Competence conflict resolved by assigning jurisdiction to the court that authorized forced execution of utility debt

Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2019

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare la 19 aprilie 2018, sub nr. x/2018, contestatoarea A. S.A. a chemat-o în judecată pe intimata B. S.A., solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 1169/2018 din 12 aprilie 2018, pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/2018 şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 712 alin. (3) şi art. 719 alin. (1) şi (6) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 10242/2018 din 16 noiembrie 2018, Judecătoria Baia Mare a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Baia Mare a reţinut, în esenţă, că intimata B. S.A. a formulat la 4 aprilie 2018 o cerere de executare silită împotriva contestatoarei A. S.A., în vederea recuperării debitului în cuantum de 1.215.304,11 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare, fiind înregistrată pe rolul B.E.J. C., sub nr. x/2018.

Prin încheierea nr. 1169/2018 din 12 aprilie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Satu Mare a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulată de creditoarea B. S.A. împotriva debitoarei A. S.A.

După evocarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Judecătoria Baia Mare a apreciat că soluţionarea contestaţiei la executare revine Judecătoriei Satu Mare, care a încuviinţat executarea silită din dosarul execuţional nr. x/2018.

S-a mai reţinut că art. 651 C. proc. civ. reglementează principiul unicităţii instanţei de executare, conform căruia executarea silită şi toate incidentele ivite pe parcursul acesteia se încuviinţează, respectiv se soluţionează de o singură instanţă de judecată.

Or, dacă Judecătoria Baia Mare ar constata propria sa competenţă cu privire la soluţionarea contestaţiei la executare, principiul unicităţii instanţei de executare ar fi încălcat. În plus, dacă ar proceda în acest mod, Judecătoria Baia Mare a apreciat că s-ar antepronunţa cu privire la soluţia pe fond a cauzei.

Împrejurarea că unul dintre motivele invocate prin contestaţia la executare vizează tocmai necompetenţa instanţei care a încuviinţat executarea silită nu poate conduce la o altă concluzie.

Judecătoria Baia Mare a conchis că Judecătoria Satu Mare, ca instanţă de executare, va analiza acest motiv de nulitate a executării silite şi, în măsura în care îl va găsi întemeiat, va admite contestaţia la executare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la 14 decembrie 2018, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 714/2019 din 8 martie 2019, Judecătoria Satu Mare a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Satu Mare a evocat dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi art. 714 C. proc. civ., după care a constatat că la data sesizării organului de executare, respectiv la 4 aprilie 2018, sediul debitoarei A. S.A. era situat în localitatea Baia Mare, judeţul Maramureş.

Judecătoria Satu Mare a reţinut că localitatea Baia Mare se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Baia Mare, conform H.G. nr. 337/1993, astfel încât aceasta din urmă este instanţa competentă teritorial să judece cauza.

În considerarea acestor argumente, Judecătoria Satu Mare a dat eficienţă dispoziţiilor art. 129 alin. (3) şi art. 130 alin. (2) C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare, în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul debitoarei A. S.A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 22 martie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Satu Mare şi Judecătoria Baia Mare - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Potrivit art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar potrivit art. 651 alin. (3) din acelaşi act normativ, "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Dat fiind că cererea de încuviinţare a executării silite se soluţionează de către instanţa de executare conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că prin admiterea acestei cereri se determină, implicit, şi instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze incidentele procedurale ce s-ar ivi în cursul executării silite.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă reţine că prin încheierea nr. 1169/2018 din 12 aprilie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Satu Mare a constatat că este competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite formulată de B.E.J. C., la sesizarea creditoarei B. S.A., împotriva debitoarei A. S.A. şi a admis această cerere.

Or, ca efect al încuviinţării executării silite, Judecătoria Satu Mare a devenit instanţa de executare în sensul dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere că atât contestaţia la executare, cât şi cererea de suspendare a executării silite formulate în prezenta cauză constituie, de asemenea, incidente procedurale apărute în cursul executării silite, competenţa de soluţionare a acestor cereri revine tot Judecătoriei Satu Mare, ca instanţă de executare, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi (3) raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 aprilie 2019.