Peremption of nullification challenge due to unfulfilled stamping obligation resuming suspended proceedings

Şedinţa publică din data de 11 aprilie 2019

Asupra contestaţiei în anulare de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 5 februarie 2013, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând constatarea nulităţii de drept a clauzei penale din contractele de împrumut încheiate între reclamant, în calitate de împrumutat, şi pârâtă, în calitate de împrumutător.

Prin sentinţa civilă nr. 514 din 16 aprilie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia V-a civilă a admis cererea principală şi cererea de chemare în judecată a altei persoane, a constatat nulitatea absolută a clauzei penale privind penalităţile de 1% pe zi de întârziere inserată în contractele de împrumut autentificate sub nr. x/28.03.2007, nr. y/17.05.2007, nr. z/17.05.2007, nr. w/17.05.2007 şi nr. 1362/17.05.2007 de B.N.P. C. şi, pe cale de consecinţă, a obligat pârâta la plata către stat a sumei de 604.506 RON, conform art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta B. care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie la data de 12 august 2015.

Prin decizia civilă nr. 452 A din 15 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă B. împotriva sentinţei civile nr. 514 din 16 aprilie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. şi cu intimatul-intervenient D..

Împotriva acestei decizii, pârâta B. a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului şi schimbării sentinţei constând în obligarea sa la plata sumei maxime de 10.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Prin decizia nr. 203 din 14 februarie 2017, Înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 452/A din 15 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Împotriva acestei decizii, pârâta B. a formulat contestaţia în anulare, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la 20 aprilie 2017.

Prin încheierea din 5 octombrie 2017, Înalta Curte, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării contestaţiei în anulare, prin acordul părţilor.

La cererea contestatoarei B. şi a intimatului A., Înalta Curte a luat în examinare cererile de repunere pe rol a cauzei, iar prin încheierea din 22 octombrie 2018 cauza a fost amânată pentru timbrarea cererii de repunere pe rol a cauzei formulată de contestatoare, iar la termenul din 21 februarie 2019 s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 faţă de cererea contestatoarei şi s-a dispus amânarea cauzei pentru ca intimatul A. să-şi timbreze cererea de repunere pe rol a cauzei.

Faţă de neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei de timbru stabilite în sarcina sa de instanţă, la termenul din 11 aprilie 2019, a fost anulată cererea de repunere pe rol formulată de intimatul A..

În aceste condiţii, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia perimării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 137 alin. (1) raportat la art. 298 cu aplicarea art. 316 C. proc. civ., reţine următoarele:

Prin încheierea din 5 octombrie 2017, Înalta Curte, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării contestaţiei în anulare, iar cererile de repunere pe rol a cauzei formulate la 3 octombrie 2018, de contestatoarea B. şi de intimatul A. au fost anulate ca netimbrate.

Cauza a rămas suspendată mai mult de un an, astfel că, din oficiu, Înalta Curte a invocat excepţia perimării judecării recursului.

Art. 248 alin. (1) C. proc. civ., declară perimată orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare rămasă în nelucrare din vina părţii timp de un an.

În acest sens se constată că Înalta Curte a fost învestită cu o cerere care a declanşat calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, că după suspendarea judecăţii pricina a rămas în nelucrare timp de un an. Deşi părţile în proces au cerut reluarea judecării cauzei, cererile acestora au fost anulate ca netimbrate, neproducând nici un efect sub aspectul continuării judecăţii sau întreruperii curgerii termenului de perimare. Se mai constată că nu au fost invocate motive de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.

În acest context, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se constată din oficiu, pe cale de excepţie, întrucât normele care reglementează această sancţiune procedurală sunt de ordine publică, partea neformulând nicio apărare cu privire la această excepţie, deşi a fost legal citată.

În consecinţă, faţă de cele ce preced urmează să se constate perimată contestaţia în anulare, cu consecinţa prevăzută de art. 254 alin. (1) C. proc. civ., text ce declară ineficiente toate actele de procedură îndeplinite în faţa instanţei care a aplicat această sancţiune procedurală şi, în consecinţă, imposibilităţii analizării pe fond a contestaţiei în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B. împotriva deciziei nr. 203 din 14 februarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimaţii D. şi A..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2019.