Jurisdiction over consumer credit appeal declined and remanded to Court of Appeal under 200,000 RON threshold

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 03.11.2016, sub nr. x/2016*, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta C. SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa: 1) Să se constate caracterul nul absolut şi abuziv al clauzelor contractuale prevăzute în Contractul de credit nr. x din data de 14.06.2007: art. 5 alin. (2) referitor la comisionul de risc, art. 5 alin. (3) referitor la comision de neutilizare, art. 5 alin. (4) referitor la comision rambursare; 2). Restituirea sumelor încasate cu titlul de comision de risc în valoare de 2.5% (675 CHF x 4,1564 RON - valoare CHF la data introducerii acţiunii = 2.805,57 RON) încasat la punerea creditului la dispoziţie; comision de neutilizare în valoare de 1,5%, încasat anual de către bancă - evaluat la suma de 3.142,9683 CHF x 4,1564 RON - valoare CHF la data introducerii acţiunii =13.063,4336 RON, calculul a fost realizat prin extragerea a 1,5% din sold la finele fiecărui an de creditare pana la data introducerii acţiunii; comision rambursare anticipată de 3% evaluată la suma de 578,1816 CHF x 4,1564 RON - valoare CHF la data introducerii acţiunii = 2.403,1540 RON - suma extrasa din valoarea soldului la data introducerii acţiunii, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de dobândă legală, calculat de la data plăţii şi până la momentul restituirii efective; 3). Constatarea caracterului abuziv la clauzei de risc valutar inserată în convenţia de credit la art. 9 lit. d) care prevede că "împrumutatul şi garanţii săi înţeleg ca prin contractarea prezentului credit având ca moneda de exprimare Francul Elveţian (CHF) se expun riscului valutar şi îşi asumă în întregime responsabilitatea cu privire la consecinţele materializării acestui risc" 4). Stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb CHF - leu la 1,9639 CHF valoarea de la data semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului; 5). Denominarea în moneda naţională a plăţilor, în virtutea principiului din Regulamentul valutar conform căruia preţul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenţi se plăteşte în moneda naţională. De asemenea, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 55/02.02.2017 Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C. SA şi a dispus obligarea reclamanţilor la plata către pârâtă a sumei de 2000 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocaţial.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii A. şi B..

Prin Decizia civilă nr. 1785 din 16 aprilie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis excepţia tardivităţii, invocată de intimată.

A respins apelul formulat de apelanţii-reclamanţi A. şi B. împotriva Sentinţei civile nr. 55/02.02.2017 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. SA, ca tardiv declarat şi a obligat apelanţii la 2000 RON cheltuieli de judecată (onorariu de avocat redus) către intimată.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii A. şi B., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare către instanţa de apel.

Prin Decizia civilă nr. 365R/2018 din 19 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, cu majoritate, a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 16 noiembrie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod, reţine următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunţate de Tribunalul Bucureşti, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin Decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din C. proc. civ., competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, revine curţilor de apel."

A reţinut instanţa că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziţie tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziţie să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Ulterior pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituţională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficienţă dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să stabilească instanţa căreia urma să îi revină competenţa de a soluţiona recursurile declarate împotriva deciziilor pronunţate de tribunale în soluţionarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, aşa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Aşadar, prima teză a acestui text a atribuit instanţei supreme competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţei supreme îi revine competenţa de a soluţiona recursuri, constituită fie în complet al unei secţii, fie în Completul de 5 judecători.

Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 94 - 97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare.

Astfel, în condiţiile reglementării actuale, competenţa trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispoziţiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condiţiile pronunţării deciziei recurate de către Tribunalul Bucureşti, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Curţii de Apel Bucureşti, instanţă în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 1785 din 16 aprilie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2019.

GGC - GV