GGC - GV