Cassation annulled for failure to articulate illegality grounds; judicial costs deemed non-reviewable as matters of fact within lower court discretion

Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2019

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea la 24 octombrie 2016, sub nr. x/2016 şi completată la 14 noiembrie 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâţilor Casa de Asigurări de Sănătate Vrancea, B. şi C. la plata sumei de 565.599,30 RON, reprezentând beneficiul nerealizat, a dobânzii legale aferente debitului, precum şi a cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 8 şi art. 16 din Legea nr. 554/2004 şi art. 194 C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 noiembrie 2016, Tribunalul Vrancea a dispus înaintarea cauzei la Tribunalul Galaţi, ca urmare a admiterii cererii de strămutare prin sentinţa civilă nr. 356 din 22 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ la 8 decembrie 2016, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa nr. 209 din 15 martie 2017, Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale a acestei secţii şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile a aceluiaşi tribunal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă sub nr. x/2016*.

Prin sentinţa civilă nr. 892 din 19 septembrie 2017, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a admis excepţia insuficientei timbrări a acţiunii, invocată din oficiu şi a anulat acţiunea ca insuficient timbrată şi a obligat-o pe reclamanta S.C. A. S.R.L. la plata către fiecare dintre pârâţii B. şi C. a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, redus de instanţă.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi schimbarea în parte a sentinţei atacate în sensul reducerii cheltuielilor de judecată acordate de prima instanţă.

Prin decizia civilă nr. 26/A din 14 februarie 2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei primei instanţe.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate şi reducerea cheltuielilor de judecată acordate de prima instanţă.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a prezentat istoricul litigiului, după care a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel nu a motivat neaplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.. Or, acest text de lege permite instanţei să reducă cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat ori de câte ori constată că este disproporţionat în raport cu valoarea pricinii sau cu activitatea desfăşurată de avocat.

În aprecierea cuantumului onorariului, instanţa trebuie să aibă în vedere atât valoarea litigiului, cât şi proporţionalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, în funcţie de elemente precum complexitatea, dificultatea sau durata procesului.

Autoarea recursului a învederat că declinarea succesivă a cauzei nu îi poate fi imputată câtă vreme acest atribut aparţine în exclusivitate instanţelor judecătoreşti.

Astfel, prezintă relevanţă doar împrejurările desfăşurate ulterior înregistrării dosarului pe rolul Tribunalului Galaţi. Or, litigiul a fost soluţionat la al doilea termen de judecată, în condiţiile în care, la primul termen de judecată, instanţa i-a pus în vedere reclamantei să achite diferenţa de taxă judiciară de timbru.

În aceste condiţii, autoarea recursului a subliniat că se impune reducerea proporţională a onorariilor de avocat, corespunzător cu prestaţia efectiv impusă de pronunţarea soluţiei de admitere a excepţiei insuficientei timbrări a acţiunii.

Aşadar, cheltuielile de judecată acordate de prima instanţă sunt excesive în raport cu activitatea prestată de avocatul pârâţilor în această etapă procesuală, întrucât soluţia instanţei a vizat doar cerinţa timbrajului, fără a fi cercetat fondul litigiului.

În partea finală a cererii de recurs s-a arătat că sumele acordate cu titlu de cheltuieli de judecată nu reprezintă o cenzurare a onorariului de avocat, ci reflectă o evaluare a cheltuielilor de judecată solicitate de pârâţi în temeiul contractului de asistenţă juridică. Or, instanţa trebuia să ţină cont de proporţia rezonabilă între suma de bani achitată cu titlu de onorariu de avocat, activitatea desfăşurată de avocat şi complexitatea cauzei, conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la 19 iunie 2018, intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Vrancea a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 25 septembrie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiează şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Aşadar, în etapa procesuală a recursului nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea probelor administrate în cauză intră în atribuţia exclusivă a instanţelor devolutive.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, critica recurentei-reclamantei în sensul că instanţa de apel nu a motivat neaplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ. este pur formală, din moment ce în cuprinsul deciziei atacate a fost evocat acest text de lege şi au fost expuse motivele pentru care nu se impunea reducerea cheltuielilor de judecată.

Criticile referitoare la caracterul excesiv al cheltuielilor de judecată acordate, prin raportare la activitatea desfăşurată de avocat şi soluţia pronunţată în primă instanţă, reprezintă o reproducere fidelă a criticilor din cererea de apel.

Or, dezvoltarea motivelor de recurs la care se referă art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. vizează formularea unor critici de nelegalitate care să fie îndreptate împotriva considerentelor deciziei recurate.

Astfel, simpla reiterare în cererea de recurs a criticilor din cererea de apel, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, nu întruneşte cerinţa anterior evocată.

În plus, stabilirea caracterului "vădit disproporţionat" la care face referire art. 451 alin. (2) C. proc. civ. presupune evaluarea anumitor criterii precum complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată de avocat, ţinându-se seama şi de circumstanţele cauzei.

Cum evaluarea acestor criterii intră în marja de apreciere a instanţelor devolutive rezultă că limita până la care au fost reduse cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat nu este susceptibilă de a fi criticată în recurs.

Prin urmare, criticile prin care recurenta-reclamantă încearcă să obţină, în recurs, redimensionarea cheltuielilor de judecată la care a fost obligată în primă instanţă vizează aspecte de netemeinicie şi nu de nelegalitate a deciziei atacate.

Considerentele anterior expuse impun concluzia că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. au fost formal invocate prin cererea de recurs.

Pentru aceste considerente, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) raportat la art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 26/A din 14 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 aprilie 2019.